Monden > Divertisment > Literatură > Delia Bacon, femeia care a încercat să îl deconspire pe Shakespeare
Literatură

Delia Bacon, femeia care a încercat să îl deconspire pe Shakespeare

Delia Bacon, femeia care a încercat să îl deconspire pe Shakespeare

Delia Bacon a devenit un nume sonor în literatura universală, însă nu datorită cărților scrise de ea. Femeia a făcut o descoperire și credea că va fi o bombă pentru întreaga omenire. Celebrele opere semnate de William Shakespeare nu erau scrise de marele autor. A căutat toată viața să demonstreze acest lucru și a lansat o carte pe baza acestui subiect. Credea că va trezi întreaga literatură la realitate, însă teoria ei nu a avut succesul așteptat. Toată această poveste a făcut-o chiar să își piardă mințile, astfel nemaifiind luată în serios de nimeni.

Cine a fost Delia Bacon

Pe 2 februarie 1811, la frontiera cu Ohio, s-a născut cea care avea să înnebunească din cauza lui Shakespeare. Femeia provenea dintr-o familie de misionari și mai avea încă cinci frați. Un eveniment nefericit a făcut ca părinții să își piardă viața, iar Delia Bacon să rămână orfană la doar șase ani. Nu a putut merge la școală gimnazială decât un singur an, însă norocul i-a surâs atunci când a fost primită la școala privată condusă de Catharine Beecher, sora lui Henry Ward Beecher și Harriet Beecher Stowe. Beecher a fost unul dintre cei mai importanți profesori din America la începutul secolului al XIX-lea. Pentru Catherine Beecher, eroina noastră arată că un geniu, aparținând unei familii bune. Totuși ea avea și un defect: era mult prea sensibilă la critică.

Delia Bacon își dorea cu ardoare să devină scriitoare, dar copilăria ei de la frontieră și faptul că era orfană o făceau greu de luat în serios. Totuși, ea nu a încetat niciodată să lupte pentru visul ei și a persistat. După ce a părăsit școala, a început să lucreze dar a continuat și să scrie. La 20 de ani ea își lansa prima carte, însă nu era semnată cu numele ei ci tipărită sub anonimat. Cartea se numea „Poveștile puritanilor” și conținea trei povești despre fete tinere din primele colonii religioase americane. Cartea nu a avut un succes prea mare din păcate, însă a câștigat un concurs de nuvele condus de Philadelphia Saturday Courier.

Acest mic succes literal a făcut-o pe Delia Bacon să aibă vise mari. A încercat să își deschidă propria școală, însă sănătatea nu i-a permis să se implice într-un proiect atât de mare. A suferit de malarie în copilărie, iar atacurile din cauza acestei boli au continuat pentru tot restul vieții. Chiar dacă nu și-a împlinit visul cu propria școală, a devenit lector independent în istorie și literatură, ocupându-se de femeile care nu își permiteau să primească o educație. Nu a renunțat la dorința de a deveni scriitor, așa că a continuat să scrie. Între timp s-a mutat la New York, în 1836, crezând că aici va reuși să atingă succesul. În anul 1839 a scris o piesă numită „Mireasa din Fort Edward”, povestea unei femei pe nume Jane McCrea care fusese ucisă de cercetașii americani. Piesa a fost jucată pe scenă, rolul principal fiind interpretat de actrița engleză Ellen Tree, care era foarte populară la acea vreme. Din păcate norocul nu a fost de partea ei nici de această dată, așa că Delia Bacon a decis să facă o nouă schimbare. Se mută iar, de data aceasta în Connecticut.

Scandalul sexual și obținerea unei reputații proaste

Deși vorbim doar de eșecuri, Delia Bacon era considerată totuși una dintre cele mai importante femei cărturare din New England. După ce a luat decizia de a se muta din nou, s-a cazat la hotelul Tontine, unde s-a împrietenit cu un tânăr teolog pe nume Alexander MacWhorter. Ce s-a întâmplat între cei doi nu se știe cu exactitate, însă a urmat un scandal sexual. Zvonurile cum că ei ar fi logodiți l-au deranjat foarte tare pe Alexander, așa că acesta a început să facă o serie de declarații publice. A negat cu înverșunare faptul că ar avea o relație cu tânăra scriitoare, ba mai mult, a susținut că aceasta a încercat să îl seducă. Problema a degenerat, așa că fratele mai mare al Deliei Bacon a fost nevoit să intervină. Acesta nu era prea interesat de ceea ce se întâmplă cu sora lui, însă funcția de ministru pe care o ocupa nu îi permitea să aibă o reputație pătată.

Ministrul a decis ca Alexander să fie dus la curtea ecleziastică pentru a-l cenzura oficial pentru comportamentul său. Totul însă nu a fost decât un circ ieftin, celebra scriitoare ieșind cea mai șifonată din această poveste. Delia Bacon nu s-a purtat deloc exemplar în timpul procesului, fapt care i-a distrus funcția de lector independent. După o lungă dispută, iată și răspunsul curții: unsprezece au votat pentru a-l cenzura pe Alexandru, dar doisprezece au votat împotrivă. Cu alte cuvinte, femeia a fost declarată vinovată iar reputația ei este acum la pământ. Cea care i-a fost mentor, Catharine Beecher, a scris o carte numită „Adevărul mai străin decât ficțiunea” în care vorbește despre acest caz.

„Shakespeare nu a scris piesele lui Shakespeare”

După această mare dezamăgire, Delia Bacon nu mai avea încredere în bărbați. În această perioadă a citit foarte mult operele lui Shakespeare, amintindu-și despre convingerile lui Alexander MacWhorter. Cei doi au petrecut ore întregi discutând despre celebrul scriitor, însă de data aceasta ceva era diferit. Cu cât citea mai mult despre el, cu atât devenea mai convinsă că Shakespeare era o farsă și o fraudă. A devenit obsedată de această nouă teorie și credea că va reuși să arunce întreaga literatură universală în aer. A reușit chiar să convingă pe cineva că celebrul scriitor Shakespeare este de fapt un mincinos.

Cel care a crezut în teoria furnizată de Delia Bacon este Ralph Waldo Emerson. Cu sprijinul acestuia, scriitoarea a reușit să călătorească în Anglia pentru a găsi dovezi care să demonstreze că operele lui Shakespeare nu sunt scrise de el. Emerson i-a condus pașii Deliei Bacon către Charles Butler, care s-a oferit să plătească drumul și șederea timp de un an în Anglia pentru a face cercetări. Revista Putnam a fost interesată de această teorie și i-a oferit șansa să publice toate cercetările sale. Eroina noastră a fost încântată de această idee. Ea i-a scris lui Emerson: „Confirmările teoriei mele, pe care nu mă așteptam să le găsesc pe această parte, au apărut de la ultima mea comunicare către dumneavoastră … Fii sigur, dragă domnule, nu există nicio posibilitate de îndoială la principalele puncte ale teoriei mele” (Wallace, p. 272).

Delia Bacon nu a fost prima care a pus la îndoială veridicitatea operelor lui Shakespeare. Herbert Lawrence a scris în 1771 o carte numită  „Viața și aventurile bunului simț”, o alegorie istorică în care a prezentat pentru prima dată ideea că Shakespeare și-a plagiat piesele din ceva numit „Cartea banală”. A doua acuzație cu privire la operele celebrului scriitor a fost făcută în 1811, când Samuel Taylor Coleridge, poetul și dependentul de opiu, a susținut o serie de prelegeri despre credibilitatea lui Shakespeare și a lui Milton. Trei ani mai târziu, un anume Joseph C. Hart a scris o carte numită „Romance of Yachting” unde susținea că toate operele lui Shakespeare nu sunt decât farse. Toate acestea au fost doar scrieri, fără ca cineva să aducă o dovadă în acest sens.

Delia Bacon a vrut să deschidă mormântul lui Francis Bacon

Teoria revoluționară era că Walter Raleigh, Edmund Spenser și Francis Bacon făceau parte dintr-o societate secretă numită Elizabeth. Francis Bacon se presupune că era cel care a scris piesele semnate de „acel jucător nenorocit”. Scriitoarea a susținut că William Shakespeare nu era altceva decât un „vulgar analfabet”. Mai târziu i-a scris lui Hawthorne că „Nu a existat nici un om mort sau viu, care, în ansamblu, mi-a dat atâtea motive de ofensare cu contradicțiile sale”.

Era de ceva timp în Londra însă nu avea nimic concret pentru teoria sa. Thomas Carlyle i-a sugerat să consulte scrierile originale shakespeariene însă Delia Bacon nu l-a ascultat niciodată. Totuși ea a găsit o altă pistă care părea mult mai interesantă și a făcut un pelerinaj la mormântul lui Sir Francis Bacon. A încercat să convingă pe cineva să-i deschidă mormântul pentru a vedea dacă găsește în interior lucrări originale care să susțină teoria ei. Când această pistă nu a funcționat, eroina noastră a decis că toate dovezile de care avea nevoie erau în piesele în sine.

A petrecut doi ani stând izolată și lucrând la cartea ei. A citit și recitit piesele, în special King Lear, Macbeth și Coriolanusc căutând cu disperare indiciile lăsate de Francis Bacon. După toată această perioadă, Delia Bacon a rămas fără bani, locuind într-o cameră neîncălzită, de multe ori neștiind de unde avea să își procure următoarea masă. Între timp a apărut și primul ei articol din revista Putnam, în ianuarie 1856, la aproape 3 ani de la sosirea ei la Londra. Faptul că nu există nicio poveste legată de viața lui Shakespeare era o dovadă suficientă pentru ea, însă nu și pentru cititorii revistei.

Nathaniel Hawthorne nu a crezut teoriile despre Shakespeare însă a ajutat-o să scrie o carte

Revista Putnam a renunțat la Delia Bacon după primul articol deoarece cercetările sale nu aveau o bază concretă. Feedback-ul negativ pe care l-au primit de la cititori a cântărit mult în luarea acestei decizii. Renunțarea la coborare nu a fost deloc pe placul eroinei noastre, mai ales că avea nevoie foarte mare de cei 55 de dolari promiși pentru articol. În cele din urmă, i-a scris consulului american de la Liverpool, Nathaniel Hawthorne. I-a vorbit acestuia despre teoriile, speranțele și problemele ei. Consulul a recunoscut numele din scrisorile lui Elizabeth Peabody, așa că a intervenit plătind datoriile și citindu-i toate eseurile.

În iunie 1856 Nathaniel Hawthorne și Delia Bacon se întâlnesc pentru prima dată față în față. Acesta a lăudat părțile cărții pe care i le trimisese și a întrebat-o când va aborda documentația istorică. Eroina a prins curaj după aceste laude și a scris cu încredere un volum cu teoriile sale. În cele din urmă  a publicat cartea datorită lui Hawthorne, iar titlul acestei teorii era „Filosofia jocurilor lui Shakespeare”. Consulul a scris o prefață pentru acest volum, chiar dacă nu a crezut în teoriile ei niciun minut. Scriitoarea era furioasă că Hawthorne scrisese prefața fără să creadă în aceste teorii. Supărarea ei a fost atât de mare încât nu i-a mai vorbit niciodată consulului. Cu toate acestea, Hawthorne s-a dovedit a fi un prieten adevărat pentru Delia Bacon. El a plătit din propriul buzunar totul pentru tipărirea cărții ei și a scris un eseu numit „Rememorări ale unei femei înzestrate”, în numărul din ianuarie 1863 al publicației The Atlantic Monthly.

Delia Bacon vrea să deschidă mormântul lui Shakespeare

Chiar dacă a avut parte de multe eșecuri, scriitoarea nu a renunțat la teoriile ei. A devenit obsedată de ideea de a încerca să deschidă mormântul lui Shakespeare pentru că era sigură că Francis Bacon ascunsese dovezi ale autorului pieselor în mormânt. Eroina poveștii noastre venea în biserică noaptea, cu un felinar și se uita la altar. Vicarul a devenit atât de îngrijorat de ceea ce făcea scriitoarea încât s-a gândit pentru o clipă să o lase în mormânt. Din păcate sau din fericire, Delia Bacon s-a îmbolnăvit și a renunțat la cercetările ei. Ajunsese în pragul nebuniei, iar fratele său a rugat-o să se întoarcă acasă, însă ea a refuzat să părăsească Anglia.

Totuși cartea ei a fost publicată în cele din urmă, având 682 de pagini. Teoria era că Shakespeare nu ar fi putut scrie piesele pentru că era ignorant și nu avea o educație care să îi permită scrierea acestor opere. Cartea a fost salvată de critici și nu a fost citită de nimeni, deși mai târziu, Mark Twain a pretins că este impresionat de ea, iar Walt Whitman, Henry James și alții au ajuns să creadă în teoriile ei. Din păcate era prea târziu pentru Delia Bacon. Starea ei mentală s-a înrăutățit și a început să creadă că era rudă cu Sir Francis Bacon deși acest lucru nu era adevărat. S-a întors în cele din urmă în SUA, însă a murit un an mai târziu, în 1859.

În zilele noastre, ideea că Shakespeare nu a fost autorul pieselor sale nu este o teorie nouă. Există societăți dedicate contelui de Oxford ca autor, Sir Francis Bacon, chiar și o teorie în care dramaturgul Christopher Marlowe a fost autorul, chiar dacă a fost ucis înainte ca majoritatea pieselor să fie scrise. Delia Bacon nu a fost prima care a crezut că piesele au fost scrise de alții, dar a fost prima care și-a expus cu adevărat teoriile sale. Din păcate, efortul i-a luat sănătatea.