Sebastian Papaiani este un nume ce aduce o amintire în mintea și sufletul oricărui iubitor de teatru.
Acesta este un nume ce face parte din „Generația de aur” a teatrului și a filmului românesc, alături de multe alte nume mari. Extrem de cunoscut pentru rolurile pe care le-a avut în lung metraje precum, „Păcală” și „Toate pânzele sus”, Sebastian Papaiani s-a stins din viață în anul 2016.
Acesta a plecat dintre noi la longeviva vârstă de 80 de ani, iar în urma sa au rămas amintirile, filmele și o biografie redactată de Annie Muscă, intitulată „Sebastian Papaiani. De la început până la sfârșit”.
O carte cu peste 400 de pagini, o carte în care oricine este interesat poate regăsi povestea de viață a regretatului actor. Pe lângă viața sa, cei ce citesc cartea pot descoperi și că Sebastian Papaiani a fost un om ce a avut mult de suferit de-a lungul vieții sale.
Copilăria lui a fost una grea. O altă scenă dramatică din viața sa a fost reprezentată de momentul în care acesta a trecut printr-un divorț greu.
Sebastian Papaiani:
”A apărut primul copil, în ’63. L-am botezat Sebastian, aşa cum eram eu trecut pe afiş. Cu b, nu cu v, aşa cum eram în certificat. Şi l-am alintat Basti. Când acesta făcuse vreo 5 luni, primim vizita soacrei, total nemulţumită de felul cum ne creşteam noi pruncul.
Aşa că ni l-a luat pur şi simplu şi l-a dus la o bonă pe care eu n-o cunoscusem în prealabil şi nici după. Între timp, relaţia mea cu Jeni, soţia, se răcise. Am stabilit să nu mai locuim împreună, dar să îmi văd copilul care rămăsese la ea. Din nefericire, de câte ori mergeam să-l văd, soacra mea îl ascundea de mine. De-abia după 10 ani, am reuşit să-l recuperez, nu să-l şi păstrez”.
Acesta a fost doar începutul dramei prin care actorul a fost nevoit să treacă. El mai povestește în cartea sa și despre momentele în care a fost nevoit să își caute copilul prin oraș, acestsa dorind să meargă la mama lui.
”Divorţul meu a durat ani buni. Avocatul Isac din Sibiu mi-a amânat definitivarea lui doar ca să mai trec pe la el. Mi-am dorit acest copil, de aceea am şi cerut la proces să crească cu mine. Iniţial şi-a dorit şi el acest lucru, dar începuse să aibă tot mai dese tentative de a fugi de acasă. Pleca după mama lui. Ajunsesem să cunoaştem toţi poliţiştii din Gara de Nord. La un moment dat a fugit de tot de-acasă. L-am căutat disperat. Plecase la Oradea, acolo unde mama lui ajunsese după ce părăsise teatrul din Petroşani”.
