Home > Cultură > Literatură > „Dezastrul de la Cernobîl”, de Svetlana Alekievich
Literatură

„Dezastrul de la Cernobîl”, de Svetlana Alekievich

„Dezastrul de la Cernobîl”, de Svetlana Alekievich

„L-au îmbrăcat în uniforma de ceremonie, i-au pus cascheta pe piept. Încălțăminte nu i-au pus, pentru că picioarele i se umflaseră. Niște bombe în loc de picioare. Uniforma de ceremonie a fost și ea tăiată, nu au putut să-l îmbrace cu ea, trupul lui nu mai era întreg. Totul era o rană sângerândă. La spital, ultimele două zile. Îi ridicam mâna, iar osul se mișca, se legăna osul, țesuturile de pe trup se dezlipiseră de el. Bucățele de plămâni, bucățele de ficat îi ieșeau pe gură. Se îneca cu propriile măruntaie. Îmi înfășuram mâna cu un bandaj și i-o băgam în gură și numai eu știu ce scoteam de acolo. Asta nu se poate povesti! Asta nu se poate descrie! Și să mai și suporți. A fost pus în sicriu desculț.”

Svetlana Alekievich este o scriitoare și jurnalistă din Bielorusia, care a reușit să povestească evenimente petrecute la Cernobîl într-o manieră cu totul impresionantă. „Dezastrul de la Cernobîl” este o carte publicată în 1997, iar în România a apărut în 2015, la Editura Corint. Cartea este interzisă și astăzi în Bielorusia, chiar dacă în lume a fost premiată și tradusă în mai multe limbi. Este o istorie ușor de citit, care lasă urme adânci și îți schimbă percepția despre tot ce a însemnat acest dezastrul din 1986.

„Dezastrul de la Cernobîl” are o foarte mare mediatizare, însă prezentarea ei nu este una pe măsură. Nu este o poveste în sine, ci mărturii ale supraviețuitorilor sau familiile celor afectați de această explozie a reactorului 4. Radiațiile au schimbat viața multora, iar această carte nu ne ferește de adevărul dureros. Am văzut și seria ecranizată de HBO, însă nu există termen de comparație. Svetlana Alekievich reușește să te marcheze prin modul în care prezintă evenimentele, iar detaliile ne fac să vizionăm cu ochii minții lucruri deloc plăcute, însă adevărate. În 2015, cartea a obținut premiul Nobel pentru Literatură.

„Dezastrul de la Cernobîl”, recenzie

Nu cred că are rost să vorbim despre ceea ce s-a întâmplat la Cernobîl atunci când reactorul 4 a explodat. S-au scris multe despre acestă întâmplare, iar totul este mult prea cunoscut ca să intrăm în detalii. În plus, Svetlana Alekievich nu vrea să ne vorbească despre cifre, despre modul în care a explodat sau dacă întreaga operațiune a fost ceva voit. Au murit mulți oameni și știm asta extrem de bine. Mulți s-au născut cu malformații sau au avut de suferit întreaga viață din cauza acestui dezastru. Cartea ne prezintă viețile acestor persoane nevinovate care au avut de suferit. Adevărul nespus despre acest eveniment. Ne prezintă modul în care au perceput oamenii cele întâmplate și coșmarul prin care au trecut cei implicați direct și familiile acestora.

„Dezastrul de la Cernobîl” ne oferă 330 de pagini pline de mărturii cutremurătoare, povești adevărate care ne fac să ne punem multe întrebări. Detaliile și modul de scriere ne fac să simțim neputința, agonia și teama oamenilor. Este o carte despre ceea ce se va întâmpla în secunda următoare, oamenii fiind mult prea afectați de nivelul mare de radiații, dar și de explozia în sine. Sunt povești greu de acceptat și scene greu de imaginat care te vor face să îți ridic multe semne de întrebare, dar în același timp să te întrebi și de ce nu sunt celebre și aceste povești. De ce pe oamenii aceștia nu i-a ascultat nimeni, ca să nu mai vorbim de nepăsarea autorităților și modul în care s-a încercat mușamalizarea.

Capitolele au un titlul simbolic, primând cuvântul „monolog”. Mi-a fost frică să citesc această carte, știind că voi descoperi povești greu de acceptat. Nu sunt genul de persoană care să trec ușor peste anumite evenimente, mai ales atunci când știu că sunt din viața reală și de multe ori rămân marcată de astfel de povești. Nu poți fi indiferent la această suferință și nici nu poți să nu te gândești la cei responsabili pentru viața a mii de oameni. Este o carte mult prea sensibilă, scrisă într-o manieră care să producă revoltă. Criticii spun despre „Dezastrul de la Cernobîl” că este o „radiografie a sufletelor poporului rus”, suferințe uitate mult prea ușor, clipe de coșmar pentru care nu a plătit nimeni. Catastrofa din 1986 se alătură altor evenimente care au rămas în istorie, însă suferința oamenilor și poveștile din spatele cortinei rămân vii datorită Svetlanei Alekievich, care a avut curajul să publice o astfel de carte.

Un site orientat către cititor!

Citește ultimele știri din lumea mondenă, actualitate, politica, social, economie, showbiz, vedete, divertisment, media și sport pe Monden.ro