Literatură

Din înțelepciunea textelor sacre

Din înțelepciunea textelor sacre
Credit imagine: eventshigh.com

Niciodată până acum nu am mai petrecut atâta vreme la un total de aproximativ 90 de pagini. Încep să înțeleg acum de ce atâția scriitori mari au avut aplecarea asta către misticismul oriental, fără nicio urmă de adresare peiorativă în ce privește ”misticismul”.

Poate o fi și determinismul ăsta geografic, al popoarelor din Estul Europei, care ne face să fim mai deschiși la ezoterism, spre deosebire de Vestici, mult mai pragmatici și mai ermetici la manifestări de genul ăsta.

Ar fi ridicol să vă povestesc despre Bardo Thodol, cel mai bun sfat ar fi acela de a-l citi voi, singuri, să vi-l interpretați organic.

Pot să vorbesc despre magnitudinea textului, foarte concis și precis formulat, fără suplimente futile.

E minunat prin faptul de a fi paradoxal, magnific prin complementaritatea planurilor, liniștitor prin sinceritate și atractiv pentru că întărește ideea că nu suntem chiar atât de diferiți precum ne place nouă să credem că suntem.

Să nu mă acuzați de vreun delir mistic. Dar cred că am avut o revelație. Pe bune. O hierofanie. Așa cred eu, ce poți să-i faci?

În cartea arhidiaconului Adrian Sorin Mihalache, ”Ești ceea ce trăiești”, țin minte că apărea un concept foarte interesant.

Se făcea vorbire despre un al treilea tip de inteligență- inteligența spirituală. Prin expresia asta se înțelege propensiunea unui individ de a experimenta sau de a căuta în cotidian sensuri supra-naturale, supra-materiale, meta-fizice, în sensul cel mai literal al cuvântului. După percepția materială, a experiențelor și fenomenelor care depășesc acel cadru al experienței directe, imediate (cu pauză după i și înainte de mediate).

Nu știu alții cum sunt, dar eu, după ce am citit Bardo Thodol sunt total dărâmat. Privind retrospectiv, sunt puțin frustrat că am făcut asta de-abia acum. Pe de altă parte, nu cred că acum 4 ani, adică prima dată când am aflat despre existența ei, aș fi înțeles-o cum am reușit s-o înțeleg acum.

Nu mai pot să privesc lumea cum o făceam până să citesc cartea asta. Coincidență sau nu, deși nu prea mai cred în coincidențe, în această perioadă au început să se deschidă discret niște uși. Numai în ultimele luni am cunoscut cel puțin 3 persoane diferite care au fost în moarte clinică și au avut experiețe extra-corporale. Persoane pe care le știam de multă vreme, de altfel. O dorință de a cunoaște și mai mare decât cea deja preexistentă. Dar pe un segment pe care până acum ceva vreme nici nu aș fi conceput să îl abordez. Cel al religiei, privită din punctul de vedere al spiritualității. Citind destul de mult, au început să aibă sens niște lucruri pe care deși le conștientizam, nu mi le tradusesem organic. Pentru că nu aveam mecanismele interne, cel mai probabil. Cert e că în viața mea nu am crezut că voi citi simultan tomuri de religie și spiritualitate din zonele importante de unde emanează preceptele astea.

Și dintr-o dată, spusele lui Huxley, tripat pe LSD din ”Doors of Perception” au început să aibă logică. Citatul din Bukowski începe să fie mai conturat, excursiile pe ayahuasca-DTM ale lui Burroughs, toate scrierile care au tratat asta de-a lungul timpului, încep să reveleze o idee foarte clară.

Suntem unul și unul este tot. Mă avânt puțin pe tărâmul ăsta și spun că tot ce se întâmplă are un motiv. Am evoluat tehnic, intelectual, material. Dar ce urmează? Care este continuarea pe panta evolutivă?

Cred că este cât se poate de evident că următorul pas este ori ar trebui să fie evoluția spirituală. Cred că doarîn modul acesta  ne salvăm specia.

Și refuz să mai cred în coincidențe. Nu intru în teorii conspiraționiste, dar dacă este un aspect pozitiv care transpare din toată situația cu care se confruntă planeta, acela este aspectul singular al evoluției pe care trebuie să o experimentăm.

Încă mai rezolvăm problemele între națiuni prin războaie.

Încă mai mor copii de foame. Și nu prin Africa, ci lângă noi. Dar faptele nu vor înceta să existe pentru că refuzăm să le conștientizăm.

Cu ce ne-am schimbat față de acum 2000 de ani, până la urmă?