Home > Cultură > Celebrități > Dogen Zenji, fondatorul filozofiei Zen în Japonia
Celebrități Cultură Istorie

Dogen Zenji, fondatorul filozofiei Zen în Japonia

Dogen Zenji, fondatorul filozofiei Zen în Japonia

Dogen Zenji (1200-1253) a fost un profesor al școlii Soto, fondator al filozofiei budiste Zen în Japonia. Fiind maestru Zen (Zenji), el a subliniat importanța “meditației așezate” numită zazen și a făcut o analiză filozofică a învățăturilor budiste. Dogen spune că toate ființele și fenomenele sunt o lucrare a adevărului. Abordează ontologia (existența), epistemologia (cunoașterea), relația dintre corp și minte, dintre timp și ființă. Filozofia lui poate fi comparată cu fenomenologia, curent filozofic din secolul XX care descrie experiența ca esență a lucrurilor. Conceptul apare pentru prima dată în lucrarea lui Hegel – “Fenomenologia spiritului” publicată în 1807. În acest articol, vom oferi detalii despre gânditorul japonez Dogen (“Source of the Way”).

Shobogenzo

Cea mai importantă scriere a lui Dogen  se numește “Shobogenzo” și este considerată cea mai importantă operă filozofică din Japonia. Dogen a importat Școala Caodong din China, care a devenit Școala Soto în Japonia și a rămas una cele mai importante școli budiste. De asemenea, a contribuit la formarea spiritualității japoneze, analizând învățăturile Zen. Dogen provenea dintr-o familie nobilă și a învățat devreme înțelesul cuvântului “mujo”(impermanență). Părinții lui au murit devreme iar acest eveniment l-a inspirat să devină călugăr. Mai întâi ajunge la Muntele Hiei, centrul școlii budiste Tendai. Studiază budismul timp de nouă ani cu profesorii Rinzai Eisai (1141-1215) și Myozen.

La 24 de ani, Dogen continuă să caute adevărul și trece oceanul spre China împreună cu profesorul Myozen. Vizitează multe mănăstiri și începe să studieze cu Ju-tsing, al 13-lea patriarh al budismului zen. După doi ani, își eliberează trupul și mintea, ajungând la iluminare. Se întoarce în Japonia după patru ani petrecuți pe meleaguri străine. Fondează Templul Eihei-ji în Echizen (astăzi Fukui) pentru a preda învățăturile budiste. Este unul dintre cele mai importante temple ale sectei Soto. Aici își va petrece ultimii zece ani din viață, scriind și predând. Cea mai importantă operă este “Shobogenzo” care înseamnă “Ochiul adevărat al Dharmei” și vorbește despre învățăturile lui Buddha. Abordează practicile monahale, filozofia ființei, timpului și limbajului. Dogen și-a formulat ideile într-un limbaj original, care nu poate fi interpretat și răstălmăcit. Vorbește despre importanța practicii zazen (meditația așezată) care nu poate fi separată de iluminare.

Templul Eihei-ji

De obicei, lucrările budiste erau scrise în limba chineză însă Dogen a scris în japoneză, reușind să transmită spiritul zen într-un limbaj concis, care convinge și inspiră. Dogen nu s-a remarcat doar prin opera în proză, abordând poezia japoneză “waka” și diverse stiluri din China. Din orice unghi am privi, putem spune că limbajul lui Dogen este neconvențional. Savantul Dogen Steven Heine spune: “Operele lui Dogen sunt caracterizate de un efort continuu de a exprima inexprimabilul, folosind lirismul, jocurile de cuvinte și neologismele și adaptând expresiile tradiționale.” Cel mai important discipol al său a fost Keizan (1268-1325). Dogen și Keizan sunt considerați fondatorii Școlii Soto.

Filozofia lui Dogen

Se spune că Buddha s-a iluminat în timp ce se afla în meditația zazen. Dogen consideră că zazenul este esența budismului. A conceptualizat importanța sa, folosind denumirea „Shikandaza” care înseamnă „Meditația pură așezată”. Shikan înseamnă „pur și simplu”, da înseamnă „aruncare” iar za înseamnă „a sta”. Așadar, Shikandaza înseamnă „a te arunca în zazen și a-l face pur și simplu.” Zazenul nu este un mijloc prin care se ajunge la iluminare, ci este o manifestare a iluminării. Dogen dezvoltă ideea ființei și a devenirii, „a fi” și „a face” formează o unitate – însăși natura lui Buddha, concepută ca esență statică și dinamică în același timp. Existența este un proces temporal în care se manifestă adevărul etern. „A fi” este locul în care se întâlnesc eternitatea și clipa, permanența și schimbarea. Adevărul nu este un obiect care poate fi posedat sau pierdut. Toate fenomenele sunt manifestarea adevărului. Omul ajunge la iluminare atunci când realizează că toată ființa sa există în adevăr.

Condiția pentru realizarea eliberării este eliminarea construcțiilor mentale, inclusiv încercarea de a găsi adevărul. Dacă omul se pregătește, educându-și corpul și mintea, adevărul se dezvăluie. Dogen face o analogie pentru a explica relația dintre Sine și Adevăr. „Iluminarea este ca o reflectare a Lunii pe apă/ Luna nu se udă și apa nu este deranjată.” (Shobogenzo). Dacă omul ajunge la o stare de spirit calmă precum apa liniștită, adevărul care se manifestă în univers se poate reflecta în mintea omului. Iluminarea este starea de spirit în care adevărul se reflectă în minte în mod natural, precum Luna în apa liniștită. În mod paradoxal, cu cât încercăm mai mult să ne calmăm conștiința și să dobândim liniștea, cu atât devenim mai tulburați. Dogen ne sfătuiește să nu încercăm să găsim adevărul, ci doar să ne pregătim pentru a fi deschiși către adevărul care se manifestă deja.

Ideile lui Dogen despre iluminare seamănă cu fenomenologia (gr. Phainomenon + logos=studiul fenomenelor). Fenomenologia poate fi numită „filozofia experienței” și ne permite să descriem fără presupoziții și preconcepții – experiența umană. Este un curent filozofic din secolul XX, bazat pe ideile lui Hegel, Husserl și Heidegger. Propune înțelegerea lumii fără prejudecăți. Iluminarea, de asemenea, este eliberarea de prejudecăți și preconcepții care ne permite să ajungem la starea originară a ființei umane. Pentru asta, este necesar să ne educăm corpul prin practicarea meditației zazen. Dogen spune că mintea și corpul formează unitatea corp-minte de care conștiința este inseparabilă. De asemenea, unitatea corp-minte nu poate fi separată de Univers. Această perspectivă ne amintește de conceptul “being-in-the-world” din filozofia lui Heidegger.

Citat din Dogen

„A studia Calea înseamnă a studia sinele.

A studia sinele înseamnă a uita sinele.

A uita de sine înseamnă a fi iluminat de toate lucrurile.

A fi iluminat de toate lucrurile

înseamnă a elimina barierele dintre sine și ceilalți.”