Economia Socială a grupurilor vulnerabile este o antologie coordonată de Doru Buzducea și aduce laolaltă voci importante din zona universitar-politică: Monia Alexandru, Mircea Alexiu, Georgiana Anton Rentea, Cristina Baciu, Adelina Băncilă, Ioan Durnescu, Irina Petrovici, George Rădulescu, Mariana Sandu, Mihaela Ștefan și Mihaela Tomiță. La masa controverselor apare expresia dansul paradigmelor, care se referă la cele mai recente probleme globale: globalizarea, multiculturalismu, regionalismul ș.a.m.d., cu accent pe noua ordine mondială care vizează o democrație (dar nu știm și nu e clar dacă pentru toți).
Tocmai pentru că democrația pare să nu fie pentru toată lumea, conform statisticilor, tot așa nici egalitatea nu e un deziderat atins. Probabil că egalitatea este și va rămâne un subiect de discuție la marile întruniri mondiale și naționale sau regionale, pentru că pare un vis imposibil de atins, câtă vreme există clase sociale, o așezare a cetățenilor în funcție de econimii și câștiguri curente, în funcție de consum de fapt. Consumatorii cei mai mari sunt și cei mai apreciați și primesc mereu și mereu alte oferte de, evident, consum. Însă ne întrebăm, dincolo de elite, ce se întâmplă cu clasele sociale vulnerabile. Sunt ele protejate? De cine? Se iau măsuri în vederea ajutorării lor? Sunt de ajuns aceste măsuri? Care sunt consecințele ignorării acestor oameni? Ne referim la familiile monoparentale, bătrâni, bolnavi, cu nevoi speciale, grupuri etnice și minoritare, toți aceștia au nevoie de incluziune, de integrare. Se întâmplă aasta în România și în lume? Se întâmplă, dar pe o scară mică și e nevoie constant de nevoi susținute. „Excluderea nu este o metaforă, ci un fenomen complex. (…) Politica actuală în cadrul UE este ca sistemul instituțional să combată mai degrabă excluderea socială decât sărăcia, iar în acest context economia socială a reînviat și, mai mult, este investită de către liderii actuali cu puteri miraculoase, existând comentatori de politică socială care consideră economia socială drept o nouă soluție salvatoare în combaterea excluziunii sociale.”(p.9)
Despre economia socială și antreprenoriat vorbește Mircea Alexiu în capitolul 1. Ne arată că întreprinderile sociale sunt importante și ne explică de ce și cum ar trebui susținute, că antreprenoriatul nu e chiar de capul lui și că ajutorul și protecția statului nu numai că nu strică, dar în civilizație asta se întâmplă. Emite idei despre ceea ce poate produce social-economic o piață efervescentă antreprenorială și ne indică pașii de urmat dacă vrem să avem totuși o viziune sănătoasă despre dezvoltare și producerea bunurilor necesare comunităților locale și nu numai, dar avem nevoie de politici etice și corecte în acest sens.
În capitolul 2 Cristina Baciu dezvoltă subiectul Economia socială din perspectiva politicilor sociale antișomaj: „Anterior anului 1989 se vorbea de o politică de folosire integrală a forței de muncă, șomajul fiind considerat un efect al sistemului capitalist. După acest an, societatea românească s-a confruntat și se confruntă cu schimbări din perspective variate, precum proprietatea, mijloacele de muncă, modul și stilul de viață etc.(…) Cea de-a doua jumătate a secolului trecut și secolul acesta se caracterizează printr-o accelerare a acestor schimbări, astfel încât efectele pozitive, dar și cele negative, sunt resimțite mult mai puternic. Efectele negative ale trecerii de la o economie centralizată la una de piață sunt definite în literatura de specialitate ca fiind costuri sociale.”(p.51). Aici avem o elaborată muncă de cercetare documentată și ne oferă date concrete, tabele și grafice ale creșterii și scăderii numărului de cazuri de persoane în situație de șomaj, dar evident este o problemă inepuizabilă și de chestionat foarte profund. Cum se ajunge la asta? Care sunt factorii care îi lasă fără locuri de muncă pe oameni? Cum îi ajutăm pe cei aflați în astfel de situații de criză, ce măsuri de protecție socială introducem în rândul șomerilor?
Capitolul 3 mi se pare la fel de important și răsunător: Integrarea personelor cu dizabilități pe piața muncii prin forme ale economiei sociale, un eseu semnat de Irina Petrovici, despre dizabilitate, aspecte teoretice, ce oferă Uniunea Europeană acestor persoane din punct de vedere social, dar și medical. Care ne sunt modelele pe care le urmăm pentru a construi o politică, dacă nu excepțională în favoarea lor, atunci măcar acceptabilă. Există în România suport pentru integrarea pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități, dar în Europa? „Statisticile arată că 16% din Populația Uniunii Europene este formată din persoane cu dizabilități. 78% dintre persoanele cu dizabilități grave nu au acces la piața munci; rata de inactivitate în rândul acestor persoaneeste de două ori mai mare decât cea a restului populației, iar rata ocupării forței de muncă a rămas la un nivel cu 20 % sub media pentru persoanele fără dizabilități.”(p.91)
Și celelalte capitole sunt la fel de importante și de benefice pentru că toate acestea pun pe tapet niște probleme importante care ne interesează și sunt probleme de rezolvat, pe termen lung se dorește ameliorarea și rezolvarea lor : Capitolul 4. Situația rromilor; Capitolul 5. Integrarea foștilor deținuți; Capitolul 6. Integrarea în muncă a consumatorilor de droguri; Capitolul 7. Familii monoparentale; Capitolul 8. Tinerii care provin din centrele de plasament; Capitolul 9. Copii și tineri în diverse situații de vulnerabilitate; Capitolul 10. Situația persoanelor cu o formă de protecție în România: refugiați, persoane cu protecție subsidiară. Așadar, o carte de care să nu ne putem desprinde, esențială și pentru prezent, dar esențială mai ales anilor în care a fost concepută. Pentru că este parte din istoria politică pe temă, de consultat în lucrările de cercetare, și nu doar. Este o antologie puternică, are să ne dezvăluie multe adevăruri și asta numai grație autorilor excepțional formați în domeniu și care nu ne aduc niște texte la întâmplare, ci unele dintre cele mai relevante.
Economia Socială a grupurilor vulnerabile, aici!
