Cel de-al nouălea sezon al emisiunii „iUmor” a ajuns la final, iar câștigătorul său are o poveste de viață impresionantă. Andrei Ungureanu, căci despre el este vorba, se confruntă cu o boală care l-a pus adesea în dificultate, însă pe care a reușit să o învingă cu ajutorul umorului. Fire pozitivă și dornică să împartă zâmbete în jurul său, a văzut mereu partea plină a paharului și nu s-a lăsat definit de afecțiunea sa sau de etichetele pe care societatea i le-a atribuit.
Andrei Ungureanu este unul dintre cei mai puternici și pozitivi oameni pe care ne-a fost dat vreodată să îi vedem la „iUmor”. Tânărul a fost diagnosticat de la o vârstă foarte fragedă cu sindromul Tourette, afecțiune care i-a provocat anumite ticuri verbale și fizice, pe care nu le poate stăpâni.
Tânărul din Miercurea Ciuc își amintește cu multă tristețe în glas de anii copilăriei, în care pur și simplu nu înțelegea ce se petrece cu el. Totul a început cu doar câteva ticuri verbale, dar apoi situația a evoluat, iar el a ajuns ținta criticilor oamenilor din jurul său.
Andrei ea reușit însă să facă față acestor greutăți și și-a păstrat mereu capul sus. Oamenii din jur îl evitau și îl criticau, cu toate că nu înțelegeau situația dificilă cu care se confruntă. A avut însă mulți prieteni în jurul său, care l-au ajutat să se accepte și să meargă mai departe, indiferent de cât de greu i-ar fi.
De-a lungul anilor, a învățat să trăiască cu afecțiunea sa și să o învingă cu ajutorul umorului. Așa se face că a ajuns pe scena de la „iUmor”, unde a reușit să amuze pe toată lumea cu glumele sale. Și-a prezentat problemele într-o manieră haioasă, iar publicul l-a iubit instant pentru atitudinea sa și pentru energia minunată pe care o emana.
La 28 de ani, Andrei vorbește cu mult regret în glas despre trecutul său. Nu i-a fost deloc ușor să crească într-o societate care pur și simplu a refuzat să îl accepte, cu toate că a încercat mereu să ofere tuturor tot ce a avut mai bun. A iertat însă aceste nedreptăți, iar viața l-a răsplătit cu multe reușite și admirația unei țări întregi.
„Eram criticat, judecat, lăsat deoparte. Nu mi-am pierdut prieteni, dar oamenii care nu ştiau ce înseamnă sindromul Tourette îmi spuneau: «Băi, dar sughiţi?».Toţi îmi spuneau să nu mai fac aşa. Ei nu înţelegeau că eu nu pot să controlez aceste ticuri verbale şi musculare. Asta se întâmpla şi la şcoală, chiar de la profesori. Profesorii erau nişte comunişti. Nu mă acceptau. Credeau că o fac intenţionat. Elevii râdeau pe tema asta. Mă imitau.“, a povestit Andrei în cadrul unui interviu acordat recent.
