Edmund Burke. Povestea filosofului și teoreticianului politic ce a folosit arta cuvântului pentru a cuceri întreaga lume

De-a lungul timpului au existat personaje ale căror roluri marcante au știut să înfiripe percepții în rândul întregii omeniri. Au fost minți deschise care au luptat să transmită mai departe adevărate valori, oameni care au trăit într-o mare de lume și eminențe care și-au dedicat întreaga viață studiului. Așa a fost și Edmund Burke, o figură politică ce a lăsat în urma sa memorii care au schimbat file de istorie.

Edmund Burke a fost un politician, orator de excepție și gânditor politic anglo-irlandez extrem de influent. El este cunoscut în întreaga lume pentru sprijinul său puternic pentru Revoluția Americană și pentru opoziția sa acerbă față de Revoluția Franceză, iar studiile sale sunt greu de egalat, indiferent de timpurile actuale.

Viața unui om a cărui părere a fost mai presus de toate

Edmund Burke s-a născut la Dublin pe data de 12 ianuarie 1729. El a fost fiu de avocat și a crescut într-o familie în care bunul simț al valorilor morale ghida fiecare activitate. A studiat la „Trinity College”, Dublin și apoi a plecat la Londra pentru a se perfecționa în Drept și Administrație Publică.

Nu mult a durat până când și-a dat seama că nu își dorește acest lucru. După ce a vizitat Europa și a decis să se stabilească la Londra, el a decis să se axeze pe o carieră politică și mai ales literară. Cu cât zilele treceau, cu atât el iubea mai mult să citească.

O anchetă filozofică asupra originii ideilor noastre despre sublim și frumos, este o adevărată operă care a apărut pe la jumătatea anului 1757. Prin lucrarea aceasta, Burke avea să cucerească Anglia, dar și mai multe state de peste graniță. El a fost remarcat rapid de Denis Diderot, Immanuel Kant și G.E. Lessing. Ulterior, alături de Robert Dodsley, Burke a inițiat „The Annual Register” ca un studiu anual al afacerilor mondiale. Primul astfel de volum a apărut în anul 1758 și a fost distribuit vreme de mai bine de 30 de ani.

Pentru că politica a fost importantă, el a devenit membru al parlamentului în anul 1765. A fost implicat cu toată ființa sa în dezbaterile care făceau trimitere la limitele puterii regelui, făcând presiuni pentru controlul parlamentar al patronajului regal și al cheltuielilor. A fost între 1766 și 1794 în Casa Comunelor ca reprezentant al Partidului Whig.

Burke era de părere că Guvernul trebuie să fie condus ca o relație strânsă de cooperare între conducători și cei conduși. Mai mult, el susținea că omul trebuie să aibă permanent dorința de a se adapta la schimbare, iar valorile tradiționale să fie permanent aduse în circumstanțe actuale.

Mai mult, în activitatea sa, Edmund a menținut un interes puternic pentru India. El a reiterat de mai multe ori faptul că sistemul corupt guvernamental din India trebuia schimbat de urgență la acea vreme, prin eliminarea patronatelor și a personajelor care căutau conducere doar pentru interese proprii. Atunci, Burke avea să propună oficial ca India să fie guvernată de comisari independenți la Londra, dar un proiect de lege în acest scop a fost doborât de cei care nu erau de acord cu această schimbare, ducând astfel la proceduri de demitere împotriva Warren Hastings, guvernatorul general al Bengalului, provincia din India Britanică, devenită încă din secolul șase o așezare unitară.

„Există o limită peste care răbdarea încetează să mai fie o virtute”

Edmond Burke a știut întotdeauna cum să transforme cuvântul în poezie și propoziția în alinare. El susținea că „Mai bine să fii preocupat de prea multe îndoieli, decât să fii ruinat de prea multă încredere”, iată așadar un îndemn către populație care se potrivește oamenilor de pretutindeni, mai ales în zilele noastre, când fățărnicia este nelipsită din rândul persoanelor.

În momentul în care anul 1789 a venit cu Declanșarea Revoluției Franceze Burke a început să studieze tot mai mult situația de la acea vreme și să scrie despre acest lucru. El și-a manifestat opiniile și indignarea în lucrarea sa:„Reflecții asupra revoluției din Franța” apărută în anul 1790. El a fost provocat să scrie, iar antagonismul profund resimțit al lui Burke față de noua mișcare l-a propulsat în planul gândirii politice generale; a provocat o mulțime de răspunsuri englezești. Volumul a devenit rapid extrem de renumit, asta deoarece a fost urmat, ca răspuns general, de: „The Rights of Man” de Thomas Paine.

 

Burke a subliniat cu mare măiestrie toate pericolele conducerii mafiei, considerând că Revoluția ar putea duce la distrugerea societății franceze. El a făcut apel la virtuțile britanice, în așa fel încât să se mențină o tradiție, o continuitate a bunelor practici, o societate liniștită și o atitudine mult mai promițătoare a oamenilor, atunci când vine vorba despre viața culturală și despre istoria omenirii. În ciuda tuturor celor care încercau să îl convingă să renunțe, Burke a luptat până în ultimele sale zile împotriva ideii de Revoluție. O altă vorbă de-a sa, asociată de multe ori cu lupta pentru exprimarea liberă a opiniei a fost: „Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii să nu facă nimic”. Scriitorul a considerat mereu că poate fi acel „bine”, care să schimbe ceva, cât de mic, într-o lume plină de rău.

Burke s-a retras din parlament în anul 1794, după o activitate care a rămas întipărită pe scena politică de la nivel internațional. Ultimii săi ani au fost tulburați de moartea singurului său fiu pe care îl iubea cu toată ființa. Deși s-a închis în el și a comunicat mai mult cu propriul suflet, a continuat să scrie și să se apere de criticii săi care păreau să fie din ce în ce mai mult. Argumentele sale pentru convențiile constituționale de lungă durată, partidele politice și independența unui deputat odată ales au încă greutate și sunt discutate la briefinguri și summit-uri. El este considerat drept unul dintre fondatorii tradiției conservatoare britanice.

Burke, o influență în gândirea din trecut, prezent și viitor

Toate studiile lui Burke despre Franța, deși sunt considerate cele mai mari dintre lucrările sale, nu pot fi citite ca o declarație completă a opiniilor legate de clasa politică. Ce a vrut Burke, de fapt, să prezinte, nu a făcut niciodată obiectul unei expuneri sistematice a convingerilor sale, ci mai de grabă a făcut apel la ele întotdeauna în legătură cu probleme specifice, bazându-se mai mult pe anumite principii.

Mai exact, politicianul se referea, în esență, la o adevărată explorare a conceptului de „natură” sau „lege naturală”. Burke percepe ideea de viața emoțională și spirituală a omului ca pe o armonie în cadrul ordinii mai mari a întregii lumi. Impulsul natural descris de Burke, are în esența sa auto-reținerea și autocritica. Aici se includ automat viața morală și spirituală. Ce vrea să spună Burke prin aceste principii este că societatea și statul fac posibilă realizarea în întregime a potențialității umane, întruchipează un bine comun și reprezintă un acord tacit sau explicit cu privire la norme și scopuri. Comunitatea politică acționează în mod ideal ca o unitate și astfel societatea poate avea de câștigat.

În zilele în care a trăit și a luptat pentru a-și exprima opiniile, scrierile lui Burke despre Franța au fost o inspirație cu adevărat marcantă pentru gândirea contrarevoluționară germană și franceză. De partea cealaltă, influența sa în Anglia a fost mai una extrem de durabilă și de susținută. El este cel care a dat naștere ideii de partid și al rolului deputatului în Parlament ca reprezentant liber, nu delegat. Mai exact, Burke rămâne în istorie prin renumita afirmație a anumitor principii politice și sociale care nu s-au schimbat de-a lungul vremii și care fac referire la „valabilitatea statutului și a ierarhiei și rolul limitat al politicii în viața societății”

În anul 1757, Burke s-a căsătorit cu Jane Nugent, cu care a avut un singur fiu, pe care l-a pierdut la o vârstă fragedă. Din această perioadă datează și numeroasele sale prietenii literare și artistice, inclusiv cele cu Dr. Samuel Johnson, Oliver Goldsmith, Sir Joshua Reynolds și David Garrick. Edmund a murit pe data de 9 iulie 1797 la Beaconsfield, Regatul Unit, rămânând astfel o figură politică greu de egalat în întreaga lume și un om pentru care puterea cuvântului a fost mai presus de puterea celor din jur.

Recomandări autor