Monden > Diverse > Literatură > Elena Ferrante, Cei care pleacă și cei ce rămân – Fiecare își povestește viața așa cum îi convine
Literatură

Elena Ferrante, Cei care pleacă și cei ce rămân – Fiecare își povestește viața așa cum îi convine

Elena Ferrante, Cei care pleacă și cei ce rămân

Cel de-al treilea volum din tetralogia napolitană, Cei care pleacă și cei ce rămân (Traducere din italiană de Cerasela Barbone, Pandora M, 2016), ne readuce în continuarea autobiografiei Elenei Ferrante, personajele napolitane din cartierul napolitan, care mai de care mai interesant construite sunt prezente și vii și își conturează fiecare propriul destin, dar numai Elena putea să imortalizeze contururile și limitările mediocre și să îi scoată din anonimat pe cei alături de care a crescut și s-a format.

Familia este nucleul tuturor evenimentelor, astfel că sunt prezentate nu personajele ca individualități, ci mai ales familiile din care provin: Familia Cerullo cu membrii: Fernando Cerullo; Nunzia Cerullo; Raffaella Cerullo; Rino Cerullo; Familia Greco: Elena Greco; Peppe, Gianni; Elisa; Familia Carraci: Don Achille Carraci; Maria Carraci; Stefano Carraci; Pinuccia; Alfonso; Familia Peluso: Alfredo Peluso; Giuseppina Peluso; Pasquale Peluso; Carmela Peluso; Familia Cappuccio: Melina; Ada Cappuccio; Antonio Cappuccio; Familia Sarratore: Donato Sarratore; Lidia Sarratore; Nino Sarratore; Marisa Sarratore; Pino, Clelia și Ciro Sarratore; Familia Scanno: Nicola Scanno; Assunta Scanno; Enzo Scanno; Familia Solara: Silvio Solara; Manuela Solara; Marcello și Michele Solara; Familia Spagnuolo: Domnul Spagnuolo; Rosa Spagnuolo; Gigliola Spagnuolo; Familia Airota: Airota; Adele; Mariarosa Airota; Piertro Airota; Și personaje adiacente: Profesorii: Ferraro; Oliviero; Gerace; Galiani; Alte personaje: Gino: Nella Incardo; Armando; Nadia; Bruno Soccavo; Franco Mari. Acestea sunt personajele pe care le vom găsi în cartea de față, care figurează de fapt în întreaga tetralogie italiană semnată de Elena Ferrante și care erau important de menționat, pentru că sunt niște tipare umane în care prozatoarea sculptează cu o grijă demnă de toată aprecierea, nu numai apreciere, dar cât și notare în josul paginii.

Nu m-am mulțumit să văd searialul La mia amica geniale pe HBO GO, așa că am înaintat în obsesia care îmi devenise deja această biografie extrem de frustă și nonestetizată. Am vrut să văd dacă serialul e magnific, atunci scriitura Elenei Ferrante cum se prezintă pe paginile cărților. Găsesc de aplaudat că serialul nu denaturează adevărul cărților. Și mai ales Maturitatea, pentru că de această parte a vieții protagonistelor prietene Lila și Elena se ocupă aici scriitoarea. Au fost niște fetițe care s-au maturizat. De la La fata blu povestea pe care o scrisese Lila când abia învățaseră să scrie, și pe care i-a dăruit-o Elenei să o citească, și până în prezent când Elena Greco a devenit o tânără care a învățat la Pisa, la școala normală și logodită acum cu Pietro în curs de a se căsători. Dar Lila a avut un destin mai zbuciumat. Acum lucrând într-o fabrică. Elena a publicat prima ei carte și se ocupă în continuare de formarea sa ca scriitoare. Ba chiar deja îi apar primele articole despre carte. Unul este negativ și malițios, altul este extrem de apreciativ la adresa cărții ei.

Inteligentă emoțional, scriitura Elenei Ferrante, nu are cum să nu sensibilizeze, simte anumite nuanțe de misoginie, le trece în chiar primele pagini ale cărții, sau printre primele 30. Se simte amplasată într-o lume a bărbaților care fac și dreg și cărora le ies lucrurile mult mai ușor pentru care ea se străduiește atât de mult. Începe să caute de citit mai multe cărți, Nino, iubirea ei mutuală de o viață, îi spune ceva care o pune pe gânduri, că Lila: „e primitivă: în gândire și în tot, chiar și în sex.”(p.28), așa că se apucă să studieze legat de sexualitatea umană. Tot ce spune Nino devine pentru ea material de studiu, pentru că îl vede dintotdeauna ca pe un ideal. Îl iubește într-un mod ideatic. Ce ne place la Elena Ferrante, este felul ei, întâlnit numai la marile romanciere, de a insera date tehnice, preocupări privind scriitura ca niște întreruperi de ritm ale poveștii. Ca să constatăm că este arhitecta abilă a unei lumi italiene agonice, infracționale și din care avea toate șansele să devină și ea una, sau măcar soție de infractor, sau afacerist pe piața neagră din Napoli.

O lume în care era normal să existe scandal, era normală sărăcia, în anii ’70, când copii nu reprezentau o preocupare exclusivă a părinților, erau niște ființe obositoare care încurcau și erau trimise afară la joacă, iar la joacă era interesant. Joaca Lilei și a Lenucciei a fost întotdeauna o joacă de-a cărțile. Când toate fetițele își cumpărau păpuși din banii primiți de la părinți, ele își cumpărau cărți. A avea o carte a ta la Napoli, era atunci, un semn de bogăție. În contextul în care mafia locală reușise să facă din acel spațiu, un spațiu periculos și sărac. Viața familiilor de aici este una foarte grea, cele două fetițe decid să învețe știind că asta ar fi unica șansă de a pleca din acel loc. Devenite mature ele înțeleg că pentru a scăpa de sărăcie în vederea unei căsătorii trebuie să facă concesii. Lila se sacrifică enorm pentru familia ei și devine o femeie adulteră în urma acestei mari nefericiri pe care și-o produce de nevoie. Elena înțelege că dacă Pietro nu vrea căsătorie la biserică, atunci ea nu insistă, numai să se căsătoreasă și să i se ofere tot ceea ce nu a avut niciodată. Pentru că Pietro este un om înstărit. Dar îndură umilințe din partea familiei ei. Duce mult, foarte mult.

În concluzie am să spun că mi se pare că acest roman feminist, Cei care pleacă și cei ce rămân, prezintă dramele femeilor din societatea napolitană, și sacrificiile pe care ele le fac pentru a înainta. Elena Ferrante descrie foarte bine intențiile fiecărui personaj. Este un roman absolut, tulburător, te face să te gândești la viața acestor femei, la cine ar fi putut fi ele dacă nu ar fi fost opresate, poate că locuiau cu iubirea vieții lor, dar lipsa banilor le-a determinat să se reorienteze la presiunea familiilor lor, familie care a văzut în ele o oportunitate. Citiți romanul, e absolut real, totul e real, se întâmplă și azi. Napoli e numai un pretext.

Cei care pleacă și cei cei rămân, aici!