Cred că am cunoscut-o pe Elena Vlădăreanu întâi virtual, sper că nu mă înșel, la unele dintre scandalurile celebrele ale literaturii române, unde toată lumea comenta prezența exclusiv masculină la anumite evenimente literare. Ei bine, am întâlnit-o la București cu ocazia nominalizării cărții mele de debut la Premiile Sofia Nădejde Pentru Literatura Scrisă de Femei, ea în calitate de organizatoare și demaratoare a acestui proiect prin Asociația Art No More. Îi cunoșteam poezia dinainte să o cunosc personal, citisem Non Stress Test, Casa de pariuri literare, 2016. Culmea e că acea carte mă găsea imediat după ce și eu devenisem mamă și era cumva în starea mea de atunci scrisă. Este o carte în care se vorbește despre noua condiție a femeii, despre noul rol din perspectiva sa, cu oboseala aferentă, cu repetitivitatea, cu lipsa timpului pentru alte activități, adică nimic din basmele pe care în general și le spun femeile între ele ca să se mintă și să se încurajeze. Publică volumele de poezie: Poezia taberei, antologie, București, 2000; Din confesiunile distinsei doamne m., colecția underground carmen, București, 2001; Pagini, Editura Timpul, Iași, 2002, ediția a II-a, Editura Vinea, București, 2003; Fisuri, Editura Pontica, Constanța, 2003; Europa. Zece cântece funerare, Editura Cartea Românească, București, 2005.; Spațiu privat. A handbook cu 33 de ilustrații de Dan Perjovschi, Editura Cartea Românească, București, 2009; Non Stress Test, Casa de pariuri literare, 2016; Bani. Muncă. Timp liber, Editura Nemira, 2017; Minunata lume disney, Editura Nemira, 2019;
A urmat studiile școlare în orașul natal, absolvind liceul Nicolae Bălcescu în anul 2000. Face în continuare studii superioare la Facultatea de Litere a Universității din București, fiind licențiată în Litere în 2005, cu o teză despre literatura suprarealistă.
Publică în revistele: Convorbiri literare, Viața românească, Luceafărul, Paradigma, Vatra, Orizont, Fracturi, Cotidianul, Averea etc.; Poemele sale apar în volumele colective: No More Poetry. New Romanian Poetry, Heaventree Press, 2007; Trupa Firma, Poezii Alese I, 2018; Alina Purcaru și Paula Erizanu, Un secol de poezie scrisă de femei, Volumul I (1990-2019), Editura Cartier, 2019;
Elena Vlădăreanu a avut un debut, din ce înțeleg foarte bine primit la vremea aceea, cu toate că nu știu exact ce însemna debut bine primit, Pagini ar fi făcut multă vâlvă, a fost încadrată în generația 2000 de-a lungul timpului, etichetă pe care personal vreau să o depășesc în cele ce voi scrie aici. Ce nu s-a observat încă de la început, se poate observa în Non Stress Test și Bani. Muncă. Timp liber celelalte volume care pun în discuție, ceea ce punea în discuție Betty Friedan cu The problem that has no name, acel fapt că femeia este redusă la rolul de mamă și muncitoare peste program. Elena Vlădăreanu, după decenii de basme despre cât este de simplu și frumos să fii mamă, relevă adevărata față a realității acestui rol. Inechitatea de roluri este conturată în Non Stresss Test, iar cea de genuri este conturată cu succes în Bani. Muncă. Timp liber.
Inechitatea de gen în societatea patriarhală aduce cu sine multe alte inechități, evident și mai ales financiare. La fel cum și problema maternității este o problemă politică la fel și independența femeilor este pusă în discuție. Poemele sociale ale Elenei Vlădăreanu dau dovadă de o mare generozitate a poetei de a schimba nu numai universul său poetic, cât și lumea care o înconjoară, societatea în care trăiește și trăim. Chiar ne îndeamnă să ne alăturăm demersurilor ei în chiar poezia ei. Ar fi bine să o ascultăm, pentru că este o poetă autentică, genul de poetă cu mare implicare socială și chiar pionierat în slujba poeziei și a culturii. Își transmite mesajele pe mai multe căi, cu crezul că va schimba ceva cu ajutorul lor și speranțele nu-i sunt înșelate, am convingerea că peisajul poeziei scrise de femei în România ar fi ireparabil de sărac fără de Elena. Poți spune că a întemeiat o școală a mamelor prin lirica din Non Stress Test. O școală a femeii care devine mamă și nu știe cum să-și gestioneze rolul și cum să își rezerve timp pentru propria persoană. O școală a femeilor.
”Eu nu vorbesc în calitate de bărbat, eu nu vorbesc în calitate de femeie.
Eu nu sunt subiect.
Sânii mei îi aparțin bebelușului.
Sânii tăi îmi aparțin mie.
Când se închide fabrica de lapte?
Când?
Măcar șase luni.
Să împlinească un an.
Eu îi dau până la 2.
Eu aștept să renunțe el.
O să aibă capul cât o baniță.
Mai mare râsul!Băiat mare și cu țâța-n gură!
Până merge la școală.
Păi de-aia-i piele și os! Cum să trăiești numai cu țâță?
La un moment dat se vor învăța cu noua ta înfățișare și nu vei mai
auzi:
Ești cam grasă.
Nu prea ai reușit să dai jos.
Probabil mănânci cam mult.
Te-ai făcut ceva…
Îmi închipui că dai spargere la frigider de fiecare dată când ești obosită.
Ia uite ce ditamai burta. Nu o mai dai jos în vecii vecilor!
De ce toată lumea spune că alăptarea slăbește?
Fă-ți un abonament la sală!
Yoga! Face minuni!
Tae bo.”
(Non Stress Test, Eu nu vorbesc în calitate de, pp. 49-50)
Cărțile Elenei Vlădăreanu se pot achiziționa de aici!
