Elisabeth Förster-Nietzsche a fost sora mai mică a filosofului german Friedrich Nietzsche, fiind singura femeie care i-a fost alături acestuia pe tot parcursul vieții sale. L-a stimat, i-a purtat de grijă și i-a dus moștenirea mai departe atunci când acesta a încetat din viață, chiar dacă nu i-a împărtășit în totalitate credințele. Și-a idolatrizat fratele mai presus de orice și a încercat toată viața să îl protejeze de lumea exterioară. Chiar și atunci când acesta a trecut în neființă, ea s-a ocupat personal de editarea și păstrarea lucrărilor acestuia, totul pentru a se asigura că fratele său va rămâne în amintirea societății exact așa cum îl vedea ea: un geniu.
Relația dintre Nietzsche și Elisabeth a fost una foarte foarte apropiată, însă sora filosofului era stăpânită de unul dintre cele mai grave păcate: gelozia. Așa se face că fiecare femeie care încerca să se apropie de acesta era imediat izgonită, folosindu-se de orice modalitate pentru a face acest lucru.
Mulți ar spune că legătura dintre Nietzsche și sora sa a fost una toxică, însă adevărul e că fiecare dintre ei avea nevoie de celălalt, iar acest lucru nu i-a împiedicat să profite de sângele care-i lega pentru a obține anumite beneficii în viață.
Pentru filosof, sora sa mai mică era cheia sa către înalta societate. Starea sa de sănătate și anxietatea care l-a chinuit toată viața nu i-ar fi permis niciodată să ia contact cu cercurile aristocrate, iar Elisabeth a fost mereu lângă el să-l susțină și să-l ajute. Nu este clar dacă filosoful a văzut în ea o persoană în fața căreia putea să fie superior pentru a-și alina propriul orgoliu sau chiar era legat de ea de sentimente puternice de iubire, însă un lucru este cert: avea nevoie de ea. Femeia era o companie permanentă pentru el, îi cunoștea toate obiceiurile și defectele și i le accepta, avea grijă de el și se ocupa de casa sa mai bine ca oricine.
Elisabeth se deosebea de femeile secolului său prin ambiția sa și dorința de a fi independentă. Filosofia lui Nietzsche și scrierile sale au reprezentat oportunitatea perfectă pentru ea de a-și îndeplini planurile, lucru care, trebuie menționat, nu era o posibilitate accesibilă pentru reprezentantele sexului frumos în acea perioadă.
Viața lui Elisabeth Förster-Nietzsche
Elisabeth s-a născut în data de 10 Iulie 1846 în orașul Röcken, Germania, fiind sora mai mică a celebrului filosof Friedrich Nietzsche, care era cu doi ani mai în vârstă. Copilăria sa a fost marcată de moartea tragică a tatălui său, pastorul Carl Ludwig Nietzsche, acesta trecând în neființă pe când micuța avea doar 3 ani.
Așa se face că cei doi frați au rămas în grija Franziskăi, al cărui scop principal a fost ca copiii săi să aibă parte de o educație cât mai bună. Din nefericire însă, banii pe care îi primeau de pe urma decesului soțului său nu le puteau asigura ei și familiei sale un trai decent, așa că femeia a luat hotărâre dificilă: s-a mutat în Naumburg, acolo unde puteau locui alături de soacra sa și de cele două cumnate ale sale.
Elisabeth și Friedrich Nietzsche au crescut într-un apartament micuț, înconjurați doar de prezențe feminine. Spațiul nu era suficient, deci cei doi frați erau mai mereu împreună. Dormeau și se jucau în aceeași cameră, așa că își împărțeau cele mai intime gânduri și trăiri. În mare parte a timpului erau izolați de societate și nu aveau parteneri de joacă, iar într-o zi o idee stranie i-a făcut să-și lege destinele pentru totdeauna: chiar dacă erau rude, și-au promis că într-o zi vor deveni soț și soție și că vor locui toată viața împreună. Bineînțeles, această dorință a lor nu a evoluat într-o legătură incestuoasă, însă relația pe care au avut-o la maturitate a fost una extrem de apropiată.
Chiar dacă era mai mică, scopul principal al Elisabethei era să-și protejeze fratele și geniul acestuia. Încă de la vârsta de 6 ani obișnuia să adune fiecare bucățică de hârtie pe care acesta își înșira gândurile, apoi o punea bine la păstrare într-unul dintre dulapurile sale.
Sora filosofului a studiat la școala „Fräulein von Paraskis”, acolo unde s-a deprins cu franceza, istoria, aritmetica, dar și-a dezvoltat și latura artistică, studiind desenul și muzica. În timp ce Nietzsche putea să-și aleagă propriul său drum în viață, Elisabeth nu se bucura de aceeași libertate. Pentru femei, exista o singură posibilitate: să se căsătorească.
Franziska Nietzsche a făcut tot posibilul pentru a-i aranja fiicei sale o partidă cât mai bună, dar Elisabeth nu-i împărtășea speranțele și dorințele. Indiferent de numărul de tineri care-i doreau mâna, ea avea grijă de fiecare dată să-i înspăimânte de-a dreptul și să dea peste cap planurile mamei sale.
Friedrich Nietzsche, pe de altă parte, își susținea sora prin orice modalitate putea. După ce i-a finanțat studiile la Leipzig, filosoful a decis că locul Elisabethei este lângă el, așa că a chemat-o la Basel, pentru a locui alături de el. Cum nu-și dorea să se căsătorească, viața lângă fratele său era cea mai bună opțiune, singura ei datorie fiind să se ocupe de casa acestuia și de îndatoririle casnice.
Pe măsură ce cariera lui Nietzsche evolua, sora sa îl urma îndeaproape și era determinată să nu rămână în urmă. Așa se face că în momentul în care filosoful s-a împrietenit cu compozitorul Richard Wagner, Elisabeth și-a dorit cu orice preț să-i intre în grații și să pătrundă în cercul său de prieteni. A avut o relație apropiată cu soția acestuia, Cosima, pe care adesea o ajuta și avea grijă de copiii săi.
Legătura dintre Elisabeth și Cosima îi va aduce surorii filosofului multe beneficii. Soția lui Wagner era un adevărat model pentru tânăra noastră, mai ales după ce a rămas văduvă și și-a construit o carieră ducând moștenirea compozitorului mai departe. Nietzsche, în schimb, nu vedea cu ochi buni această prietenie, mai ales că se opunea credințelor sale. Ateu fiind, era împotriva antisemitismului practicat de familia Wagner, însă surorii sale îi surâdea în totalitate această idee. Acesta a fost și motivul principal pentru care cei doi frați s-au certat adesea, iar legătura lor strânsă din copilărie a devenit doar o amintire.
Starea de sănătate a lui Friedrich Nietzsche a început să se deterioreze tot mai mult începând cu anul 1870, căci boala de care suferea, sifilis, punea stăpânire pe mintea sa. În 1876 a filosoful a rupt complet orice legătură cu familia Wagner, însă sora sa nu i-a urmat exemplul. Aceasta le făcea vizite destul de des, iar avantajele care au venit cu această legătură nu au întârziat să apară.
Tot prin intermediul Cosimei Wagner, Elisabeth îl va cunoaște pe Bernhard Förster, cel care avea să-i devină mai târziu soț. Cei doi au hotărât în anul 1884 să plece în Paraguay, acolo unde urma să ia naștere o colonie ariană, pur Germană. Sora lui Nietzsche și partenerul său erau antisemiți, iar visul lor cel mai mare era să readucă la viață spiritul nemțesc, care se opunea capitalismului, comunismului și democrației.
Visul din Paraguay s-a transformat în scurt timp însă într-un coșmar, căci mediul nu era deloc unul primitor, iar Bernhard Förster avea o situație materială foarte dificilă. Lipsa banilor l-a determinat să cadă în patima alcoolului, iar în anul 1889 va lua tragica decizie să-și pună capăt zilelor.
Rămasă văduvă și fără nicio posibilitate să-și îndeplinească ambițiile antisemite, Elisabeth s-a întors învinsă la fratele său. Principalul său scop în viață devenise acum să-și îngrijească fratele, a cărui sănătate mintală se afla într-un declin monstruos și care-i va aduce și sfârșitul în anul 1900.
„Arhiva lui Nietzsche”
Imediat cum a ajuns în Germania, femeia a decis să-și schimbe în mod oficial numele, Elisabeth Förster-Nietzsche, optând să ducă mai departe atât amintirea răposatului său soț, cât și a fratelui său. Planul său era unul simplu: după exemplul Cosimei Wagner, ea urma să pună bazele unei arhive bazată pe munca fratelui său, intitulată „Arhiva lui Nietzsche”.
Elisabeth era foarte ambițioasă în planurile sale și s-a apucat să scrie o biografie a fratelui său, pe care mai apoi o va publica în trei volume, începând cu anul 1895. Mai apoi a făcut tot posibilul să obțin control complet asupra casei lui Nietzsche, plătind o sumă de bani importantă mamei sale.
Succesul lui Elisabeth Förster-Nietzsche și legăturile sale cu Partidului Național German
De aici, Elisabeth Förster-Nietzsche și-a investit tot timpul pentru a populariza munca și moștenirea fratelui său. Primii ani de activitate i-au adus multe reușite, însă începând cu anul 1910, femeia s-a lovit de criticile oamenilor din jurul său. Imaginea pe care aceasta o promova era una greșită și în conformitate doar cu propria sa viziune, iar lumea trebuia să îl cunoască pe filosof pentru ceea ce el a fost cu adevărat. În cele din urmă, a fost concediată de la arhivă, însă ea era în continuare autoritatea principală a afacerii.
Anii ce au urmat i-au adus Elisabethei multă recunoaștere în lumea literară, fiind chiar nominată la Premiul Nobel. Statul german îi susținea publicațiile, iar ea devenise o personalitate importantă în spațiul cultural. Izbucnirea Primului și Celui De-Al Doilea Război Mondial nu au făcut decât ca munca lui Nietzsche să devină și mai populară, ceea ce a însemnat că sora sa a primit și susținerea naziștilor. A fost membră a Partidului Național German începând cu anul 1920, iar în momentul în care a murit în anul 1935, însuși Hitler a luat parte la înmormântarea sa.
