Home > Cultură > Istorie > Elizabeth Báthory, contesa „însângerată” a Ungariei. Femeia care a ucis și torturat peste 200 de fecioare
Istorie Premium

Elizabeth Báthory, contesa „însângerată” a Ungariei. Femeia care a ucis și torturat peste 200 de fecioare

Multe dintre paginile istoriei au fost scrise cu sânge, însă cel mai adesea figurile înspăimântătoare sunt atribuite reprezentanților de sex masculin, care au excelat prin brutalitate și faptele monstruoase. Chiar și atunci când vine vorba de ucigași în serie, tot bărbații sunt cei ale căror nume se regăsesc în cele mai șocante povești ale secolelor trecute. Contrar acestui tipar atribuit sexului puternic, au existat însă și femei care pe lângă delicatețea și frumusețea specifică, s-au afirmat printr-o caracteristică șocantă: cruzimea. Dintre acestea, ne oprim asupra contesei Elizabeth Báthory, considerată una dintre primele ucigașe în serie ale lumii. Povestea ei a terifiat umanitatea încă de la începutul anilor 1700, moment în care documentele care i-au dovedit crimele sângeroase au fost făcute publice.

Copilăria lui Elizabeth Báthory: născută din incest, crescută să devină o femeie crudă și puternică

Elizabeth Báthory, cunoscută în țara sa natală drept Erzsébet Báthory, s-a născut în data de 7 august 1560 în Nyírbátor, Regatul Ungariei. A fost fiica baronului George al VI-lea Báthory și al baronesei Anna Báthory, fiind moștenitoarea unei familii renumite și foarte puternice. Cum banii nu au fost niciodată o problemă pentru părinții contesei, aceasta s-a bucurat încă de la o vârstă foarte fragedă de o educație aleasă. Cheltuielile pe care le-au suportat aceștia nu au însemnat nimic în comparație cu pregătirea vastă de care fiica lor a avut parte. Stăpânea cu încredere limba ungară și cea slovacă, însă pe lângă acestea era fluentă și în latină, greacă și germană.

Cu toate că până acum povestea primilor ani de viață ai contesei Elizabeth pare una ideală, copilăria sa a fost umbrită și de câteva aspecte mai puțin plăcute. Informațiile disponibile despre familia sa au demonstrat că aceștia păstrau tradiția conform căreia gena nobilă era cel mai bine conservată dacă membrii ai aceleiași familii se căsătoreau. Un obicei foarte popular în acele vremuri, însă cu efecte dezastruoase asupra copiilor care se nășteau din asemenea mariaje. Cel mai adesea, aceștia sufereau de diferite boli genetice, iar mulți dintre ei chiar și de probleme mintale.

Cum baronul George al VI-lea Báthory și  baroneasa Anna Báthory erau veri, fiica lor se pare că avea adesea în copilărie episoade psihotice. Mulți au pus aceste ieșiri pe seama psihozei, deși este foarte probabil ca contesa a cărei povești avea să îngrozească o lume întreagă să fii suferit de epilepsie.

De asemenea, cruzimea de care aceasta a dat dovadă la maturitate s-a dovedit că a fost moștenită tot din familie. Încă de la o vârstă fragedă a fost martora actelor de cruzime pe care le înfăptuia tatăl său, lucru care a marcat-o profund și care ar putea să-i explice acțiunile teribile de mai târziu.

Am stabilit până acum că Elizabeth Báthory era o femeie înzestrată cu o capacitate intelectuală deosebită, însă aceasta nu era singura sa calitate. Se pare că era și deosebit de frumoasă, lucru dovedit de un portret realizat în anul 1585, care i-a suprins perfect trăsăturile delicate. Contesa avea o pielea deschisă și un chip luminat, conturat de o frunte mare, specifică clasei aristocrate. Se pare chiar că multe femei care aparțineau unor familii renumite ajungeau să își smulgă firele de păr care le înconjurau fața, tocmai pentru a obține această înfățisare considerată de standardele vremii elevată.

În acest context, putem doar să fim siguri că Elizabeth nu ar fi avut nicio dificultate în a-și găsi un soț pe măsură, însă părinții săi au considerat că cel mai potrivit ar fi ca ea să aibă parte de un mariaj aranjat. La vârsta de 10 ani, au logodit-o cu contele Ferenc Nádasdy, fiu al unei familii cu un nume la fel de puternic ca și al lor. Conform tradiției, aceasta s-a mutat în casa viitorilor săi socrii și a învățat cum să conducă în calitate de stăpână a casei întreaga lor moșie.

Elizabeth Báthory și Ferenc Nádasdy, soț și soție și parteneri în crime

S-au căsătorit apoi la vârsta de  15 ani, în data de 8 mai 1575. Nunta a fost un eveniment grandios, care a ținut nu mai puțin de 3 zile și a avut 500 invitați. Drept dar al uniunii lor, Ferenc Nádasdy i-a oferit lui Elizabeth Báthory castelul Csejthe, unde ar fi putut oricând să locuiască singură, dacă asta și-ar fi dorit.

Mariajul lor nu a fost însă unul în care dragostea să domnească, căci fiecare dintre cei doi soți avea propriile sale vicii. Au existat numeroase zvonuri care relatau cum Elizabeth ar fi avut aventuri, în urma cărora a rămas și însărcinată. Familia Nádasdy a aflat ulterior despre această ieșire extraconjugală a nurorii lor, iar drept consecință au obligat-o să renunțe la copil, în timp ce contele Ferenc l-a castrat personal pe bărbatul cu care a fost înșelat.

În ciuda acestui eveniment nefericit, Elizabeth Báthory și Ferenc Nádasdy au avut parte de o viață prosperă. În primii ani ai căsniciei au fost despărțiți din cauza războiului, însă ulterior căminul lor a fost unul bogat, în care a înțelegerea a fost la ordinea zilei. Pe lângă viața de cuplu, cei doi erau uniți și de latura crudă pe care oamenii de rând și-o renegau: amândoi găseau o plăcere neobișnuită în suferința celor din jur, în special a tinerelor domnișoare de la curtea lor. Modalitățile prin care își torturau victimele sunt greu de descris în cuvinte, însă putem să spunem doar că reputația pe care contesa și-a câștigat-o ulterior, cea de „contesa însângerată” a fost bine meritată.

Faptul că multe dintre servitoarele sau țărăncile care lucrau pentru moșia Nádasdy –Báthory dispăreau adesea fără urmă nu a ridicat niciodată un semn de alarmă în rândul nobilimii ungurești, mai ales că actele de cruzime asupra acestei clase sociale erau comune, iar viața lor considerată fără o valoare deosebită.

Acest lucru, precum și drepturile limitate pe care le aveau oamenii de rând în acea perioadă, i-au permis contesei să-și trateze slujitorii după bunul plac. Era apărată de lege și de statutul său material deosebit, așa că nimeni nu ar fi îndrăznit vreodată să o tragă la răspundere pentru acțiunile sale, chiar dacă acest lucru însemna să ia viața unor fecioare nevinovate. Fiecare dintre victimele sale avea însă parte de o înmormântare religioasă, fapt ce i-a determinat pe oamenii din jur și pe reprezentanții Bisericii să bănuiască că Elizabeth are un mod brutal de a se purta cu tinerele care o serveau. A fost acuzată că ea este cea care le ia viața și  nu bolile și afecțiunile pe care le invocă sunt cele care curmă un număr atât de mare de vieți, însă contesa a fost de fiecare dată apărată de familia și de soțul său.

Ferenc Nádasdy a încetat din viață în 1604, an în care soția sa își serbase cea de-a 44 aniversare. Se spune despre ea că în acest punct era mai violentă ca niciodată, iar starea sa de spirit era foarte sensibilă. Pasiunea pe care o avea pentru torturarea tinerelor a devenit o adevărată obsesie, iar metodele sale din ce în ce mai crude. Pentru a nu fi descoperită, renunțase la slujbele religioase, iar trupurile neînsuflețite erau pur și simplu lăsate pradă lupilor și animalelor sălbatice din împrejurimi.

Crimele îngrozitoare ale „contesei însângerate” și ritualul său de înfrumusețare macabru

Orice greșeală a servitoarelor sale devenea fatală. Elizabeth Báthory le închidea, apoi le lovea cu brutalitate. În cele din urmă, atunci când durerea pe care o provoca nu-i mai era suficientă, contesa recurgea și la alte metode de tortură, după cum obișnuia să facă susținută de soțul său.

Poveștile brutale din acea perioadă spun că contesa era foarte inventivă atunci când venea vorba de suferința fizică a victimelor sale. Dacă tânăra care greșea se ocupa cu cusutul, era torturată cu ace, în timp ce altele erau arse cu diferite obiecte sau li se tăiau anumite părți ale corpului. Plăcerea pentru sânge a lui Elizabeth era atât de mare, încât avea camere speciale pentru tortură în fiecare cotlon al castelului său, fiecare destinat unei alte modalități chinuitoare de a lua viața celor nevinovate.

Elizabeth Báthory a fost fără îndoială o figură înspăimântătoare a vremurilor sale, iar acest lucru i-a determinat pe oameni să-i transmită cu interes și groază istoria. Nu este însă clar câte dintre aceste povești sunt născute din adevăr, căci unele depășesc imaginația oamenilor de rând.

Cea mai cunoscută legendă despre „contesa însângerată” este cea conform căreia aceasta obișnuia să facă baie în sângele tinerelor virgine pentru a rămâne veșnic tânără. Acest ritual macabru ar fi apărut în momentul în care Elizabeth și-a lovit una dintre servitoare, iar sângele acesteia a ajuns pe chipul stăpânei sale. După ce s-a curățat, contesa a realizat că pielea ei a devenit mai netedă și mai luminoasă.

Sfârșitul crimelor și al vieții lui Elizabeth Báthory

Sfârșitul crimelor lui Elizabeth Báthory a fost unul mult așteptat. Țăranii care locuiau în jurul castelului său erau terifiați de figura stăpânei lor, iar crimele ei nu mai erau un secret pentru nimeni, însă aceștia erau neputincioși. Având în vedere diferența de rang social dintre ei, le era imposibil să aducă plângeri în fața autorităților în ceea ce privește o figură nobilă.

Totuși, vârsta și singurătatea și-au spus cuvântul în cazul contesei. Prietenii și aliații săi erau acum înaintați în vârstă sau muriseră, iar copiii nu-i mai treceau de mult pragul casei. În anul 1609, Elizabeth era deja văzută ca un adevărat monstru. Țăranii își ascundeau copiii și nu-și mai vindeau fiicele să lucreze la castelul său, așa că numărul victimelor sale s-a redus considerabil. Din dorința de a ucide, aceasta a ajuns să comită colosală: și-a dus crimele mult prea departe.

Cum tinerele nu-și mai doreau să o servească, a fost nevoită să găsească o altă modalitate să le atragă la castelul său. În acest sens, și-a deschis propria școală, unde promitea să ofere o educație aleasă elevelor sale de viță nobilă. A ignorat însă un aspect foarte important: victimele sale nu mai erau simple servitoare, ci fiice ale unor familii aristocrate. În momentul în care acestea au început să moară din diverse motive, era de așteptat ca părinții lor să intre la bănuieli și să acționeze în consecință.

În anul 1610, însăși Regele Mátyás a organizat o anchetă care a avut-o în centru pe Elizabeth Báthory. Cei care au depus mărturie împotriva ei au povestit cu groază cum castelul său era veșnic dominat de țipete, iar tinerele care veneau de acolo aveau pe corp semne vizibile ale torturii la care erau supuse. Dovadă a crimelor sale erau și corpurile neînsuflețite îngropate în jurul moșiei sale, ale căror morminte erau în mod evident numeroase. Cel desemnat să se ocupe de această investigație a fost György Thurzó, palatin al Regatului Ungar.

Elizabeth Báthory a fost în cele din urmă arestată și judecată pentru crimele sale, care conform documentelor din acea perioadă au depășit 200 de victime. Nu a fost tratată ca un om de rând, ci a avut parte de un proces specific clasei aristocrate. A fost condamnată să-și ispășească pedeapsa în propriul castel, unde a și murit 4 ani mai târziu, în data de 22 august.

Surse folosite pentru acest material: History/ HowStuffWorks, Syfy, HistoryOfYesteday, Tori Telfer, Lady Killers: Deadly Women Throughout History, 2017, editura HarperCollins