Eraclie Hagiescu. Povestea unor statui încă nesalvate

Statuile sunt cele care la fiecare pas ne aduc aminte de file întregi de istorie, iar Tudor Mușatescu lăsa, prin scrierile sale, următoarele vorbe: „Nu spargeți vechile statui fiindcă de pe urma voastră nu vor rămâne decât socluri”. Citeam într-o zi de octombrie a anului 2018 pe pagina de Facebook „Monumentalist”:

„Undeva într-o curte stă abandonată o statuie originală din bronz la scara 1/1. A fost sculptată de către marele sculptor Eraclie Hagiescu și turnată la Turnătoria de Bronz V.V. Rășcanu din București în anul 1912. Această statuie a supraviețuit furturilor din perioada primului război mondial datorită inspirației lui Eraclie da a o îngropa în curte. Poate că această statuie ar putea motiva Primăria municipiului Craiova în a o salva și amplasa într-o piațetă a orașului.„

Nu s-a întâmplat nimic cu statuia respectivă, nu am văzut-o expusă în nicio piațetă a orașului. Din nefericire, nu știam prea multe despre Eraclie Hagiescu și a trebuit să mă documentez. Puține surse, dar pasionale, m-au lămurit.

Hagiescu. Povestea vieții

Hagiescu a fost un artist remarcabil și un profesor desăvârșit, o imensă personalitate care s-a impus atât prin creația sa artistică din primele decenii ale secolului XX cât și prin lupta sa pentru artă, purtată de la înălțimea catedrei timp de peste patruzeci de ani.

Eraclie Hagiescu s-a născut în sudul Olteniei, la 20 martie 1873, în comuna de la Dunăre ce azi este cunoscută îndeosebi datorită lui Mircea Dinescu, Cetate. Tatăl lui a murit când el încă nu mersese la școală, orfanul având o copilărie tristă. În clasele primare este remarcat rapid talentul înnăscut pentru desen, cioplitul în lemn și modelarea lutului. Prin eforturile întregii comunități, micul Eraclie este trimis la Craiova, la ,,Școala de Arte și Meserii”, unde, între 1888 și 1894, studiază la secția de sculptură. Termină școala și lucrează pentru arhitecții ce construiau mult în acei ani în oraș, lucrându-le diferite piese de ornament ce îi aduc repede notorietate, fiind cunoscut și apoi apreciat de constructori.

În primăvara anului 1898, Spiru Haret vizitează Craiova și o lucrare executată de Eraclie Hagiescu îi atrage atenția. Ministrul Instrucției Publice este impresionat, dorește să îl cunoască pe Eraclie, apoi vorbește personal cu prefectul județului Dolj și amândoi hotărăsc că tânărul Hagiescu trebuie să primească o bursă de studii în Italia. Haret era și pragmatic, bursierul urmând să facă studii de sculptură monumentală cu caracter funerar, în acest domeniu România având o evidentă lipsă de specialiști. Pentru astfel de lucrări se apela la italieni sau germani în anii aceia.

Eraclie Hagiescu pleacă fericit și, în același an, ajunge și la Veneția, unde se angajează inițial ca lucrător în atelierul unui sculptor de monumente funerare, Rossi. Susține apoi examenul de admitere, în 1900, la Academia de Belle-Arte, unde va deveni elevul favorit al profesorului de anatomie A. D’Alsoto. La absolvire, în anul 1903, este distins cu premiul ,,Cavas Fu Caterina”. De doisprezece ani nu mai fusese acordat vreunui elev acest premiu, basorelieful lui Hagiu, ,,Flagrant delict”, impresionându-i atât de tare pe profesori, încât tradiția a fost reluată. Basorelieful reprezenta o scenă în care un paznic surpindea un copil cu sânul plin de mere furate, lucrarea întrunind calități de execuție senzațioanale. Obținerea acestui premiu, care însemna și o sumă mare de bani, a făcut posibilă prelungirea perioadei inițiale de un an la Veneția, reușind astfel să realizeze aici ,,lucrări de o puternică originalitate și execuție artistică”, precum ,,Pure e Limfe” și ,,Assolutoria”. Tot în 1903 lucrează în atelierul lui Raffaello Romanelli.

Un an mai târziu, sculptorul Hagiescu se întoarce în țară, plin de speranțe. Nu erau puțini cei care credeau că va înlocui pe sculptorii Ioan Georgescu și Giorgio Vasilescu, morți de câțiva ani. Se stabilește în Craiova adolescenței, comenzile se lasă însă așteptate. Nu se poate întreține ca artist, intră în învățământ, continuând totuși să lucreze. În 1906 expune la  Expoziția Societății Artistice ,,Theodor Aman” doisprezece lucrări, dintre care două erau copii, fiind, de altfel, singurul sculptor expozant. Publicul a putut admira la acea expoziție ,,Bustul Papei Rosenico”, o copie după Canova, ,,Bustul generalului Colleoni”, o copie după Verrocchio, ,,Cap de expresie”, ,,Cap de fetiță”. A expus, de asemenea, și câteva basoreliefuri.

Același an a însemnat și prezentarea la ,,Expoziția Jubiliară de la București” a unei lucrări originale, ,,Copilul cu fluturele”. Se crede chiar (nu există documente care să certifice acest lucru, însă) că, în anii imediat următori, a expus la un ,,Salon al Independenților”, la Paris și că în 1908 a organizat la Veneția,  împreună cu Eugenio Vellotto, o expoziție proprie, prilej cu care a vândut lucrarea ,,Decadența”, un basorelief reprezentând un nud de bătrân ce se sprijină într-un toiag.

A fost artist cu expuneri la trei dintre Expozițiile Artiștilor Craioveni, prima dată în 1910 când a expus paisprezece lucrări, dintre care trebuie amintite ,,Bustul lui Mihai Eminescu la 35 de ani”, ,,Portretul Generalului Tătărescu”, ,,Portretul Colonelului Conta”, apoi în 1911, când a expus un ,,Cap de studiu” și schița monumentului funerar al familiei Caneciu și în 1914.

Din lucrările lui Eraclie Hagiescu, executate în anii dinaintea Primului Război Mondial și menționate în presă, trebuie amintite și următoarele: ,,Rânduri pentru el”, o lucrare ce reprezintă o tânără scriind la un pupitru, un ,,Bust de femeie” precum și proiectul de monument al unui fost primar al Craiovei, Ulysse Boldescu, proiectul de monument al Generalului Grigore Cerchez, a cărui statuie înaltă de peste trei metri și jumătate a fost turnată în bronz la Rășcanu, urmând să fie topită de armatele ocupante în decembrie 1916, sau proiectul de monument ecvestru al lui Mihai Viteazul, expus la Palatul Mihail.

La opera artistică a sculptorului Hagiescu se adaugă nenumărate proiecte, machete și lucrări mai puțin cunoscute. „Bustul lui Alexandru Ioan Cuza”, un bronz realizat în 1913, va fi ridicat abia după douăzeci de ani în comuna Cetate din Dolj, de fapt un omagiu artistic adus de sculptor locurilor natale.

După ce primul război mondial s-a încheiat, Eraclie Hagiescu a continuat să predea modelajul, desenul și caligrafia la diverse școli și licee din Craiova, trecând pe planul al doilea sculptura. Lucra foarte puțin, expunea extrem de rar. În 1926 participase  la prima și la a doua Expoziție a “Cercului artistic oltean”, când, în 1926, a expus bustul pictorului Gheorghe Baba și un nud, iar în 1927, o serie de lucrări mai vechi
Descurajat de faptul că lucrările nu îi sunt cumpărate, crezând că sacrificiile făcute pentru artă sunt poate prea mari și răsplătite foarte puțin, în ultimii ani de viață a mai expus doar câteva lucrări vechi.

S-a stins la 10 februarie, în 1961, lăsând în urma sa amintirea unui mare artist, care s-a stins din punct de vedere artistic mult prea repede, dar și amintirea unui imens dascăl. Dintre personalitățile mari, prieteni i-au fost Dimitrie Paciurea și Constantin Brâncuși, cu care a și corespondat o vreme.

„Monumentalist”. Un proiect vechi, o luptă nouă

Tot pagina de facebook ,,Monumentalist” mi-a amintit de Hagiescu și ale sale sculpturi zilele acestea. Dragoș Andreescu, minunatul om din spatele proiectului ,,Monumentalist” a demarat o campanie de strângere de fonduri pentru salvarea a cincizeci și patru de statui Hagiescu ce sunt încă în Craiova, dar trebuie recondiționate și expuse într-un muzeu.

În postarea respectivă pot fi admirate fotografii cu multe din operele ce așteaptă să fie ,,salvate”.
Pentru donații, salvatorii pot folosi contul RO85RNCB0134157167760001 (cont deschis în lei), devenind astfel, alături de ,,Life is Better with Friends”, ,,Baum Pixel” și ,,Craiova de ieri” parteneri ai Monumentalistului în acest minunat proiect.

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor