Chiar dacă de cele mai multe ori facem referire la Evul Mediu ca la o perioadă omogenă și lipsită de mari inovații sau de un bun mers al societății, sau mai exact al omului mediu. Acesta Este etichetat, chiar și la nivel lingvistic, la singular (este le moyen age în franceză și das mittlere Alter în germană, în română vorbim despre un singur ev mediu care s-a întins pe 1 000 de ani). Și chiar este dificil să ne gândim la această epocă ca la altceva decât la cea mai întunecată perioadă temporală în istoria lumii. Și de cele mai multe ori pierdem de fapt esența marilor descoperiri care îi sunt atribuite în mod exclusiv Renașterii. Un lucru care s-a împrăștiat și care a intrat în conștiința oamenilor, un lucru cât se poate de greșit. Acest lucru se datorează, în parte, numeroaselor subiecte cuprinse de această lungă perioadă de timp și, în parte, datorită sub epocilor cronologice din epocă.
Cel mai corect este că ne raportăm cu mai mult simț de răspundere asupra epocii medievale. Care este împărțită de medievaliști în trei perioade: Evul Mediu Timpuriu, Evul Mediu Mijlociu și Evul Mediu Târziu. Această tripartiție ne ajută să înțelegem mult mai bine evoluția care a urmat acestei perioade. La fel ca Evul Mediu în sine, fiecăreia dintre aceste trei perioade îi lipsesc parametrii care să fie ușor inteligibili pentru publicul larg.
Evul Mediu timpuriu
Era medievală timpurie este uneori numită încă Evul Întunecat. Acest epitet a luat naștere din gândirea celor care au vrut să compare perioada anterioară nefavorabilă cu propria lor epocă așa-numită „iluminată”. Savanții moderni care au studiat de fapt perioada aceasta de timp nu ar folosi atât de ușor această eticheta. Asta pentru că judecarea trecutului interferează cu o înțelegere reală a acestor vremuri și a oamenilor săi. Cu toate acestea, termenul este încă într-o oarecare parte potrivit pentru simplul motiv că știm relativ puține despre evenimentele și cultura din acele vremuri ale epocii medievale.
Această eră este adesea considerată, pentru început, „căderea Romei” și se termină undeva în secolul al XI-lea. Cuprinde domnia lui Carol cel Mare, a lui Alfred cel Mare și a regilor danezi ai Angliei. A avut destul de frecvent activități care țin de sfera vikingilor, controversa iconoclastă, nașterea și expansiunea rapidă a islamului în Africa de Nord și Spania. De-a lungul acestor secole, creștinismul s-a răspândit în mare parte din Europa, iar papalitatea a evoluat într-o entitate politică puternică.
Evul Mediu Timpuriu este denumit uneori și Antichitatea Târzie. Această perioadă de timp este privită de obicei ca începând din secolul al III-lea și se întinde până în secolul al VII-lea și, uneori, până la sfârșitul celui de-al VIII-lea. Unii cercetători văd Antichitatea Târzie ca fiind distinctă și separată atât de lumea antică, cât și de cea medievală. Alții îl văd ca pe o punte între cele două în care se suprapun factori semnificativi ale ambelor ere.
Sursa: historia
Evul Mediu Mijlociu
Era Medievală Mijlocie este perioada de timp care pare să caracterizeze cel mai bine Evul Mediu. De obicei începând cu secolul al XI-lea, unii cercetători îl încheie în 1300, iar alții îl extind cu încă 150 de ani. Chiar și limitându-l la doar 300 de ani, Evul Mediu Mijlociu a cuprins evenimente atât de semnificative precum cuceririle normanzilor din Marea Britanie și Sicilia, cruciadele anterioare, controversa de investitură și semnarea Magna Carta. Până la sfârșitul secolului al XI-lea, aproape toate colțurile Europei deveniseră creștinate. Cu excepția notabilă a unei mari părți din Spania, iar papalitatea, stabilită de mult timp ca forță politică, se afla într-o luptă constantă cu unele guverne laice și alianță cu altele.
Această perioadă este adesea ceea ce ne gândim când cineva menționează „cultura medievală”. Uneori este denumită „înflorirea” societății medievale, datorită unei renașteri intelectuale din secolul al XII-lea, filozofi notabili precum Peter Abelard și Thomas de Aquino și înființarea unor universități precum cele din Paris, Oxford și Bologna. A existat o explozie de construcție de castele de piatră și construirea unora dintre cele mai magnifice catedrale din Europa.
În ceea ce privește cultura materială și structura politică, Evul Mediu Mijlociu a atins medievalismul de vârf. Ceea ce numim astăzi feudalism a fost un sistem de organizare societală ferm stabilit în Marea Britanie și alte părți ale Europei. Comerțul cu articole de lux, precum și cu elemente de bază, a înflorit. Orașelor li s-au acordat cărți de privilegii și chiar au fost înființate din nou de către domnii feudali cu acuratețe. Iar o populație bine hrănită începea să înflorească. Până la sfârșitul secolului al XIII-lea, Europa se afla la un nivel economic și cultural, cocoțat în pragul unei recesiuni.
Evul Mediu târziu
Sfârșitul Evului Mediu poate fi caracterizat ca o transformare de la lumea medievală la cea modernă timpurie. Se consideră adesea că începe în anii 1300, deși unii cercetători privesc la mijlocul până la sfârșitul secolului al XV-lea drept „începutul sfârșitului”. Încă o dată, sfârșitul sfârșitului este discutabil, variind de la 1500 la 1650.
Cataclismele și evenimentele minunate din secolul al XIV-lea includ Războiul de o Sută de Ani, Moartea Neagră, Papalitatea de la Avignon, Renașterea italiană și Revolta țăranilor. Secolul al XV-lea a fost cel care a avut-o pe Ioana d`Arc pe rug, căderea Constantinopolului, maurii au fost alungați din Spania și evreii expulzați, Războaiele Trandafirilor și călătoria lui Columb în Lumea Nouă. Secolul al XVI-lea a fost devastat de Reformă și binecuvântat de nașterea lui Shakespeare. Secolul al XVII-lea, rar inclus în epoca medievală, a văzut Marele Foc din Londra, o erupție de vânătoare de vrăjitoare și războiul de treizeci de ani.
Deși foametea și boala au fost întotdeauna o prezență de netăgăduit, epoca medievală târzie a văzut rezultate cât se poate de dezastruoase din abundență. Moartea Neagră, precedată de foamete și suprapopulare, a distrus cel puțin o treime din Europa și a marcat sfârșitul prosperității care a caracterizat epoca medievală mijlocie. Biserica, cândva atât de respectată de populația medie, a avut de suferit. În această epocă are parte de un statut redus atunci când o parte dintre preoții săi au refuzat să slujească morții în timpul ciumei și a stârnit resentimente atunci când s-a bucurat de profiturile enorme în legatele de la victimele ciumei. Din ce în ce mai multe orașe și-au smuls controlul asupra propriilor guverne din mâinile clerului sau nobilimii care le stăpânise anterior. Iar reducerea populației a declanșat schimbări economice și politice care nu vor fi niciodată inversate.
Societatea medievală mijlocie fusese caracterizată de multă dezbinare. Nobilimea, clerul, țărănimea, breslele – toate erau entități de grup care se ocupau de bunăstarea membrilor lor, dar puneau în primul rând bunăstarea comunității și, în special, a propriei comunități. Acum, așa cum s-a văzut în Renașterea italiană, o nouă considerație pentru valoarea individului creștea. În nici un caz societatea modernă târzie și cea timpurie modernă nu erau o cultură a egalității, dar semințele ideii drepturilor omului fuseseră semănate.
Punctele de vedere examinate în paginile anterioare nu sunt în niciun caz singurele modalități de a privi spre Evul Mediu. Oricine studiază o zonă geografică mai mică, cum ar fi Marea Britanie sau Peninsula Iberică, va descoperi mult mai ușor datele de început și de sfârșit ale epocii. Studenții de artă, literatură, sociologie și orice număr de subiecte vor găsi fiecare în care în parte puncte de cotitură relevante pentru subiectul lor de interes. Și nu mă îndoiesc că și tu vei vedea un anumit eveniment care te pare a fi posedat de o importanță atât de mare încât definește începutul sau sfârșitul erei medievale pentru omul modern.
S-a crezut că epocile istorice sunt definiții arbitrare și, prin urmare, modul în care este definit Evul Mediu nu are nicio semnificație. Adevăratul istoric va găsi ceva lipsit de importanță în această abordare. Definirea erelor istorice nu numai că face ca fiecare epocă să fie mai accesibilă pentru un om aflat la început. Dar ajută un tânăr studios să identifice evenimentele corelate, să recunoască tiparele cauzei și efectelor, să înțeleagă influența culturii unei perioade asupra celor care au trăit în ea și, în cele din urmă, să găsească un sens în povestea trecutului nostru. Pentru a ne raporta la istoria lumii trebuie să avem propria alegere și să profităm de beneficiile abordării Evului Mediu din propria perspectivă
