Home > Ştiri mondene > Exclusiv: Mihail Sebastian, omagiat la Teatrul Evreiesc de Stat!
Ştiri mondene

Exclusiv: Mihail Sebastian, omagiat la Teatrul Evreiesc de Stat!

Exclusiv: Mihail Sebastian, omagiat la Teatrul Evreiesc de Stat!

Cu toate că omenirea a cunoscut și vremuri mai bune, flacăra ce ne ține încă viu spiritul refuză să se stingă. Iată cum, în vremuri de restriște,  câțiva visători se încăpățânează să creeze artă, frumos, cu alte cuvinte: teatru. Am stat de vorbă cu creatorii spectacolului ”Ultima fată care plânge pentru JOCUL DE-A VACANȚA”, după textele lui Mihail Sebastian.

O feerie romantică de iarnă, o întâlnire dintre lumi. O împletire caldă, pură, gingașă între naivitate, stângăcie, suferință și dragoste, acel element vital aprioric fiecărui act de creație, după cum, veți vedea, amintește și regizorul spectacolului.

Spectacolul-lectură ”Ultima fată care plânge pentru JOCUL DE-A VACANȚA”, în dramatizarea lui Edith Negulici, și beneficiind de regia Lianei Ceterchi, a fost propunerea Teatrului Evreiesc de Stat pentru ediția din acest an a Festivalului Internațional ”Mihail Sebastian”, transmis online, (în perioada 11-12 noiembrie 2020).

Dorina Păunescu în spectacolul ”Ultima fată care plânge pentru JOCUL DE-A VACANȚA”

Dorina Păunescu, actriță:
Vremuri de nădejde. O sală de teatru goală. Niște nebuni frumoși cu măști pe față repetă.
”Dacă într-o zi s-ar întâmpla-Doamne ferește- să nu mai fac teatru, mă întreb cu spaimă ce aș face cu   atâtea lucruri câte sunt în mine? Unde le-aș pune? În ce le-aș exprima? Unde le-aș trăi?”- Leny Caler
Liana Ceterchi, regizor:

Întotdeauna m-a fascinat și întotdeauna m-am întrebat: ce anume stă în spatele unei creații dramaturgice; ce anume îl ‘obsedează’ pe autor și îl determină să se înhame la munca extrem de dificilă și laborioasă, altfel spus ‘demiurgică’, de a crea personaje și fragmente de viață, care ajung chiar să fie mai credibile, și mai seducătoare, decât însăși viața noastră cenușiu-cotidiană.

Piesa doamnei Edith Negulici mi-a răspuns grațios la această întrebare; cu o sensibilitate si ingeniozitate pe care le-aș numi ‘sebastiană’. Desigur că IUBIREA este, a fost și va rămâne trigger-ul demiurgic al creației artistice. Și cum nu poți răspunde decât cu Iubire, iubirii de teatru, și cum nu poți să nu- l iubești pe Mihail Sebastian, am spus “Da“ propunerii făcute de Edith Negulici, de a-i urma în lumea lor pe Mihail Sebastian și pe actrita Leny Caler, în dragostea lor, în certurile lor și în angoasele creației lor comune: “Jocul de-a vacanța”.

A fost o întâlnire acoperită de grația divină, pentru că am întâlnit doi actori excepționali: Doamna Dorina Păunescu și Domnul Darius Daradici, determinați să se dedice trup și suflet personajelor lor iconice. Mi s-a părut important, ca tocmai acum, în noiembrie 2020, în plină stare de urgentă, datorată virusului Covid 19, când teatrele sunt închise,  TES-ul, uite, a reușit două premiere: “ Ultima fată care plânge după JOCUL DE- A VACANȚA “, tot așa cum, acum 80 de ani, în plin război mondial și în plină prigoană antisemită, TES- ul/ Barașeum-ul de atunci, era singurul teatru evreiesc, care și-a desfășurat activitatea, și în care era jucat Mihail Sebastian, de actorii evrei, precum Leny Caler. Cred că am avut o stea norocoasă, noi toată echipa: Edith, Dorina, Darius, Michaela, Cezar, Adrian și cu subsemnata.

Liana Ceterchi, toți cu mască.”

Dramaturgul, Edith Negulici ne-a declarat următoarele:

”Într-o perioadă dificilă care ne-a fragilizat pe toți, ne-a arătat cât suntem de singuri  și ne-a îndepărtat de teatru – cea mai efemeră dintre arte – mi-am pus problema creatorilor de frumos și m-am gândit la condiția artistului prin excelență: dramaturg, actor, demiurg.

Relația dintre Leny Caler și Mihail Sebastian este relația a doi artiști singuri în fața întrebărilor despre artă, în fața persecuției, a istoriei și, în cele din urmă, a inevitabilului sfârșit. Dragostea lor profundă care s-a consumat intens atâta timp cât au creat și au dăruit publicului ,,Jocul de-a vacanța” este aceeași dragoste pe care o simt spectatorii la teatru, trăind întotdeauna la intensitate maximă.

Teatrul este cel mai frumos ,,joc de-a vacanța” în care uităm de realitate, este locul privilegiat al marilor întâlniri și miracolul unei lumi care se naște în fața noastră. Odată cu Leny și Mihail, reintrăm în lumea teatrului poetic, acest laborator de creație  și  alchimie, ca în piesele lui Giraudoux. O autodefinire confesivă se întrevede și în comentariul eseistic dedicat de Sebastian scriitorului francez: ,,Giraudoux aduce pe scenă un filon de poezie, de sensibilitate şi de visare. S-ar spune că dincolo de rampă încetează pentru el legea gravitaţiei, care îi lipeşte pe oameni de pământ. S-ar spune că desprinşi dintr-un conformism apăsător şi zilnic, oamenii intră acolo într-o zonă de libertate, de invenţie, de fantezie

,,Ultima fată care plânge pentru JOCUL DE-A VACANȚA” s-a născut din dorința desprinderii de criza actuală și din sentimentul de nostalgie față de vremurile frumoase pe care le-am trăit cândva împreună la teatru. Prea mult timp am trăit din amintiri. Însă într-o bună zi, ne-am reîntâlnit la Teatrul Evreiesc de Stat, cortina s-a ridicat și ,,Jocul de-a vacanța” a început iar. Împreună am creat cea mai bună lume dintre lumile posibile. Un univers frumos, plin de poezie, un spectacol de atmosferă, stări și sentimente care ne-a prins în mreje și ne-a adus și mai aproape de Calea Lactee, unde încă mai plutesc zâmbetele lui Leny Caler și Mihail Sebastian.

De la stânga la dreapta: Liana Ceterchi, Regizor, Edith Negulici-Dramaturg

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Raportează o greșeală

Urmatorul text selectat o sa fie trimis editorilor nostri: