Home > Diverse > Muzică si filme > Filmul „Chocolat”, o capodoperă a spațiului mediteranean. Dragostea și ciocolata, împletite în arome deosebite
Muzică si filme Premium

Filmul „Chocolat”, o capodoperă a spațiului mediteranean. Dragostea și ciocolata, împletite în arome deosebite

Filmul „Chocolat”, o capodoperă a spațiului mediteranean. Dragostea și ciocolata, împletite în arome deosebite

Chocolat” prezintă o lume mistică conturată în arome exotice de ciocolată. Pe lângă fascinația pentru cultura desertului, care îndulcește chiar și cele mai dure firi, filmul aprofundează și o temă sensibilă pentru spațiul mediteranean, predominat încă de spiritul conservator creștin, și anume păgânismul, sau lipsa credinței în divinitatea absolută a Bisericii.

„Chocolat” : acțiunea și simbolistica filmului

Încă din primele minute ale producției cinematografice, atmosfera de basm a unei regiuni micuțe din Franța se împletește cu influențele alogene reprezentate de personajul Viannei Rocher, adusă de vântul rece al nordului. Mamă singură și expertă în prelucrarea ciocolatei, poartă cu ea această măiestrie a aromelor menite să încânte și să deschidă sufletele oamenilor.

În mitologie vântul este un element primordial a vieții, este un element de o complexitate deosebită, ocupând în natură diferite înfățișări. Vântul este o materializare a forței elementului aer, care poate reda furia divină, forța destructivă sau chiar opusul acestor stări, armonie, calm, chiar idea de zbor. In film vântul își face de numeroase ori simțită prezenta și de fiecare data când vântul bătea, însemna un alt lucru. De exemplu vântul de la început anunța o forță destructivă pentru primarul orașului, avea să se anunțe o mare schimbare cu care primarul nu era deloc de acord.

Decorul locului este unul care se încadrează spiritului mediteranean, așezământul caselor superbe prin simplitatea lor, insă ceea ce dă viață acestui spirit, este chiar ciocolateria domnișoarei Vienne plină de elemente care aparțin Greciei Antice precum statui si vase ilustrate cu scene din mitologia greacă.

Vianne Rocher este personajul principal al filmului și cea care va schimba pentru totdeauna viața oamenilor din jurul său. Interpretată cu multă măiestrie de Juliette Binoche, protagonista este o artistă a aromelor. Acest dar al său, de a împărți bucurie prin preparatele sale dulci, i-a fost dăruit de propria mamă, care a dispărut mult prea devreme din viața sa. A avut mare grijă însă ca înainte să o părăsească, să-i dezvăluie secretele ciocolatei și să-i ofere un scop în viață: să fie un spirit liber, care să călătorească și să împărtășească cu cei din jurul său dragostea pentru ciocolată.

Așa se face că femeia și-a petrecut cea mai mare parte a vieții mutându-se dintr-un oraș în altul, fără să fie stăpânită de dorința de a se stabili undeva. Fiecare loc nou a venit cu propria poveste și cu experiențe deosebite, iar bucuria pe care a lăsat-o în urmă i-a fost suficientă pentru a se simți împlinită. Cum tradiția ciocolatei se transmite în familia lor din mamă în fiică, protagonistei i-a fost alături pretutindeni fetița sa, micuța Anouk.

Acțiunea începe atunci când Vianne împreuna cu fiica ei se mută într-un orășel de provincie din Franța, moment in care locuitorii intră într-o stare consternantă. Nou-venita își deschide un magazin cu ciocolată chiar în fața bisericii, lucru despre care primarul nu este deloc încântat. Magazinul a fost deschis chiar în Postului Paștelui, ceea ce l-a mâniat și mai tare pe primar, un om cu o presupusă credință atroce, care pentru o bună perioadă de timp încearcă să o detroneze pe patroana ciocolatierei încercând sa întoarcă toți sătenii împotriva ei. Povestea se soldează cu un final fericit, Vienne reușind să schimbe mentalitatea oamenilor din sat și mai ales a primarului.

După cum bine știm, în credința antică, religia era personală, directă și prezentă în toate domeniile vieții. S-a rotit în jurul miturilor care au explicat originile omenirii și au dat zeilor o față umană. Printre primele scene ale filmului avem scena în care primarul, auzind de noua prezență feminină din sat decide să îi facă o vizită. Primul lucru pe care acesta îl face este să o invite pe Vienne la slujbele de duminică si rămâne mâhnit când aceasta îl refuză

„Foarte drăguț din partea dumneavoastră, însă noi nu participăm la slujbe” (făcând referință la ea și fiica ei).

Lucru care ne face să ne gândim că Vienne aparține religiei păgâne, însă lucrul care a întărit această afirmație este chiar momentul în care aceasta îi oferă primarului un fel de bomboane din ciocolate numite “sfârcurile zeiței Venus”. Venus este numele roman al zeiței grecești Afrodita, zeița dragostei, frumuseții și fertilității.

Un simbol cu o deosebită însemnătate întâlnit în această poveste este focul, care era considerat în credința antică simbolul căminului și al liniștii familiei, dar era crezut și că are puteri purificatoare. În film însă capătă o semnificație diferită pentru personaje. Când Serge îi incendiază barcă lui Roux, îl lasă fără casă, însă bărbatul nu avea un cămin stabil, căci călătorea dintr-un loc în altul. În acest context, el a fost nevoit să mai rămână în micul sat francez, unde între el și Vienne se înfiripă o poveste de dragoste. Dacă pentru Roux focul a adus liniște, nu putem spune același lucru și despre Serge, care a fost alungat de către primar. Putem considera că focul l-a purificat de păcatele pe care le-a făcut în anii mariajului cu Josephine, care a fost victima abuzului său. Ea a primit șansa la o nouă viață, în timp ce el a fost forțat să-și ia soarta în mâini și să-și caute liniștea în altă parte. Focul îl purifică și pe Contele de Reynaud de ura pe care i-o purta lui Vienne, când într-un moment de nebunie dă buzna în magazinul său și-I distruge pregătirile pentru festival. Realizează că sentimentele sale față de Vienne au cauzat multă durere, așa că în cele din urmă o acceptă pe ea și pe fiica sa în comunitatea lor.

În final, cu toate că Vienne era legată de strămoșii săi prin cenușa mamei sale, pe care o putea pretutindeni, decide să-și aleagă propria liniște. Și-a dedicat întreaga viață artei ciocolatei, însă în cele din urmă, realizează că a venit timpul să-și găsească o casă și să-și elibereze fiica de suferință. Aruncă în vânt amintirile celei care i-a dat viață și a învățat-o tot ce știe, același vânt nordic care a și adus-o în micul sat francez și decide să-și construiască propriul cămin, alături de oamenii care i-au devenit dragi.

Cel mai important aspect al filmului rămâne însă schimbul cultural între popoare și culturi,  lucru pe care Vienne l-a făcut cu succes. Si-a împătrășit minunata cultură cu o comunitate care avea nevoie de o schimbare, reușind să îndulcească chiar și cele ami dure caractere. În acest fel, s-a creat o nouă comunitate, care îmbină elementele vechi cu cele noi și devine un loc ideal în care povestea protagonistei și a fiicei sale să continue și pace și dragoste.