Francmasoneria este cunoscută la nivel întreg pentru șorțurile albe și simbolurile din cabala. Reprezintă cea mai veche organizație fraternă din lume. În ciuda longevității sale, francmasonii au fost mult timp învăluiți în mister. Pentru observatorii externi, riturile și practicile organizației pot părea asemănătoare cu cele ale cultului, clanurilor și ale misticii- pot ajunge până la limita de a fi considerate sinistre.
O parte din aceste prejudecăți cu privire la Francmasonerie provine din reticența deliberată a francmasonilor de a vorbi despre ritualurile organizației față de publicul larg. Însă este parțial și rezultatul multor filme și cărți celebre, cum ar fi „Codul lui Da Vinci” (Danbleday, 2003), de Dan Brown, care au încurajat concepțiile greșite despre francmasoni. Informații care au învăluit ordinul într-o lumină de mister.
În realitate, însă, Francmasoneria este o organizație mondială cu o istorie lungă și complexă. Membrii săi au fost politicieni, ingineri, oameni de știință, scriitori, inventatori și filosofi. Mulți dintre acești membri au jucat roluri proeminente în evenimentele de la nivel mondial, cum ar fi revoluții, războaie și mișcări intelectuale.
Ce este Francmasoneria?
Pe lângă faptul că este cea mai veche organizație fraternă din lume, Francmasoneria este, de asemenea, cea mai mare organizație din lume, care se mândrește cu un număr de membri estimat la aproximativ 6 milioane de oameni, potrivit unui raport al BBC. După cum sugerează și numele, o organizație fraternă este una care se compune aproape numai din bărbați care se adună pentru beneficii reciproce, frecvent din motive profesionale sau de afaceri. Cu toate acestea, în zilele noastre, și femeile pot fi francmasoni.
Dar francmasonii, sau masonii cum sunt numiți uneori, sunt dedicați și obiectivelor mai înalte. Legate de riturile secrete de inițiere și ritual, membrii săi promovează în mod ostentativ„frăția omului”. Iar în trecut, au fost adesea asociate cu principii iluministe din secolul al XVIII-lea. Precum anti-monarhismul, republicanismul, meritocrația și guvernul constituțional. Așa cum a spus Margaret Jacob, profesor emerit de istorie europeană la Universitatea din California, Los Angeles și autor al cărții „Origins of Francmasonry: Facts and Fictions” (University of Pennsylvania Press, 2005).
Marele Arhitect
Asta nu înseamnă că francmasoneria este complet seculară și lipsită de aspecte religioase. Membrii ei sunt încurajați să creadă într-o ființă supremă, care în vocabularul masoneriei este cunoscută drept „Marele Arhitect al Universului”, a adăugat Jacob.
Acest Mare Arhitect, a explicat Jacob, seamănă mai mult cu un creator deist (o divinitate care după crearea lumii nu se mai implică în mersul creației sale), mai degrabă decât cu un Dumnezeu personal, așa cum este prevăzut de Creștinism. Conceptul de Deism, care își are originea în Iluminismul din secolul al XVII-lea, promovează ideea că ființa supremă este ca „ceasornicul suprem”. Este o zeitate care a creat Universul, dar care nu joacă un rol activ în viața creațiilor sale.
Un cod de etică ghidează, de asemenea, comportamentul membrilor. Acest cod este derivat din mai multe documente, dintre care cel mai cunoscut este o serie de documente cunoscute sub numele de „Vechile îndatoriri” sau „Constituții”. Unul dintre aceste documente, cunoscut sub numele de „Poemul Regius” sau „Manuscrisul lui Halliwell”, este datat cândva în jurul secolului al XIV-lea sau începutul secolului al XV-lea. Despre care se presupune că este cel mai vechi document care menționează masoneria, potrivit revistei Pietre-Stones din Freemasonry, o revistă online scrisă de Freemason. Manuscrisul de la Halliwell este scris în verset și, pe lângă faptul că urmărește istoria masoneriei, acesta prevede, de asemenea, pentru masoni un comportament moral corect. De exemplu, îndeamnă membrii să fie „fermi, încrezători și adevărați” și „să nu ia mită” sau să facă „hoții de port”.
Sursa imagine: gettyimages.es
În timp ce mulți francmasoni sunt creștini, francmasoneria și Creștinismul au avut o relație complexă, adesea antagonică. Unii creștini ortodocși au pus problema Deismului Francmasoneriei și legăturile sale în linie cu păgânismul și ocultismul. Dar Biserica Catolică a fost printre cele mai dure voci critice. În 1738, un decret papal interzicea catolicilor să devină francmasoni, a mai scris Jacob. Chiar și astăzi, interdicția papală a Francmasoneriei rămâne în vigoare, Biserica declarând Francmasoneria „ireconciliabilă cu doctrina Bisericii”, conform Vaticanului.
Când a luat naștere Francmasoneria?
Originile Francmasoneriei sunt obscure, iar subiectul este plin de mituri și speculații. Una dintre poveștile mai fanteziste este că Francmasonii sunt descendenți de la constructorii Templului lui Solomon (cunoscut și sub numele de Primul Templu) din Ierusalim, potrivit lui Jacob. Alții au susținut că Francmasonii au luat ființă ca o ramificație a Cavalerilor Templieri, un ordin militar catolic datând din perioada medievală.
Și faimosul revoluționar american Thomas Paine a încercat să urmărească originile ordinului de la vechii egipteni și druizi celtici. De asemenea, a existat un zvon care spune că francmasonii sunt aceiași cu Illuminati. Aceștia din urmă sunt o societate secretă din secolul al XVIII-lea care s-a înființat în Germania, a scris Jacob. Cele mai multe dintre aceste teorii au fost demitizate, dar unii oameni continuă să le creadă.
Sursa imagine: fineartamerica.com
Francmasoneria își are originile în breslele de piatră din Europa Medievală. Aceste bresle, în special active în secolul al XIV-lea, au fost responsabile de construirea uneia dintre cele mai faine arhitecturi din Europa, cum ar fi catedralele gotice ornamentate de Notre Dame din Paris și Abadia Westminster din Londra. La fel ca multe bresle meșteșugărești din acea vreme, membrii acesteia își păzeau cu strășnicie secretele și erau selectivi cu privire la cine deveneau sau nu ucenici.
Inițierea pentru noii membri a necesitat o perioadă lungă de pregătire. Perioadă în care au învățat meșteșugul și au fost deseori învățați matematică și arhitectură avansată. Abilitățile lor erau într-o cerere atât de ridicată încât francmasonii experimentați erau căutați frecvent de monarhi sau oficiali ai bisericii de rang înalt, a spus Jacob.
Breslele oferite membrilor nu constau numai în avantajul legat de protecția salariilor și a controlului calității asupra muncii efectuate, ci și conexiuni sociale importante. Membrii s-au adunat în loji, care au servit ca sedii și puncte focale în care masonii au socializat. S-au adunat la aceeași masă pentru a discuta despre evenimentele și problemele zilei.
