Home > Diverse > Celebrități > Frederic Chopin, compozitorul care a cerut sa îi fie scoasă inima înainte de a fi înmormântat
Celebrități Premium

Frederic Chopin, compozitorul care a cerut sa îi fie scoasă inima înainte de a fi înmormântat

Frederic Chopin, compozitorul care a cerut sa îi fie scoasă inima înainte de a fi înmormântat

Frederic Chopin este cu siguranță unul dintre cei mai cunoscuți compozitori ai tuturor timpurilor. Lucrările sale sunt ascultate de iubitorii de muzică clasică și astăzi. Pe scenele marilor opere din întreaga lume auzim notele grațioase așezate pe portativ de marele compozitor. Deși este extrem de celebru și apreciat, puțini sunt cei care îi cunosc povestea de viață, dar mai ales ce s-a întâmplat după moartea sa. Un om talentat, cu o viață incredibilă, a cărei moarte este considerată și în ziua de astăzi suspectă. Raportul medico-legal a lui Chopin a fost pierdut, iar în urmă a rămas o întrebare: din ce cauză a murit compozitorul polonez?

Frederic Chopin, primii ani din viață și începuturile în muzică

Pe 1 martie 1810 se naște în Żelazowa Wola, lângă Varșovia, Fryderyk Franciszek Szopen. Tatăl lui, Nicholas, era un emigrant francez, stabilit în Polonia. A lucrat mai mulți ani ca tutore la familiile bogate, iar atunci când Chopin avea doar opt luni, tatăl lui a primit un post de profesor de franceză la un liceu din Varșovia. La același liceu a urmat cursurile și celebrul compozitor, din 1823 și până în 1826. De mic copil a fost atras de sunetele pianului și părea vrăjit atunci când le auzea pe mama sau pe sora sa mai mare cântând. Până la vârsta de șase ani a încercat să reproducă sunetele auzite și chiar să compună melodii noi, iar apoi a început cursurile de pian.

Primul profesor de pian a lui Frederic Chopin a fost Wojciech Zywny, un muzician în vârstă de 61 de ani. Acesta îi preda copilului regulile de bază în ceea pe privește pianul, însă elevul avea să lase destul de repede aceste lecții în urmă. A descoperit o metodă personală de abordare a instrumentului muzical și a fost lăsat să se bucure în voie de talentul său înnăscut. A atras atenția asupra sa destul de repede, fiind invitat să cânte la serate private. La doar doi ani de la începerea cursurilor de pian, copilul a cântat la scenă deschisă, în cadrul unui concert caritabil. Atunci a fost prima sa apariție pe o scenă mare, un spectacol care i-a adus celebritate. Trei ani mai târziu a avut plăcerea să cânte pentru țarul Rusiei, Alexandru I.

Frederic Chopin era extrem de talentat, iar după ce a compus două poloneze (Sol minor și Si bemol major), la vârsta de doar șapte ani, a căpătat renumele de „al doilea Mozart”. Presa din întreaga lume începe să scrie despre existența unui copil minune, „micul Chopin”, care devine o atracție pentru aristocrați. Următorul profesor al celebrului pianist a fost Wilhelm Würfel, acesta predând lecții de orgă, care puteau fi aplicate și la pian. Din 1826, el începe să studieze la Conservator teoria muzicii și compoziția, materii predate de către Józef Elsner.

Copilul minune își face adevăratul debut și pleacă în lume pentru a încânta cu talentul său

Pe întreaga perioadă a studiilor, Frederic Chopin a avut prilejul să cunoască nume sonore din domeniul muzicii clasice, fiind îndrumat în particular chiar de către compozitorul Elsner. În anul 1829, pianistul termină studiile și se poate concentra asupra carierei sale. În același an, el participă la recitalul lui Niccolò Paganini. Aici îl întâlnește pentru prima dată pe Johann Nepomuk Hummel, pianist și compozitor german. Se pare că anul acesta este încununat de succes pentru Chopin, întâlnind și o voce feminină superbă, care îl va convinge să introducă și așa ceva în compozițiile sale. Femeia care a câștigat admirația celebrului pianist, dar a reușit să îi fure și inima este cântăreața Konstancja Gładkowska.

Adevăratul debut în această lume grandioasă are loc la Viena, la câteva luni după absolvirea Conservatorului. Cele două recitale susținute au câștigat admirația criticilor, însă au fost și persoane dezamăgite de tonul mult prea jos produs de pianul lui Frederic Chopin. La sfârșitul anul 1829, în luna decembrie, susține un concert pentru pian în Fa minor, în premieră la Clubul Negustorilor din Varșovia. Cel de-al doilea mare concert are loc câteva luni mai târziu, pe 17 martie 1839, la Teatru Național, iar de data aceasta este un recital în Mi minor.

Un asemenea talent era imposibil să nu aibă succes în întreaga lume, așa că pe 2 noiembrie 1830 părăsește definitiv Varșovia și pleacă în Europa de Vest pentru a susține concerte de pian. După ce este aplaudat la scenă deschisă în München, Stuttgart și multe alte orașe, ajunge într-un final la Paris, locul unde va petrece o perioadă bună de timp. Până în 1831, Frederic Chopin compusese deja marea majoritate a lucrărilor sale importante.

Aventurile celebrului compozitor pe meleaguri pariziene

Franța era un loc extrem de boem, unde Frederic Chopin a avut prilejul să cunoască nume importante din muzica clasică. Pe lângă exilații polonezi care l-au primit cu brațele deschise, tânărul pianist îi întâlnește pe celebri Friedrich Kalkbrenner, Ferdinand Hiller sau Franz Liszt. Talentul său a fost extrem de apreciat, așa că unii compozitori renumiți la acea vreme precum Hector Berlioz, Julian Fontana, Felix Mendelssohn, Charles-Valentin Alkan și Vincenzo Bellini caută să îi intre în grații și leagă prietenii.

Concertele cu vestitul pianist și compozitor erau susținute destul de des, Chopin cântând alături de nume importante ale acele vremi. Renumite sunt două concerte, din anii 1833 și 1838, spectacole care au rămas în mintea tuturor. În primul concert, cel de pe 23 martie 1833 al lui Johann Sebastian Bach, Frederic Chopin este alături de Liszt și Hiller. Aceștia interpretează partituri solo pentru trei clavecine și reușesc să câștige inimile publicului. În concertul susținut pe 3 martie 1838, Chopin interpretează alături de Alkan, Pierre Joseph Zimmerman și Adolphe Gutman un aranjament de opt mâini la Simfonia a VII-a de Beethoven.

În toată această perioadă, celebrul pianist nu a stat doar în Paris, ci a colindat pe mai multe meleaguri, susținând reprezentații în diverse zone ale lumii. În anul 1835, Chopin avea să își vadă pentru ultima dată părinții. A organizat o întâlnire cu aceștia la Karlsbad și au petrecut câteva zile împreună. Își conduce părinții la Varșovia, iar el continuă călătoria către Paris, petrecând câteva săptămâni și în Dresden. Din păcate, în timpul călătoriei suferă un atac bronșic, iar starea sa este destul de gravă. Multe ziare din Polonia i-au anunțat chiar și decesul, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Medici renumiți au avut grijă de el, iar la scurt timp s-a pus din nou pe picioare.

Viața amoroasă a lui Frederic Chopin

În anul 1836, celebrul pianist o întâlnește pe Maria Wodzińska, o tânără fermecătoare în vârstă de doar 17 ani. Cei doi se logodesc, însă mama fetei insistă ca totul să fie păstrat secret momentan. După doar câteva luni de logodnă, familia fetei decide să întrerupă acest legământ. În timpul relației cu Maria, pianistul o cunoaște pe Amandine-Aurore-Lucile Dupin, baronesa Dudevant. Aceasta este o scriitoare franceză, cunoscută sub pseudonimul George Sand și celebră pe meleagurile pariziene pentru numeroasele aventuri amoroase cu diverși bărbați.

Frederic Chopin nu a avut o părere prea bună despre Sand atunci când a văzut-o pentru prima dată, însă ulterior acesta și-a schimbat părerea. În timp ce pianistul considera că baroneasa are ceva ce îi provoacă repulsie, ea se gândea dacă să intervină în logodna acestuia cu Maria. Scriitoarea franceză se îndrăgostise de Chopin și își dorea să înceapă o relație cu acesta, curtându-l până ce a reușit să creeze o legătură între ei. În 1838 se mută împreună la Mallorca, însă vremea nefavorabilă îi creează probleme lui Chopin. Boala pulmonară cronică s-a agravat din cauza iernii nemiloase și este nevoit să petreacă câteva luni de recuperare în Marsilia. Din fericire, a trecut cu bine și peste acest episod și a putut să se bucure în continuare de viață.

Relația cu George Sand a fost una destul de lungă, iar verile petrecute la proprietatea scriitoarei din Nohant au fost pline de inspirație. Chopin a găsit aici liniștea de care avea nevoie și a compus una dintre capodoperele sale, Poloneza în La bemol major, Op. 53 „Eroica”. Vreme de câțiva ani s-a bucurat de liniște și iubire, însă anul 1845 aduce primele probleme serioase în cuplu. Starea de sănătate a pianistului se înrăutățește, iar un an mai târziu relația cu Sand i-a sfârșit după 10 ani petrecuți împreună.

Moartea celebrului compozitor și începutul unui mister

Pe 17 octombrie 1849, Frederic Chopin se stinge din viață la vârsta de doar 39 de ani. Acesta a murit la Paris, iar pe certificatul său de deces a fost trecută ca și cauză tuberculoza. Nimic ieșit din comun până acum, însă certificatul medico-legal al pianistului dispare în mod misterios. Corpul neînsuflețit a fost studiat amănunțit de către Jean Cruveilhier, cel mai bun anatomist al acelei vremi. Acesta a descoperit că plămânii compozitorului nu erau chiar atât de tare afectați. Inima se pare că era mult mai afectată decât aceștia. Ce s-a întâmplat cu rapoartele scrise de acesta, nu se știe nici în ziua de astăzi.

Celebrul compozitor a avut totuși o ultimă dorință, care i-a a fost respectată. Acesta era înspăimântat de ideea că ar putea fi înmormântat de viu, așa că a cerut ca inima sa să fie scoasă din organism imediat după ce el s-a stins din viață. Trupul său a fost înmormântat în cimitirul Lachaise din Paris, iar inima sa a fost pusă la conservare într-un borcan din sticlă, acoperită cu alcool. Ea este păstrată și în zilele de astăzi, fiind depusă în cripta Bisericii Sfintei Cruci din Varșovia.

Inima lui Frederic Chopin are o poveste extrem de captivantă și se presupune că organul depus la Biserica din Varșovia nu ar fi cel al celebrului pianist. În anul 2014, mai mulți cercetători au vrut să facă teste ADN și să descopere din ce cauză a murit omul care a creat opere de care ne bucurăm și astăzi. Medicii legiști au extras borcanul din criptă, însă s-au lovit de un refuz. Apropiații lui Chopin nu își doreau ca inima să fie studiată, considerând acest lucru o profanare.

Motivele pentru care apropiații lui Frederic Chopin nu voiau teste ADN

Rose Cholmondeley, președintele Chopin Society din Londra, a fost una dintre cele mai înverșunate atunci când a auzit că specialiștii vor să analizeze inima pianistului. Aceasta a declarat că toată povestea ar lăsa un gust amar, însă avea un alt motiv pentru care se opunea atât de mult. Unele povești din trecut au făcut-o pe Cholmondeley să nu fie sigură că organul depus în Biserica din Varșovia este cel al celebrului pianist.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, biserica a fost distrusă într-un bombardament și se spune că un soldat german ar fi luat inima lui Chopin. Aceasta ar fi trecut prin mai multe mâini, iar în cele din urmă a ajuns la generalul Erich von dem Bach-Zelewki. În 1945, acesta a adus borcanul intact din nou la biserică, pentru ca celebrul compozitor să se poată odihni în liniște. Cholmondeley nu prea credea în această poveste și susține că este mult prea greu să deosebești realitatea de ficțiune în astfel de situații.

Criminalistul Tadeusz Dobosz a decis să facă totuși o analiză vizuală a inimii în aprilie 2014, iar concluzia la care a ajuns este una precisă. Inima depusă la Biserica Sfintei Cruci din Varșovia este cea a celebrului compozitor și pianist Frederic Chopin. În raportul său, acesta susține că starea în care se află inima și tipul de lichid folosit la conservare sunt identice cu cele folosite în perioada în care pianistul s-a stins din viață. Firul cu care este cusută inima și tipul de sticlă a borcanului îl duce tot spre acea perioadă.

Concluzia finală asupra cauzei decesului: Chopin a murit de tuberculoză

Dispariția raportului medico-legal a ridicat multe semne de întrebare, așa că mulți s-au întrebat dacă într-adevăr celebrul pianist și compozitor s-a stins din viață din cauza tuberculozei. Se pare că această boală era una preferată printre artiștii romantici, iar profesorul Clark Lawlor a scris și o carte despre imaginea acestei boli în literatura de specialitate. El susține că tuberculoza era considerată o boală romantică, plină de farmec pentru geniile secolului XIX. Aceste afirmații par de-a dreptul înspăimântătoare, însă Lawlor susține că devenise o modă a acelei vremi. Frederic Chopin părea personajul perfect, care se încadra în tiparele tuberculozei. Pianistul era slab, palid, iar tusea provocată de boala pulmonară era mereu prezentă.

Cauza trecută pe certificatul de naștere a fost pusă sub semnul întrebării, iar unele teorii arată că muzicianul s-ar fi stins din viață din cauza unei fibroze chistice. Pentru că nu au primit acordul să deschidă borcanul în care se afla inima lui Chopin, specialiștii au analizat totul din exterior. Tuberculoza pare să fie adevărata cauză a decesului, iar profesorul Michael Witt este cel care explică și rănile superficiale prezente pe inimă. Acesta susține că materialele fibroase albe și rănile superficiale sunt simptome de pericardită, o complicație apărută în urma tuberculozei aflată în stare avansată.

Concluzia a fost trasă, fără a mai lăsa semne de întrebare cu privire la cauza morții lui Frederic Chopin. După ce au analizat îndeaproape inima, fără să deschidă borcanul, specialiștii au pus-o din nou în cripta bisericii din Varșovia, cu recomandarea ca ea să nu fie deranjată până în 2064.