Agresiv, ambițios și plin de sine, Richard Arkwright, rămas în istorie ca Părintele Revoluției Industriale și „primul dezvoltator de locuințe”, a fost un om cu care era greu de trăit și de lucrat. Născut la Preston, Lancashire, Anglia, la 23 decembrie 1732, ca cel mai mic dintre cei treisprezece copii ai croitorului Thomas și al soției acestuia Sarah, dintre care doar șapte au supraviețuit copilăriei, a fost de mic fascinat de țesături și bogăție.
Părinții nu și-au permis să-l trimită la școală și, în schimb, au aranjat ca el să fie învățat să citească și să scrie de către verișoara lui Ellen. A fost ucenic la „domnul Nicholson”, frizer în orașul din apropiere, Kirkham, unde a început ca frizer și producător de peruci, înființând un magazin la Churchgate din Bolton la începutul anilor 1760. Acolo a inventat o vopsea rezistentă la apă pentru a fi folosită pe perucile la modă ale vremii. Din veniturile obținute și-a finanțat ulterior prototipurile de mașini de bumbac.
S-a căsătorit, în 1755, cu Patience Holt. Au avut un fiu, Richard Arkwright Junior, care s-a născut în același an. Patience a murit în 1756, iar, în 1761, Arkwright, ajuns la vârsta de 29 de ani, s-a căsătorit cu Margaret Biggins, a cărei zestre l-a ajutat să-și dezvolte afacerile. Au avut trei copii, dintre care doar Susannah a supraviețuit până la maturitate. La ceva timp după moartea primei sale soții, Arkwright a devenit interesat de dezvoltarea mașinilor de filare pentru a înlocui munca manuală în conversia bumbacului brut în fir pentru țesut.
Cadrul rotativ
În 1768, Richard Arkwright și ceasornicarul John Kay au închiriat o casă de pe Stoneygate (acum numită Arkwright House) în Preston, unde lucrau la o mașină de filat. În 1769, Arkwright a brevetat cadrul de filare, o mașină care producea fire răsucite (inițial doar pentru urzeală), folosind cilindri din lemn și metal și în mică măsură lucrul manual. Această mașină, alimentată inițial cu energie produsă cu ajutorul cailor, a redus foarte mult costul filării bumbacului și a dus la schimbări majore în industria textilă. În 1771, în parteneriat cu doi producători bogați de ciorapi, a construit, la Cromford, prima moară cu apă din lume care producea energie, pentru mașinile de filat, în locul cailor. Și-a permis să angajeze 200 de oameni. În 1776, Arkwright a construit o a doua moară, mai mare, la Cromford și, la scurt timp după aceea, mori la Bakewell, Wirksworth și în Scoția.
Marele brevet
Pentru a-și consolida poziția în raport cu numeroșii săi concurenți și imitatori, Arkwright a obținut un „mare patent” în 1775, care spera să-i consolideze poziția în industria bumbacului, aflată în dezvoltare rapidă. Însă, opinia publică era ostilă brevetelor exclusive, iar în 1781 Arkwright a inițiat proceduri legale pentru a-și afirma drepturile. Cazul a durat în instanță până în 1785, când soluția a fost împotriva sa. Odată cu extinderea „morii” de la Cromford, a devenit evident că populația orașului nu putea furniza forța de muncă necesară pentru amploarea operațiunilor pe care Arkwright le planifica. A adus muncitori din afara localității, construind un grup de cabane lângă moară pentru a-i găzdui. Casele muncitorilor sunt acum considerate a fi „prima dezvoltare de locuințe din lume”.
Arkwright a instituit la Cromford aranjamente de lucru noi și foarte multă disciplină. Munca a fost organizată în două ture de 13 ore pe zi, inclusiv o suprapunere pentru schimbarea turei. Clopotele băteau la 5 dimineața și 17:00 și porțile erau închise exact la 6:00 și 18:00. Oricine întârzia era exclus de la muncă pentru restul zilei și nu era plătit. Arkwright a încurajat țesătorii cu familii numeroase să se mute la Cromford. Au fost angajate familii întregi, inclusiv un număr mare de copii de peste șapte ani, vârstă care a crescut ulterior la zece. Mai târziu, aproape două treimi din cei 1.150 de angajați erau copii.
Sistemul fabricii
El a acordat angajaților o săptămână de vacanță pe an, cu condiția să nu părăsească orașul. Invenţiile şi abilităţile sale antreprenoriale au ajutat la mecanizarea completă a procesului de fabricare a firelor de bumbac, iar toate operaţiunile din proces puteau fi coordonate şi efectuate sub un singur „acoperiş”, ceea ce urma să devină „the factory system” (sistemul fabricii). În 1777, Arkwright a închiriat moara Haarlem din Wirksworth, Derbyshire, unde a instalat primul motor cu abur care a fost folosit într-o fabrică de bumbac. Aceasta a fost folosit pentru a umple iazul a cărui apă învârtea roata morii.
A terminat de construit castelul Willersley, acum o clădire protejată, în 1791, care a ars în 1792, fiind reconstruit și locuit de fiul său Richard Arkwright Junior începând cu 1796. Probabil și de inimă rea, Arkwright Senior a murit la Rock House, Cromford, la 3 august 1792, la vârsta de 59 de ani, lăsând o avere de 500.000 de lire sterline. A fost înmormântat la Biserica St Giles, Matlock. Rămășițele sale au fost mutate ulterior la capela familiei de lângă castel, acum Biserica Sf. Maria din Cromford.
