„Frumoasa și Bestia” este o poveste de-a dreptul captivantă, scrisă de romancierul Gabrielle-Suzanne Barbot de Villeneuve. În lume, există peste 23 de variante ale acestei povești scrise în epoci diferite, însă cea mai modernă și populară este cartea publicată în 1740. Anul 1991 aduce captivantul basm în era cinematografiei, iar Disney produce un film după scenariul lui de Villeneuve. Pentru cei care nu știu despre ce este vorba, „Frumoasa și Bestia” este o poveste de dragoste emoționantă dintre o fată mult prea frumoasă și un bărbat acoperit în întregime de păr. Mereu am crezut că totul este doar o ficțiune, însă am descoperit că celebra „Bestie” chiar există în viața reală. Petrus Gonsalvus este cel care a inspirat un basm atât de frumos, chiar dacă în esență este o poveste tristă.
Într-o societate dornică de distracție, un copil bolnav este batjocorit în loc să fie ajutat
Petrus Gonsalvus s-a născut în Tenerife, în anul 1537. Provenea dintr-o familie săracă, iar singura lui șansă la o viață mai bună era să devină sclav la marile curți ale acelei vremi. Prea multe detalii despre copilăria sa nu se cunosc, însă a atras atenția atunci când corpul său se acoperea din ce în ce mai mult de păr. Copilul suferea de hipertricoză, o boală cunoscută drept „sindromul vârcolacului”. Avea păr lung și des pe tot corpul, iar acest lucru era amuzant pentru cei din jur. Încă de mic copil a primit porecla de „Sălbaticul” și în loc să fie ajutat, oameni râdeau de el și îl considerau un ciudat. Fiind sclav, nu avea prea multe de spus în apărarea sa. La vârsta de 10 ani este oferit cadou lui Henric al II-lea, regele Franței.
Puțină emancipare poate nu ar fi fost rea pentru Gonsalvus. În loc să îl batjocorească, oamenii ar fi putut să îl învețe cum să scape de părut nedorit de pe întreg corpul. Chiar dacă nu existau lame de bărbierit sau epilatoare, totuși bărbații își rădeau barba cu ceva. Poate folosirea acelui obiect i-ar fi dat dreptul la o viață normală. Până să ajungă la curtea regelui, copilul era tratat ca un animal. L-au închis într-o cușcă, iar oamenii îi aruncau bucăți de carne crudă pentru a-l hrăni. Această activitate era o distracție pentru persoanele de pe insulă, însă viața lui avea să se schimbe după ce îi este oferit regelui.
În anul 1547, Henric al II-lea este încoronat, iar drept cadou acesta primește un sclav de doar 10 ani, extrem de păros, care aducea mai mult a animal decât a om. Înfățișarea sa era una ciudată, așa că a fost dus în temniță, iar medici care mai de care mai pricepuți l-au examinat. Se așteptau ca fiara să facă lucruri necugetate, să aibă ghiare și colți fioroși, însă totul era doar o iluzie. În spatele chipului plin de păr se afla un copil lucid, capabil să vorbească despre viața sa. Avea doar 10 ani, însă știa extrem de bine că părinții au renunțat la el din cauza problemei sale de sănătate. Primise statului de animal, însă el vorbea coerent și lucid, ceea ce dovedea umanitatea sa.
Petrus Gonsalvus este tratat bine la curtea regală, însă Catherine de Medici îl trimite înapoi la statutul de animal
„Bestia” a devenit unul dintre preferații regelui, iar în loc să îl țină închis, Henric a decis să îl trimită la unul dintre castelele sale din Valea Loarei. Aici a primit o educație extrem de bună, având cunoștințe din literatura latină sau franceză. Nu doar la partea de literatură excela, ci și la tehnici militare. A devenit mai educat decât marea majoritate a aristocraților locali și a câștigat admirația regelui. Din păcate, nu același lucru îl putem susține și despre regină, Catherine de Medici, care ajunse-se să îl urască pe copilul ciudat. Aceasta a avut o viață extrem de grea și nu a reușit să ofere un moștenitor la tron, fapt care a determinat-o să fie mult mai dură cu toți cei din jurul ei.
După ani buni petrecuți ca un aristocrat, Petrus Gonsalvus avea să cunoască din nou umilința. În 1559, Henric al II-lea este ucis, iar „Bestia” rămâne fără apărare în calea batjocorii. Acum era educat, însă regina nu avea nevoie de așa ceva la curtea ei, ci mai degrabă a vrut să se răzbune pe copil deoarece îi câștigase admirația și timpul soțului ei. Aceasta l-a batjocorit și a decis să îl trimită din nou la statu de animal. Catherine de Medici era atât de malefică și dornică de distracție încât i-a făcut rost și de o mireasă băiatului cu păr pe tot corpul. O tânără frumoasă, pe nume Catherine, urma să îi devină soție acestuia, însă nu l-a văzut înainte de nuntă. În ziua evenimentului, regina era extrem de bucuroasă și se amuza, însă nimic nu era de partea ei. Tânăra mireasă nu s-a speriat de viitorul ei soț ci din contră. A văzut frumusețea din spatele Bestiei, dar mai ales educația aleasă pe care acesta o avea.
Petrus Gonsalvus a reușit să o facă pe tânăra Chaterine să îl iubească pe el, bărbatul din spatele chipului bizar. Cei doi au format un cuplu timp de mai bine de 40 de ani și chiar au avut șapte copii. Din păcate, patru dintre aceștia au moștenit boala de la tatăl lor, iar regina era extrem de bucuroasă că va avea o distracție în plus. Henric nu mai era acolo să protejeze tânăra familie, iar pruncii cu păr pe tot corpul au fost luați de lângă părinți și vânduți ca animale de companie.
Defectele fizice ale oamenilor, cel mai bun mod de a te distra
Din păcate, o bună perioadă de timp oamenii cu probleme de sănătate erau ținta batjocurii, mai ales cei care aveau defecte fizice. La curțile regale din Europa, pe scenă urcau oameni diferiți. Piticii, siamezii sau oricine altcineva avea probleme fizice era privit ca o ciudățenie. Petrus Gonsalvus și familia acestuia se pare că erau printre preferați în spectacole. Una dintre fiicele Bestiei, Antonietta, a captivat un om de știință în timp ce se afla în Italia. Acesta a descris în cartea sa modul în care arăta tânăra și a determinat mai mulți pictori să fie atrași de aspectul de animale al acestei familii.
De-a lungul anilor, chipurile lui Gonsalvus și a celor patru copii care i-au moștenit boala au fost pictate în mai multe tablouri. Ei nu erau desenați ca niște monstruozități, ci exact așa cum erau de fapt, oameni cu chipurile acoperite de păr. Pe lângă pictori, medici celebri au vrut să examineze modul în care pilozitatea crescută se manifestă. Deși Catherine de Medici a încercat să îi transforme în animale, se pare că „Bestiile” au reușit să câștige admirația tuturor prin modul în care vorbeau. Aceștia erau tratați ca niște aristocrați, nicidecum ca fiare.
Se zvonește că unul dintre portretele familiei lui Petrus Gonsalvus l-au inspirat pe Gabrielle-Suzanne Barbot de Villeneuveatunci când a scris captivanta poveste „Frumoasa și Bestia”. Nu știm sigur dacă protagonistul nostru este sursa de inspirație a basmului, însă foarte multe detalii se leagă, iar mulți susțin că altă povestea de viață nu putea fi mai demnă de un scenariu. Un om cu aspect fizic mai diferit nu este un monstru, ci o persoană ca oricare alta, cu sentimente și poate mult mai deștept decât mulți dintre cei perfecți la exterior.
