Proiectul demarat de Revista Vatra și susținut de AFCN: Poezia 3G: versuri peste gen, granițe, generații a ajuns la a patra ediție, marți, 20 octombrie, de la ora 19.00 online cu Al. Cistelecan, critic literar și de această dată moderator și cei doi invitați ambii poeți Gabriela Feceoru și Claudiu Komartin.
Ne-a bucurat prezența unor membri ai revistei de cultură Alecart (din Iași), online și demonstrația lor de susținere, curiozitatea lor, precum și perseverența de a fi activi participanți la evenimentele relevante ale scenei culturale din România. Despre acest eveniment au și scris ulterior Sandra Saade și Ioan Cruț (puteți citi cronica lor de eveniment aici).
Emoțiile erau imense pentru că aveam componentă inegală de gen și apoi pentru că interlocutorii mei sunt oameni cu o vastă carieră, unul editorială și poetică (Claudiu Komartin), și celălalt, cu o vastă carieră în critica literară (Al. Cistelecan). Astfel că m-am pregătit emoțional încă din momentul în care colegii mei de redacție mi-au transmis vestea componentei ediției. A fost surprinzător să ne reîntâlnim după ce ne-am cunoscut la Festivalul Bac-Fest, 2018, de data aceasta într-un cadru non-formal, online, eu și Claudiu Komartin. Mă așteptam la o seară mai lungă, pentru că aveam ce să ne spunem și aveam ce să le spunem celor din fața ecranelor.
Cartea vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv (Editura Charmides, 2019), stătea alături de mine în sensul că eu chiar și însemnasem paginile din care aveam să citesc, aveam prinse de file anumite stickere colorate. Surpriza a fost când dându-mi întâietate la lectură criticul Al. Cistelecan nu mi-a permis să citesc din carte invocând că toată lumea prezentă posibil să fi citit deja cartea și de altfel are anumite rezerve în ceea ce privește receptarea acesteia (lucrul acesta a fost clar încă din cronica sa). Apoi faptul în sine că nu a lăsat lectura să se întâmple a fost un l-am perceput ca pe un abuz, dar sigur că în acest caz am citit poeme-scrisori, poate a fost o bună ocazie pentru a demonstra că urmez o altă linie și că mă preocupă explorarea unor noi teritorii în lirica modernă și confesiunea în diverse tipare și discursuri.
Poemele se aflau în notițe, nu le publicasem decât în mediul online, pe pagina mea de facebook, dar și în grupurile de poezie Jurnal poetic și Țara cuvintelor. Postez constant și online, independent de revistele în print și cărți (deși sunt activă și în aceste sfere) pentru că mi se pare foarte important să țin legătura cu cititorii mei, îmi par interesante reacțiile lor, unele sfaturi, unele opinii, de multe ori în comentarii au loc adevărate dispute pe seama unor versuri, sau din motiv că unii cititori se identifică cu subiectul abordat, cu titlul poemului sau cu textul în sine.
Mi s-a întâmplat demult pe cenaclul literar online Țara cuvintelor să fi publicat un poem cu titlul Dragoș, întâmplător exista un Dragoș în cenaclu și care identificându-se cu poemul, crezând că este un poem despre el, a început să comenteze, a stârnit o adevărată tornadă de comentarii, a început să citeze o altă poetă, să recurgă la hermeneutică, analiza chiar cele spuse de mine acolo, și apoi să treacă la atacuri la persoană. Aceea a fost o noapte cu flux de comentarii pornind de la un poem. Iată că nu mereu cititorii sunt blânzi. Dar nu ne putem ajusta scrisul în funcție de problemele lor de identificare. Dar dacă un text reușește să strârnească reacții, de orice fel, probabil că acel text înseamnă ceva. Urmăresc și Institutul Blecher întemeiat de Claudiu Komartin și a cărui cea mai mare calitate este perseverența și faptul că pe o piață de carte atât de deficitară, ca grupare poetică se menține viu și Casa de Editură Max Blecher își menține linia prestabilită, aceea de a publica anual puține dar cărți calitative de poezie, daruri prețioase chiar și pentru cei mai pretențioși.
Claudiu Komartin a citit poeme despre dragoste și moarte, poeme profunde. Am ascultat cu toții în mare liniște, evident că pe Zoom am avut și oarecare momente în care poate sunetul nu ne-a ajutat. Partea tehnică ne e întotdeauna, nouă poeților, o necunoscută. Poemele lui Claudiu Komartin au generat multă emoție și empatie pe de o parte și de alta a ecranelor, nu însă și în ironia criticului Al. Cistelecan care a lansat o întrebare retorică către poet: Tot despre traume scrii? Poetul a răspuns că trauma este o sursă nesecată de minereu. Și este.
Lectura de poezie a fost scurt, circa, douăzeci de minute. Ne așteptam la un feedback din partea celor prezenți, la reacții, la întrebări, așa cum se întâmplase în edițiile anterioare pe care le-am urmărit cu ceilalți autori. Ne așteptam să avem ocazia să discutăm unii cu ceilalți. Dar în mod absolut hilar, aproape regizat, activând celebra expresie Elvis just left the building, a părăsit scena Zoom-ului urându-ne tuturor o seară bună și atenționându-i pe următorii poeți să citească poeme inedite în următoarele ediții ale Poeziei 3G.
Imediat după aceea Claudiu Komartin și-a dat seama ce se întâmplă, eu la fel, Claudiu a ieșit. Eu rămăsesem neștiind cum să procedez, fiind prima scenă de acest gen. Neștiind cum să salvez situația și se pare că neavând la îndemână vreo improvizație pregătită, am ieșit și eu și așa s-a terminat seara noastră. Urmată, desigur de indignarea unora dintre ascultătorii noștri care fuseseră prezenți și au alocat timp evenimentului, pe de altă parte se înfuriau pentru nedreptatea de a fi fost sabotat un eveniment de o așa anvergură și marcă. Beatrice Bernath a avut eleganța să ne salute în privat taman din Haifa, ar fi vrut să intervină în live, dar nu avusese timp. Deci, iată că ne-am strecurat chiar și în puținele minute puse la dispoziție dincolo de graniță.
Poezia 3G: Poezia 3G: versuri peste gen, granițe, generații cu Alexandru Cistelecan, Gabriela Feceoru și Claudiu Komartin ne-a învățat ceva despre ce înseamnă comunicarea între genuri și generații. Că iată, poate, nu au fost tolerate anumite viziuni moderne și feministe, că nu a fost tolerată poezia de traumă, că poate moderatorul era plictisit, că poate nu avea chef, sau că poate pur și simplu și-a dorit eficientizare și a considerat că discuțiile între noi nu ar fi rodnice. Am rămas cu întrebarea cu care rămânem ori de câte ori avem senzația de reject. Oare ce s-a întâmplat marți, 20 octombrie de la ora 19:00 în cadrul proiectului Poezia 3G: versuri peste gen, granițe, generații cu Alexandru Cistelecan, Gabriela Feceoru și Claudiu Komartin?
Urmăriți Revista Vatra aici și fiți în legătură cu activitatea ambasadorului literar Claudiu Komartin aici.
