George Orwell – „Toate animalele sunt egale, numai că unele animale sunt mai egale decât altele”

George Orwell este pseudonimul romancierului și eseistului Eric Blair. Este celebru mai ales pentru scrierile sale satirice „Ferma animalelor” și „O mie nouă sute optzeci și patru” (1984), deși are la activ numeroase eseuri și articole. Cea mai mare parte a operei lui Orwell are o tenta politică și atacă regimurile totalitare, atitudinile clasei de mijloc și imperialismul.

Experiența colonială

George Orwell s-a născut sub numele de Eric Arthur Blair în Motihari (Bengal/India), la data de 25 iunie 1903, în perioada în care India se afla sub dominație britanică. Tatăl său, Richard Walmesley Blair, a lucrat la departamentul de exploatare a opiumului, din cadrul Serviciului Guvernamental Indian. Mama lui, Ida Mabel Blair, fusese crescută în Birmania (O țară învecinată cu India, Bangladesh, China, Laos și Tailanda – Astăzi Myanmar). Când Orwell avea patru ani, a plecat cu mama în Anglia, stabilindu-se în Henley-on-Thames (un oraș situat la 60 km de Londra). Tatăl sau a rămas în India pana în anul 1912, prin urmare și-a văzut fiul foarte rar.

Orwell a urmat scoală St Cyprian, o instituție particulară din Eastbourne, Sussex. Anii petrecuți în această școală l-au ajutat să-și formuleze multe dintre ideile despre clasa de mijloc din Anglia. Ulterior, a scris un eseu despre experiențele nefericite pe care le-a trăit acolo, publicat postum sub titlul „Acestea au fost bucuriile”. A câștigat o bursa la prestigiosul Eton College, unde însă nu s-a remarcat ca student.

După ce a părăsit colegiul, Orwell a intrat în Poliția Imperială Indiana care l-a trimis în Birmania. În anul 1927, s-a îmbolnăvit de malarie și a fost trimis acasă, în Anglia, pentru a se reface. Acolo s-a hotărât să-și dea demisia din poliție și să devină scriitor, o carieră care îl atrăsese încă de mic. Experiențele trăite în Birmania au fost baza romanului „Zile birmaneze” (1934) și a eseurilor „O execuție” (1931) și „Ce înseamnă să împuști un elefant” (1936).

De la sărăcie la statutul de scriitor publicat

Orwell își dorea să scrie despre oameni și locuri diferite de cele din care provenea el, astfel încât s-a mutat la Londra, unde a vizitat cartierele nevoiașe, uneori îmbrăcându-se precum un vagabond. În urma acestor experiențe, a scris „Teapa” (1931), primul eseu care i-a fost publicat. În primăvara anului 1928, Orwell s-a mutat la Paris, unde a locuit într-un cartier muncitoresc și a lucrat ca spălător de vase într-o bucătărie. În aceasta perioadă, a scris două romane, care, din păcate s-au pierdut. Spre sfârșitul anului 1929, s-a îmbolnăvit de pneumonie și s-a întors la casa părinților din Suffolk, unde a rămas în următorii cinci ani. Pentru a își câștiga existența, s-a angajat ca profesor, dar a continuat să scrie.

În anul 1933, i-a apărut prima carte sub pseudonimul George Orwell, inspirat de numele unui râu din Suffolk. Volumul „Fluierând a paguba prin Paris” și „Londra”, bazat pe întâmplările prin care trecuse spre sfârșitul anilor ’20, a fost bine primit, fiind apoi publicat și la New York. Au urmat trei romane: „Zile birmaneze” (1934), „Fiica unui cleric” (1935) și „Aspidistra să trăiască” (1936). Drumul către Wigan Pier (1937) i-a adus reputația de scriitor politic. Comandată de Clubul Cărților de Stânga, cartea are două părți: prima descrie condițiile sociale din nordul Angliei; cea de a doua este un eseu despre clasele sociale și socialism. Pentru această carte, Orwell s-a documentat câteva luni în nordul Angliei, vizitând mai multe locuințe și văzând condițiile insalubre în care trăiau muncitorii.

În anul 1936, Orwell s-a însurat cu profesoara și jurnalista Eileen O’Shaughnessy, căsnicia având o influență deosebită asupra scrierilor sale.

Războiul Civil din Spania

La scurt timp după nuntă, Orwell a plecat să lupte de partea republicanilor, în Războiul Civil din Spania. În drum către Spania, s-a oprit la Paris, unde a luat masa cu scriitorul Henry Miller. Orwell s-a alăturat miliției Partidului Unificării Marxiste a Muncitorilor și apoi Partidului Laburist Independent din Marea Britanie și a luptat pe frontul din Aragon (o comunitate autonomă din Spania cu capitala în Zaragoza). Eileen a mers și ea în Spania, lucrând ca voluntar în birourile Partidului Laburist.

În luna mai a anului 1937, Orwell a fost împușcat în gât de un lunetist, glonțul fiind cât pe ce să-i atingă artera principală. În timp ce era în convalescență, Partidul Unificării Marxiste a Muncitorilor a fost declarat ilegal de către comuniștii prosovietici, Orwell și Eileen fiind nevoiți să fugă în Spania. Luptele interne dintre diversele facțiuni de stânga au avut un efect profund asupra operei lui Orwell și au marcat începutul orientării lui spre socialismul revoluționar și spre critica regimului comunist.

La revenirea în Anglia, Orwell va scrie „Omagiu Cataloniei (1938)”. A dorit să plece în India pentru a lucra ca ziarist, dar în martie 1938, s-a îmbolnăvit de tuberculoză. A petrecut lunile de vară într-un sanatoriu, apoi a plecat în Maroc pentru a scăpa de iarna destul de aspră din Marea Britanie. Cât timp a stat în Casablanca a scris „O gură de aer” (1939).

Al Doilea Război Mondial

Când a izbucnit războiul în Europa, în 1939, soția lui Orwell s-a mutat la Londra pentru a lucra la departamentul de cenzură. Orwell a vrut să lupte pe front, dar a fost declarat inapt pentru serviciul militar. Mai târziu, a activat în Apărarea Locală. A continuat să scrie eseuri, printre care și „Într-o Balena” (1940), a scris si cronici teatrale, de film si de carte pentru diferite publicații precum „The Listener”.

Viața londoneză i-a priit lui Orwell, care și-a făcut foarte mulți prieteni în mediul literal și politic, mai ales în cercurile de stânga. În august 1941, Orwell a început să lucreze pentru secția orientală a BBC, care transmitea emisiuni culturale pentru India. La 1942, a început sa scrie pentru Tribune, un săptămânal de stânga, anul următor devenind redactorul literar al publicației.

În anul 1943, Orwell a renunțat la postul de la BBC pentru a se putea concentra pe noua lui carte, Ferma animalelor, care a fost gata de publicare în 1944. Din cauza conținutului ei politic controversat, Orwell nu și-a putut găsi imediat un editor, manuscrisul fiindu-i refuzat de patru ori. La începutul anului 1945, Orwell a fost invitat de David Astor să devină corespondent de război pentru The Observer, o provocare pe care a acceptat-o fără să stea pe gânduri.

În timp ce Orwell era plecat in Europa, soția lui a murit din cauza unei histerectomii. În luna august a aceluiași an, Ferma animalelor a apărut, în sfârșit, la Editura Secker and Warbury. Cartea era inspirată de contactul pe care Orwell l-a avut cu comuniștii, în timpul Războiului Civil. Autorul și-a descris cartea drept un atac „împotriva lui Stalin”, putând fi considerată drept un portret al societății rusești după revoluție.

Ferma animalelor este o satiră la adresa totalitarismului stalinist, în care „toate animalele sunt egale, numai că unele animale sunt mai egale decât altele”. Este povestea unei societăți defecte, în care speranța într-o lume mai bună creata printr-o revoluție este distrusă de lăcomia, corupția și răutatea liderilor.

Capodopera lui George Orwell

„Cei care controlează prezentul controlează trecutul, iar cei care controlează trecutul controlează viitorul” – George Orwell.

Orwell s-a dedicat complet scrisului, publicând peste 100 de articole în anul de după moartea lui Eileen și începând lucrul la capodopera sa, 1984. Terminat cu puțin înainte de a muri, în timp ce Orwell locuia pe insula scoțiana Jura, și în ciuda tuberculozei care se agravase, romanul 1984 este povestea lui Winston Smith, un funcționar public umil, care lucrează pentru „Partid” – un regim totalitar represiv, ce încerca sa controleze fiecare aspect al vieții individului. Angajat al Ministerului Adevărului, Smith trebuie să cenzureze evenimentele istorice cu scopul de a perpetua mitul Partidului atotputernic. Plasat într-o lume de coșmar în care trei superputeri – Oceania, Eurasia și Estasia – sunt într-un război continuu, Smith devine victima unei societăți în care libertatea individuală este zdrobita fără milă, sub pretextul apărării securității naționale. (va suna cunoscuta asta și în zilele noastre, nu?!). După ce încearcă să scape de constrângerile Partidului, Smith este în cele din urmă prins, torturat și forțat să renunțe la convingerile personale, în favoarea ideologiei de stat.

Capodopera lui George Orwell este fascinantă datorită sensurilor descoperite în 1984 ce constituie un avertisment împotriva concentrării puterii în mâinile unor NIMENI iresponsabili. Deși, este in mare parte, un produs al climatului politic din lumea postbelică, romanul lui Orwell își păstrează actualitatea, fie în contextul supravegherii în țări precum România, Anglia, China… și altele; fie în cel al influenței corporațiilor (sau a lumii politice) asupra mass-mediei.

Orwell a murit la 21 ianuarie 1950, la doar 46 de ani, la spitalul University College din Londra.

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor