Grădinile zoologice umane – un concept greu de imaginat, dar totuși atât de populare în Europa. Așa cum mergem noi astăzi la muzeu și vedem figurine din ceară aparținând diverselor triburi, așa mergeau europenii prin anii 1870 și vizitau diverse triburi la grădinile zoologice umane. Dacă nu ne credeți pe cuvânt, avem și o dovadă, un documentar în care se vorbește despre aceste „obiective turistice”.
Ființele umane erau captivate și ținute în țarcuri sau libere, fiind creat pe cât se poate habitaclul lor natural. Aceste grădini zoologice umane erau o distracție în acea perioadă și ceva extrem de uimitor. Uimitor este și acum când ne gândim că niște oameni, de multe ori semi-dezbrăcați, erau puși în țarcuri, iar alții plăteau bilet să îi vadă.
„Exponatele” erau considerate inferioare rasei umane. Deși erau tot oameni aparținând altor culturi, erau priviți ca niște ciudățenii. Despre condițiile în care erau ținuți, nu cred că ne putem imagina. Dacă în zilele noastre asociații apără și cer drepturi pentru animalele captive, acei oameni erau ai nimănui. Nu era nimeni interesat de traiul lor sau de sentimente. Toți erau entuziasmați că îi pot privi. Așa cum noi dăm acum diverse mâncăruri animalelor de la zoo să vină la noi, așa ofereau și europenii nici atenții culinare pentru a atrage „exponatele” mai aproape de ei.
De unde a început trendul cu grădinile zoologice umane și cine le-a făcut populare
Această metodă de distracție a început să prindă contur în secolul al XVI-lea. Cel care a pus prima dată bazele acestui concept este Cardinalul Ippolito de Medici. Acesta deținea o întreagă colecție de oameni din diferite zone ale lumii. Erau diferite rase și nații care atrăgeau atenția altor oameni, fiind considerați ciudați, doar pentru că aveau la bază o altă cultură și alte tradiții. Colecționarul de oameni deținea în grădina sa zoologică umană mauri, tătari, africani sau turci. Acesta a fost primul care a pus bazele unei distracții ce avea să devină foarte populare în Europa.
Următoarele secole, trendul a început să prindă din ce în ce mai mult contur, exploratorii fiind foarte încântați de idee. În plus, publicul doritor de astfel de grădini era din ce în ce mare. Indigenii din America de Sud sau de Nord erau capturați și duși în diverse țări pentru a fi exponate, atât de râvnite de vizitatori.
În anul 1870, cele două expoziții de oameni ale lui Carl Hagenbeck, un comerciant de animale sălbatice, au început să fie foarte populare. Acesta a reuși să obțină un succes și o notorietate extrem de mare în Europa cu expozițiile de samoani, sami și nubieni. Grădinile zoologice cu oameni exotici se puteau vizita în Paris, Hamburg, Anvers, Barcelona, Londra, Milan și New York.
Hagenbeck, cu aprobarea Guvernului chilian, a capturat în anul 1889 11 indigeni din tribul Selk’Nam. Aceștia urmau să aibă parte de o viață plină de aventură, fiind plimbați prin întreaga Europă. Comerciantul de animale a fost cel care a inventat conceptul de grădină zoologică fără cușcă. Acesta le crea indigenilor habitaclul natural pe cât era posibil și îi plimba prin mai multe țări, fiind atracția principală în acea perioadă.
Francezii au avut cea mai mare expoziție de oameni vii
Grădinile zoologice umane au devenit atât de populare, încât francezii au decis să facă șase colonii specifice în Jardin d’Agronomie Tropicale (Grădina de Agronomie Tropicală). Locuitori din Madagascar, Indochina, Sudan, Congo, Tunisia și Maroc au fost capturați și aduși că locuiască în aceste colonii. Expoziția a avut loc în anul 1907 și a durat timp de șase luni.
Organizatorii expoziției au creat în cele șase sate exact viața pe care o aveau oamenii înainte de a fi capturați. Realitatea din întreaga lume strânsă pe câteva sute de metri pătrați a atras extrem de mulți vizitatori. Potrivit Messy Nessy Chic , peste un milion de oameni au plătit bilet să vadă alți oameni, puțin mai diferiți față de ei.
Acest „trend” a continuat până în secolul XX. Grădinile zoologice umane nu erau întâlnite doar în Franța ci în toată Europa. Faptul că sunt oameni diferiți ca și aspect, cultură sau tradiție era o distracție pentru europeni, care plăteau cu drag bilet să vadă exponatele umane.
