Limba română poate părea destul de ușoară pentru vorbitorii nativi, dar, după ce arunci un ochi prin gramatica noastră, lucrurile se complică. Asta ne spun de fiecare dată cei care se străduiesc să ne învețe limba. Și totuși, noi, vorbitorii nativi, are cât de bine vorbim românește. Iată o serie de greșeli de vorbire pe care ar trebui să nu le facem.
Greșeli de vorbire pe care ar trebui să le evităm
Poate că una dintre cele mai dese greșeli pe care le facem în vorbire țin de folosirea unor cuvinte care nu există de fapt în limba română. Dintre ele cel mai demn de menționat este cuvântul sau termenul de „vroiam”. De exemplu, spunem: „Vroiam să fac plajă, dar vremea nu îmi permite”.
Verbul „a vroi” nu există în limba română, dacă vrem să ne exprimăm corect, va trebui să folosim verbele „a voi” și „a vrea”, în funcție de preferințe. Prin urmare, putem spune: „Voiam să fac plajă, dar vremea nu îmi permite” sau „Vream să fac plajă, dar vremea nu îmi permite”. Unde „voiam” vine de la imperfectul verbului „a voi” (Eu voiam), iar „vream” vine de la imperfectul verbului „a vrea” (Eu vream).
Alte cuvinte care nu există pe care insistăm să le folosim:
- „inopinant” (corect este „inopinat” – înseamnă neașteptat);
- „bleumaren” (corect este „bleumarin” format de la expresia franceză „bleu marin”);
- „monstră” (corect este „mostră”, înseamnă model, se referă la un exemplar luat dintr-o serie de obiecte identice);
- „țigare” (corect spunem „țigară”);
- „servici” (corect vom spune „serviciu”).
Din dorința de a epata, se întâmplă ca unii dintre noi, vorbitorii nativi, să folosim termeni livrești, ce nu ar trebui folosiți în discursul oral. De exemplu, preferăm să spunem „deoarece” în loc de „pentru că”. Chiar dacă ambii termeni exprimă același lucru, este corect să folosim în vorbire „pentru că”.
Ar trebui să fim atenți și în discursul scris, de multe ori devine obositoare folosirea în exces a conjuncției „deoarece” în discursul scris. Poate fi înlocuită cu: „fiindcă”, „pentru că”, „de vreme ce”, „întrucât”, „din cauză că”.
Ne temem de cacofonii, dar, deși suntem bine intenționați, le evităm greșit. Așa cum există anumite conjuncții livrești, ce nu ar trebui folosite în discursul oral neoficial, nu se folosesc nici semnele de punctuație în vorbire. Prin urmare, când intenționam să evităm o cacofonie este de evitat formularea de tipul „ca și”. De exemplu, în loc de „A primit ca cadou un stilou pe care l-a văzut în videoclipul acela de pe YouTube”, este greșit să spunem: „A primit ca și cadou un stilou pe care l-a văzut în videoclipul acela de pe YouTube”.
„Ca și” se folosește doar când există o comparație între doi termeni. Locuțiunea poate fi folosită în structuri precum: „Mă adresez ție ca și altora” sau „Lui, ca și ție, i-am prezentat opiniile mele”. Dacă vrem să evităm cacofonia putem reformula enunțul de mai sus astfel: „A primit în dar un stilou pe care l-a văzut în videoclipul acela de pe YouTube”.
