Monden > Diverse > Istorie > Grotowski și teatrul sărac. Spre esența artei teatrale
Istorie

Grotowski și teatrul sărac. Spre esența artei teatrale

Grotowski și teatrul sărac. Spre esența artei teatrale
Sursa: research.gold.ac.uk

Arta în vremea regimurilor totalitare

Grotowski este unul dintre cei mai importanți regizori ai teatrului. Acesta reușește să inoveze arta teatrală într-un context în care televiziunea și filmul începuseră să prindă foarte mare amploare. Grotowski a facinat o lume întreagă în doar 65 de ani de existență. Arta sa răzbate în Polonia comunistă a anilor 1960, în orașul Opole. Unde ajunge la conducerea Teatrului „13 Rânduri”, tânărul regizor inițiază o formă unică de teatru. După câțiva ani înființează „Wroclaw Teatrul Laborator” care prinde undeva la 15 ani de existență.

Grupul polonez condus de Grotowski a apărut în 1959, la trei ani după ce Gomułka a preluat conducerea politică a țării. Stalin, până la moartea sa, în 1953, a menținut câțiva ani toate țările est-europene sub un regim dictatorial (partid unic).  Subordonat din punct de vedere economic și politic al Uniunii Sovietice (URSS), în care toată diversitatea ideologică sau critică în raport cu statul era puternic atacat și reprimat – perioadă a așa-numitului stalinism.

După moartea lui Stalin, a avut loc o transformare în configurația politică, care s-a numit dezgheț liberal, datorită căreia a existat o separare mai mare între rolurile statului și partidul unic comunist. Mulți prizonieri politici au fost eliberați, călătoriile academice și artistice au fost permise și chiar finanțate, străinii au devenit bineveniți în țară, iar discuțiile politice publice au început să fie tolerate de Partidul-Stat, inclusiv dezbaterile privind numeroasele crime comise de Stalin (Prażmowska, 2010).

Deși acest proces de de-stalinizare a venit de la Kremlinul însuși, slăbind controlul politic puternic în toate țările blocului sovietic, în aceeași perioadă în Polonia, a existat o puternică stagnare economică care a determinat mii de lucrători să protesteze pe străzi și declară grevă. Aceste proteste au fost reprimate violent de către guvernul polonez, trimițând trupe armate, culminând cu moartea a peste șaptezeci de lucrători polonezi.

Grotowski spre un teatru gol goluț

În Teatrul „13 Rânduri”se naște ideea de teatru sărac, dezvoltată în eseul Spre un teatru sărac, publicat de Grotowski în 1969. Se preface într-un real centru cultural. Mulți artiști își vor extrage pasiunea de aici în contextul defavorabil al unui regim totalitar. Pe cât de opresivă existența în exterior, pe atât de liberă în interior. Sufletul teatrului este libertatea. Lipsa inhibițiilor.

Grotowski și teatrul sărac. Spre esența artei teatrale

Sursa imagine: rhinegold.co.uk

Punctul în jurul căruia gravitează căutările și interesele lui Grotowski este surprinderea omului în ideea de microcosmos. Pentru regizorul nostru actorul trebuie să poată fi capabil să ofere o puzderie de stări și de trăiri. Pentru că doar cel care simte totul la intensitate maximă te paote face să ieși din nepăsare. Spectatorul participă la un rit. Unul prin care devine un inițiat al „corporalității artei teatrale. Actorul are o paletă imensă de moduri prin care exprimă sentimentele. Pentru că teatrul sărac este cel în stare pură, cel care apare ca o muză care te lasă tăcut. Teatrul lui are nevoie de relația dintre actor și spectator. Care trăiesc în mod unic o idee.

„Rezultatele concrete (mai ales într-o artă atât de efemeră precum teatrul) se nasc şi mor într-o clipită. (…) Posezi cu adevărat doar ceea ce ai experimentat, iar în teatru doar ce ai aflat şi poate fi verificat pe propria-ţi piele, propria ta individualitate concretă şi cotidiană. În asta constă esenţa ultimelor noastre cercetări: meşteşugul (regie? artă teatrală?) clădit şi experimentat pe propriul nostru organism viu care, cu relativă certitudine, ne însoţeşte”. Eugenio Barba, Pământ de cenușă și diamant, p. 216

Teatrul lui Grotowski vorbește despre libertate și pasiune

Acesta și-a construit viziunea asupra artei teatrale pornind de la metoda lui Stanislavski. Dar a luat foarte multe accente și nuanțe de la bunul său prieten și Peter Brook. Meritele lui Grotowski sunt cu adevărat mari având în vedere contextul restrictiv în care trebuia să se manifeste din punct de vedere artistic. Prietenia sa cu Brook este cu atât mai surprinză toare având în vedere restricțiile mari din acea perioadă. Schimburile lor culturale au loc în contextul interzicerii din partea Cortinei de fier a schimburilor culturale cu țările din Vest,. În ciuda acestor timpuri grele, cu foarte mult efort, Jerzy Grotowski, reușeste să facă adevărate cercetări artistice, reușește să-și întregească considerabil viziunea asupra ființei umane.

Teatrul să pune mare accent pe relația, fără de care nu ar fi existat teatru: relației actor-spectator. Teatrul sărac are nevoie dar de om. Teatrul acesta este ca o formă de viață, ca o religie, se face la limita dintre artă și ritual. Este o călătorie a actorului în sine însuși prin intermediul spectatorului și invers. Teatrul lui Grotowski te face părtaș, devii martor. Asiști la învingerea limitelor mentale şi corporale ae celui care performează în fața ta. Asiști, ei parte la un act sacru, dar ești invitat să participi, să faci și tu același lucru.

Teatrul lui Grotowski vorbește despre libertate și pasiune. Prin el accesezi sacrul uman. Antrenamentul și arta actoricească sunt acte totale. Actorul se prezintă în fața sa cu toate ale sale. Te lasă să vezi totul pentru a avea și tu capacitatea să arăți totul. Este ca o formă de spovedanie în faţa unui public. Pentru Grotowski teatrul este cumva în cheie asiatică. Așa cum pentru Teatrul NO actorul trebuie să adopte un mod de viață. Asemenea și actorul, prin teatrul său, este chemat să sufere și să se purifice. Scopul actorului este întregirea propriei sale existențe spirituale și trupești. Trebuie să îți atingi limitele pentru a le putea depăși.