Celebrități

Henry Miller, freamăt în Lumea sexului

Henry Miller, Freamăt în Lumea sexului

Henry Valentine Miller (1891-1980) s-a născut în Yorkville, New York, într-o familie de origine germană. Și-a petrecut anii de școală în Brooklyn, între 1909 și 1924 a încercat să lucreze în atelierul de  croitorie al tatălui său, a trecut prin greutăți, slujbe prost plătite, în medii dominate de mediocritate. Hotărât să se apuce de scris, la treizeci de ani pleacă la Paris, unde își petrece următorul deceniu.

Se împrietenește cu scriitorul Lawrence Durrell și o cunoaște pe Anais Nin, cu care se va și căsători. În 1934 scrie Tropicul Cancerului, un roman cu tentă autobiografică. Devine faimos pentru descrierile sale realiste și câștigă stima unor autori precum T.S. Eliot și Ezra Pound. Tot în anii 1930 publică Primăvara neagră și Tropicul Capricornului. În 1940, Miller se întoarce în America și se stabilește în Big Sur, California pentru următorii douăzeci de ani. Scrie alte câteva volume, critice la adresa Americii și de un deosebit umor; din această perioadă datează și capodopera sa, trilogia Răstignirea trandafirie, alcătuită din Sexus (1949), Plexus (1953) și Nexus (1960). În anii 1960 încep să-i apară și în America primele romane, iar Miller ajunge peste noapte un idol printre scriitorii americani.

Cartea Lumea sexului este prefațată de însuși autorul Henry Miller, care ține să facă precizarea că prima ediție a circulat pe sub mână și că nu a fost capabil să afle câte exemplare s-au vândut, apoi editorul a murit nu s-a retipărit cartea, dar se plânge și de faptul că nu s-ar încumeta niciun editor să o retipărească în Anglia sau în America, astfel că decide să scoată o nouă ediție în Franța, unde toate cărțile interzise având semnătura sa sunt și vor fi publicate în continuare.

Specificăm faptul că vorbele lui Miller datează din 1940 la publicarea cărții, dar versiunea pe care o propunem aici datează din 2011 și a fost publicată de editura Polirom în traducerea lui Alexandru Vlad (o traducere excelentă).

Bob Dylan spune pe coperta a patra a cărții: Îmi place Henry Miller și, nu degeaba, cred că este cel mai mare scriitor american contemporan. George Orwell afirmă: Miller este singurul scriitor de proză a cărui valoare depășește toată literatura de limba engleză scrisă în ultimii ani. Iar Sunday Book Review remarcă valoarea cărții: Această mică bijuterie milleriană, mai degrabă apropiată de lumea stranie a monadelor decât de fauna cu care ne-a obișnuit autorul american, își urmează parcursul în răspăr. Alcătuirea Lumii sexului e neobișnuită nu pentru că ocolește cu grație orice cădere în derizoriu, ci tocmai pentru că baletează prin vasta cultură a eseului, pe care o și exemplifică.

Lumea sexului este un fel de jurnal, sau lasă impresia unui jurnal erotic. Consemnarea unor aventuri, cât și a unor, să le zicem, reflecții, cu detalii care uneori par să fie inserate numai pentru șoc, am avut senzația că citesc una dintre acele reviste cu tematică erotică. Limbaj specific filmelor porno pe alocuri, și o viziune de ideologie specific misogină, sau așa lasă impresia: Fiica se dăruia futaiului din toată inima, de parcă faptul că era sub acoperișul părintesc i-ar fi acordat o mult așteptată iertare. Pentru o japiță afectată cum era, chiar că lăsase frâiele slobode. (p.53) Pentru că Miller nu este adeptul conceptului de moralitate, de fapt nu este adeptul niciunui concept, pare să fie foarte intuitiv inclusiv în scriitura sa, de aici reiese și avangarda de a experimenta unul dintre cele mai tabu fantezii și pe care o și descrie în felul său inconfundabil:

Acum chiar că eram în plină lună de miere. Și asta peste tot unde se putea, mai întâi cu fiica, apoi cu mama. Totul a mers ca uns o vreme, toată lumea simțindu-se excelent. Apoi, peste noapte parcă, nevastă-mea deveni bănuitoare. Hotărî că trebuie să ne întoarcem acasă imediat. Firește, eu n-am manifestat prea mult entuziasm. Ciondănelile și împunsăturile începură iar, devenind dezgustător de stridente. (…) A început să plângă, chiar acolo în stradă, susținând că niciodată n-o iubisem – nici – odată.” (p.55). Realizez că este posibil să vorbim despre o contaminare, stilul lui Miller concordă cu cel al lui Bukowski. Credeam că așa s-a făcut contaminarea de la Miller la Bukowski, dar cartea de față a fost publicată în 1940, The Estate of Henry Miller pe când cartea lui Bukowski, Femei a apărut în 1978, publicată la Black Sparrow Press.

La fel ca Henry Miller și Bukowski plasează ca protagonist un scriitor interesat de sexualitate, mai mult decât atât, este obsedat de sexualitate, unde sexualitate îi este o sursă de energie vitală pentru creație, precum și femeile-tranzitive, muze, adesea devenind isterice la despărțire și aruncând cu mobila după el, unul dintre personajele sale celebre – o femeie, îi aruncă protagonistului mașina de spălat pe scări și alte lucruri sau îi incendiază mașina, practic Bukowski mizează pe un soi de  hiperrealism care merge până la descrierea în amănunt a scenelor conflictuale din cadrul cuplurilor fluctuante, sub deviza lui Miller, de astă dată: Pizda tot pizdă în sensul că femeile adesea crează atașament față de el.

Astfel că în Lumea sexului lui Miller doar femeile se atașează emoțional, lasă senzația că bărbații sunt mașinali și lipsiți de sentimente, promovează un tip de masculinitate alfa, bărbatul reprezentat ca ființă instinctuală, Henry Miller nu s-a luat chiar în serios în Lumea sexului, dar e clar că lumea întreagă l-a apreciat pentru capacitatea sa de a contura diverse scene aparent imorale, dar pe care, poate că în secret toți ne dorim să le trăim, sau chiar le exeperimentăm la un moment dat.

Pentru curioși, cartea Lumea sexului de Henry Miller se găsește aici