Home > Diverse > Celebrități > Heraclit filosoful îndrăgostit de paradoxuri
Celebrități Istorie Premium

Heraclit filosoful îndrăgostit de paradoxuri

Heraclit filosoful îndrăgostit de paradoxuri
Sursa: Google

Heraclit este un filosof care a trăit în secolul al VI- lea înainte de Hristos. Este primul care aduce o critică pentru predecesorii și contemporanii lui cu privire la modul în care au abordat ceea ce avea să devină esența metafizicii: originea lucrurilor. De unde se nasc toate sau ce se află la baza lucrurilor? Ei bine, el spune că este vorba despre Logos (λόγος) prin rațiune sau cuvânt, se mai face referire și la ordinea întregului Univers. Iar acest logos este reprezentat prin foc.

Este un Cuvânt Veșnic prin intermediul căruia toate ajung să se coreleze. Există de fapt la originea lumii o mișcare un proces, un fel de foc care purifică și care pune totul în legătură. Acesta se distinge clar de Parmenide care credea într-o bază a lumii fixe. Pentru el mișcare era o simplă aparență, iar aparența este ceva ce nu există. Doar cei induși în eroare ar fi putut urma această cale.

„în Efes, Heraclit face din foc principiul tuturor lucrurilor. Acesta este singurul element constitutiv al unei lumi, una şi nelimitată. Astfel, tot ceea ce naşte din foc trebuie să se întoarcă în foc. Heraclit este de acord cu Anaximandru în a spune că toate se nasc şi pier după discordie şi necesitate (B LXXX). În acest mod eternitatea principiilor generează viziunea unei de veniri universale. După spusa lui Platon, citându-l pe Cratylos heracliteanul: El spune undeva că totul trece şi nimic nu rămâne; şi, comparând cele ce există cu scurgerea unui râu, el spune că este imposibil să te scalzi de două ori în acelaşi râu (A VI)”. Jacqueline Russ Istoria filosofiei vol. I

Metafizica (impropriu spus, asta pentru că nu se putea discuta despre așa ceva încă)  lui Heraclit spune că lumea nu poate fi asimilată cu niciun element sau principiu natural anume, ci mai degrabă cu un proces continuu guvernat de o lege a schimbării. La baza lumii este mișcare. Este o legea inerentă întregii existențe, un mod al naturii prin care se manifestă, de asemenea, acesta acționează și ca o lege morală pentru ființele umane. Heraclit este primul filosof occidental care a depășit acea filosofie naturalistă care, prin faptul că și-a creat teoria cu privire la fundamentele metafizice și a aplicațiilor morale mai departe de elementele naturale. Acesta caută un principiu, un concept.

 „toate se petrec pe potriva acestui Logos” sau „Logos-ul care guvernează toate lucrurile” Sursa: dozadefilosofie.ro

Este o figură distinctă în grupul de filosofi presocratici, este cel despre care se poate spune că este un iubitor al paradoxurilor. Filosoful era convins că divinitatea este un cumul de lucruri care sunt contrare. Considerând că este relația creată între foc și apă sau rece și cald.

„Heraclit este primul care proclamă preeminenţa legii noncontradicţiei”. Jacqueline Russ Istoria filosofiei vol. I

Legat de încadrarea sa în rândul celor care au fost numiți filosofi ai naturii, au existat mai multe dezbateri, nu s-a stabilit încă dacă Heraclit este în mod special un filosof al naturii sau un filosof preocupat de condiția umană. Cuvintele de început ale cărții sale tind să aibă miza de a oferi o exegeză cu privire la natura lucrurilor într-o manieră care va avea o influență profundă cu privire la  existența umană. Cu alte cuvinte, în principiu pare să aibă viziunea unei legături inerente a teoriei naturii și a condiției umane, le vede conectate într-un chip esențial. De fapt, papirusurile descoperite recent arată că Heraclit era preocupat de probleme cât se poate de tehnice, legate de astronomie, nu numai de teoria generală. Nu există niciun motiv să-l considerăm exclusiv umanist sau filosof moral. Pe de altă parte, ar fi greșit să-l considerăm un filozof naturalist direct la fel ca ceilalți gânditori ionieni, pentru că era profund preocupat de implicațiile morale ale teoriei fizice.

Legile oferă o apărare pentru un oraș și instituie modul său de viață. Dar legile nu sunt doar de interes local: își derivă forța dintr-o lege divină. Aici vedem noțiunea unei legi a naturii care informează societatea umană, precum și natura. Există un cosmos uman care, precum cosmosul natural, reflectă o ordine subiacentă. Legile prin care societățile umane sunt guvernate nu sunt simple convenții, ci sunt întemeiate pe natura ultimă a lucrurilor. Acesta considera că o lege este cumva ca un dat. Noțiunea unei ordini asemănătoare legii în natură are antecedente în teoria lui Anaximandru, iar noțiunea unei legi morale inerente avea să influențeze stoicii în secolul al III- lea î. Hr. Heraclit este de părere că există o unitate divină care se află la baza cosmosului, una care este dificil de identificat și poate imposibil de separat de procesele cosmosului.