Home > Cultură > Celebrități > Împărăteasa Suiko a Japoniei, prima femeie care a ocupat această funcție
Celebrități Cultură Istorie

Împărăteasa Suiko a Japoniei, prima femeie care a ocupat această funcție

Împărăteasa Suiko a Japoniei, prima femeie care a ocupat această funcție

Împărăteasa Suiko (554-628 d.Hr.) a fost al 33-lea împărat al Japoniei și prima femeie din istorie care a ocupat această funcție. A condus țara timp de 35 de ani și a încurajat influența chineză, budismul, studierea geografiei și astronomiei din cărțile aduse din Coreea. În timpul dinastiei Sui, a trimis delegații oficiale în China, întărind relațiile diplomatice. În acest articol, vom oferi detalii despre Împărăteasa Suiko, a cărei domnie s-a desfășurat în perioada Asuka.

Domnia Împărătesei Suiko

Suiko a dezvoltat regulile curții imperiale, adoptând folosirea majusculelor pentru a distinge rangul. Alături de Soga Umako și Shotoku Taishi, a făcut schimbări în birocrația japoneză și a introdus o nouă constituție – Constituția cu 17 articole din anul 604. Constituția se baza pe armonie (wa), virtutea principală a tradiției japoneze, și era un efort de centralizare a puterii.

Legea subliniază cum trebuie să se comporte funcționarii publici aflați sub autoritatea împăratului. Într-o vreme în care femeile nu ocupau funcții importante, Suiko a reușit să conducă Japonia timp de 35 de ani. Împărăteasa era preocupată de binele țării, promovând un sistem social care se baza pe valori morale, în timp ce mulți lideri voiau doar putere și bogăție.

Suiko mai era cunoscută ca Prințesa Nukatabe sau Toyomike Kashikiya, fiind a treia fiică a Împăratului Kimmei. Mama ei era fiica lui Soga no Iname. A fost consoarta lui Bidatsu, fratele ei vitreg. Prima soție a lui Bidatsu a murit iar Suiko a devenit soția oficială și a primit titlul de Ōkisaki care înseamnă „soția oficială a împăratului.”A născut trei fiice și doi fii.

După moartea lui Bidatsu, Împăratul Yōmei deține puterea timp de doi ani, apoi se îmbolnăvește și moare. După moartea acestuia, începe o luptă pentru putere între clanul Soga și clanul Mononobe. Clanul Soga îl susține pe Prințul Hatsusebe iar clanul Mononobe îl susține pe Prințul Anahobe. În anul 587, Hatsusebe urcă pe tron ca Împăratul Sushun, după ce clanul Soga reușește să se impună. În 592, Soga no Umako îl asasinează pe Sushun. Lui Suiko i se cere să urce pe tron pentru o umple golul de putere care a rămas după moartea lui Sushun. Împărăteasa Suiko a fost prima femeie din istoria Japoniei care a fost desemnată să ocupe această funcție pentru a evita o luptă pentru putere.

Adoptarea budismului

În anul următor, Prințul Shotoku a fost numit regent. Unii istorici consideră că adevărata putere era deținută de Prințul Shotoku și Soga no Umako, însă împărăteasa era independentă de influența lor. În 624, Suiko refuză cererea lui Soga no Umako de a-i da teritoriul imperial numit Kazuraki. Printre realizările împărătesei se numără: recunoașterea oficială a budismului prin emiterea edictului din 594, deschiderea spre China în 600, introducerea sistemului de calificare și rang, cu 12 nivele (603) și a Constituției cu 17 articole (604). Nu avea înțelesul modern al unei consitutii, ci stabilea responsabilitățile funcționarilor publici. Aceștia trebuiau să se supună poruncilor imperiale, să nu fie lacomi, să trateze oamenii corect, fără favoritisme.

Cele Trei Refugii ale budismului au devenit legile morale de bază ale Japoniei. Triratna (Trei bijuterii) este numit și Refugiul Triplu format din: Buddha, dharma (doctrina) și sangha (comunitatea). De asemenea, furia trebuia evitată. Miniștrii trebuie să se ocupe de interesele statului, nu de interesele personale. Dintr-o societate tribală, bazată pe clanuri, Japonia devine o societate unificată prin adoptarea constituției. Suveranitatea împăratului vine din cer și simbolizează ordinea lumii. Japonia trebuia să devină  „Țara lui Buddha”, o țară în care liderii se îngrijesc de bunăstarea materială și spirituală a oamenilor. Armonia este virtutea principală iar evitarea conflictelor este respectată. Cei care nu se supun și se ceartă cu satele vecine, nu sunt acceptați. Dacă supușii trăiesc în armonie și sunt prietenoși, vor câstiga acceptarea.

Budismul a fost susținut de cei trei lideri: Împărăteasa Suiko, Prințul Shotoku și Soga Iruka. Sub domnia lui Suiko, budismul a devenit popular și au fost construite temple, inclusiv templul Horyuji, cea mai veche clădire din lemn care a supraviețuit. Suiko angajează călugări și învățați budiști din Coreea care cunoașteau cultura chineză. Astfel a fost creată o cultură unică, cultura Asuka, bazată pe tradiția japoneză și pe influența culturală venită din China și Coreea.

Templul Horyuji

Succesiunea la tron era decisă mai degrabă de liderii clanului, decât de împărat. Pe când se afla pe patul de moarte, Suiko le-a lăsat indicii vagi celor doi candidați, în ceea ce privește succesiunea. Unul dintre ei era Prințul Tamuara, nepot al Împăratului Bidatsu și era susținut de linia principală a clanului Soga. Celălalt era Prințul Yamashiro, fiul lui Shotoku, susținut de membri mai mici din clanul Soga. În clanul Soga are loc o luptă în urma căreia principalul susținător al Prințului Yamashiro este ucis. În 629, Prințul Tamura este ales și urcă pe tron ca Împăratul Jomei.

Moştenirea

Cei mai vechi doi vulcani din lanțul Hawaiian-Emperor (vulcani submarini), în vârstă de 65 de milioane de ani, poartă numele Împărătesei Suiko. Cultura, educația și arta au înflorit în timpul domniei lui Suiko. A ordonat construirea unor statui din cupru care îl reprezintă pe Buddha. Datorită ei, Japonia s-a deschis influenței religioase și culturale din China și Coreea, influențe care au fost integrate în Constituția din 604. Peste ani, Japonia s-a considerat superioară față de China și Coreea, uitând că au făcut parte din aceeași sferă culturală.