Home > Cultură > Istorie > Împăratul Meiji, împăratul-poet care a deschis Japonia spre Occident
Cultură Istorie

Împăratul Meiji, împăratul-poet care a deschis Japonia spre Occident

Împăratul Meiji, împăratul-poet care a deschis Japonia spre Occident

Împăratul Meiji (Meiji Tennō-„împărat al domniei luminate”) – 1852-1912- a fost al 122-lea împărat al Japoniei, conform succesiunii tradiționale. Numele său real era Mutsuhito. S-a născut în 1852, când Japonia era o societate izolată, feudală, condusă de Shogunatul Tokugawa și de stăpânii daimyo care aveau sub stăpânire cele 250 de domenii ale țării. În timpul domniei sale (1868-1912), Japonia se modernizează și devine o putere mondială.

Viața Împăratului Meiji

Împăratul Meiji nu avea o putere politică reală dar a sprijinit occidentalizarea țării prin abolirea feudalismului, reformarea sistemului educațional și adoptarea guvernării democratice, potrivit Constituției Meiji din anul 1890. Împăratul Mutsuhito a impus ideile și inovațiile aduse din Occident, precum purtarea hainelor și consumul alimentelor occidentale. Nu a uitat de tradiția țării sale, compunând aproximativ 100.000 de poezii în stil tradițional. Aceste poezii ne vorbesc despre sentimentele și gândurile împăratului.

Împăratul Meiji s-a născut la 3 noiembrie 1852 și era fiul Împăratului Komei (1831-1867) și al doamnei Nakayama Yoshiko (1834-1907), care era asistentă personală a curții imperiale. Nakayama Yoshiko era fiica lui Nakayama Tadayasu, care se trăgea din clanul Fujiwara și avusese funcția de ministru. Împăratul Meiji se naște cu opt luni înainte de venirea lui Matthew C. Perry și a navelor americane în Golful Edo (Tokyo) și cu doi ani înainte de primul tratat pe care Shogunatul Tokugawa îl semnează cu Perry. Comodorul Matthew C. Perry a jucat un rol important în deschiderea Japoniei către lumea occidentală (Convenția de la Kanagawa din 1854).

Împăratul Meiji

Viitorul împărat se numea la început Sachi no miya care înseamnă „Prințul Sachi”. Își petrece copilăria în casa Nakayama din Kyoto. Conform tradiției, copiii imperiali erau încredințați unor familii importante care făceau parte din curtea imperială. Prințul este adoptat în 1860 de către Asako Nyōgō, soția principală a Împăratului Komei. Tot acum primește numele Mutsuhito și gradul de shinnō care înseamnă prinț imperial (deci potențial succesor) și titlul de Kōtaishi care înseamnă prinț moștenitor. Prințul Mutsuhito urcă pe tron la vârsta de 14 ani, pe 3 februarie 1867. Tot în acel an, epoca japoneză primește numele de „Meiji”care înseamnă regulă luminată, nume care i s-a dat împăratului după moarte. De aici a început tradiția de a numi împăratul după epoca în care a domnit. Urcarea pe tron a lui Mutsuhito a însemnat preluarea de către împărat a puterii Shogunatului Tokugawa.

Restaurația Meiji

Restaurația Meiji a dizolvat feudalismul și a creat un stat modern. Din punct de vedere politic, Împăratul Meiji nu deținea multă putere, dar simboliza unitatea Japoniei. În 1868, împăratul depune „Jurământul celor cinci principii”și începe occidentalizarea Japoniei. Nu inițiază propriu-zis aceste reforme, însă ordonă abolirea societății feudale în 1871. În 1872, crează un nou sistem educațional iar în 1885 adoptă guvernarea cabinetului. În 1889, intră în vigoare Constituția Meiji iar în 1890 este deschisă adunarea legislativă (dieta). Constituția crează o dietă cu o cameră superioară formată din aristocrați și o camera inferioară care consiliază guvernul.

Cabinetul de consilieri era responsabil direct în fața împăratului și se afla mai presus de politică, dar nu mai presus de Dietă. Împăratul permite unui grup de consilieri apropiați (genro sau oameni de stat bătrâni) să aleagă premieri. Japonia devine un stat modern care pune accentul pe industrializare, sub conducerea consilierilor împăratului. Dintre aceștia, îi amintim pe Yamagata Aritomo, Ito Hirobumi și Inoue Kaoru. Japonia câștigă Războiul Chino-Japonez (1894-1895) și Războiul Ruso-Japonez (1904-1905), demonstrându-și puterea militară.

Împărăteasa Shoken

Pe 2 septembrie 1867, Împăratul Meiji se căsătorește cu Împărăteasa Masako (1849-1914), fiica lui Tadaka Ichijō, fost ministru. După moarte, devine cunoscută ca Împărăteasa Shoken, prima care a primit titlul de kōgō (soția împăratului). Împărăteasa Shoken s-a implicat în bunăstarea Japoniei și în educația femeilor și era numită „Mama Națiunii”. Contribuie la înființarea Crucii Roșii Japoneze și se implică în activitățile acestei mișcări umanitare pe timp de pace, făcând o donație Crucii Roșii Internaționale – „Fondul Împărătesei Shoken”care este folosit în prezent pentru activități umanitare. Shoken a fost prima împărăteasă japoneză care s-a implicat public în conducerea țării, deși nu a avut copii.

Împărăteasa Shoken

Împăratul Meiji a avut 15 copii de la cinci doamne care se aflau în slujba curții imperiale. Din păcate, doar cinci dintre ei au supraviețuit până la vârsta adultă: prințul născut de Lady Naruko și patru prințese născute de Lady Sachiko. Niciun împărat japonez nu a mai domnit după vârsta de 50 de ani, de la abdicarea Împăratului Ōgimachi (1856). Aproape de finalul vieții (1911), ordonă executarea a 12 anarhiști, printre care și Kotoku Shusui, sub acuzația că au vrut să-l omoare pe împărat. Conspirația a rămas în istorie ca Incidentul Kōtoku sau Înalta Trădare. Împăratul Meiji moare pe 30 iulie 1912 și este înmormântat în cripta Castelului Momoyama din Kyoto, în Sanctuarul Meiji.

Poezia Împăratului Meiji

Învățat de tatăl său, Împăratul Meiji a început să scrie poezii în stilul waka la vârsta de opt ani. De-a lungul vieții, a compus 100.000 de poezii și era numit „Înțeleptul poeziei”. Poezia waka este o poezie japoneză scurtă, care conține 31 de silabe. Poezia waka era scrisă de peste 1000 de ani și a fost promovată de curtea imperială. Împăratul a scris poezii pline de emoție care ajung la inima omului. Doar 500 de poezii scrise de Împăratul Meiji au fost publicate.