Vreme de aproape 30 de ani capitala Germaniei de astăzi a fost divizată la propriu, în mijlocul Berlinului exista un zid de beton, pe care, oricine, din partea estică, se încumeta să îl depășească, plătea cu propria viață. Împărțirea aceasta s-a datorat unei istorii potrivnice, germanii au fost nevoiți, din cauza unor criterii ideologice absurde, să se despartă de prieteni, de familie, de conaționali etc. Un zid cât o viață trăită în teroare, ridicat ca un simbol al realității absurde a Războiului Rece, poate forma fizică a Cortinei de fier, ce se întindea de-a lungul orașului pe o lungime de 50 km.
Împrejmuit cu sârmă ghimpată, păzit de militari și cu 55. 000 de mine terestre, Un monstru creat de oameni ce părea invincibil și, cu toate astea, germanii Estului comunist, au găsit soluții să evadeze în occidentul capitalist prosper. S-au înregistrat 5.000 de tentative de evadare din Berlinul de Est care au fost încununate cu succes. Mai jos urmărim o parte din ideile ingenioase ce le-au conferit libertate berlinezilor curajoși.
Libertatea își găsește mereu o cale spre succes, prin sacrificiu
Această „operă” diabolică realizată atât de bine în numai câteva zile, se pare că nu era de neînvins. Mai mulți germani aflați în partea de Est au încercat să fenteze supraveghetorii scrupuloși. O mare parte dintre ei au reușit să ajungă în viață la destinația dorită, dar, curajul, ca orice altă valoare, a costat viețile unora. Pe catafalcul iubirii de libertate au fost făcute multe jertfe. Chiar dacă oficialii americani au condamnat decizia luată de conducerea comunistă, nu au luat măsuri împotriva construirii sale. Iată cum vecinii de pe aceeași stradă au început să locuiască în țări total diferite, vorbeau aceeași limbă și împărțeau o istorie comună, dar viitorul era cu totul altul.
Berlinezii din Est treceau prin clipe foarte grele, viața din RDG venea la pachet cu lipsa banilor, a lucrurilor esențiale, cu alte cuvinte se demarase un imens proces de lipsire a oamenilor de demnitate. Aceștia făceau tot posibilul să aibă cumva acces la produsele celor din Vest, strângeau bani pentru a cumpăra mâncare, haine, cosmetice, dar mărcile lor erau atât de devalorizate încât 5 mărci est-germane însumau 1 marcă germană din Vest. Problemele economice au determinat mulți oameni să părăsească Estul prin tot felul de căi, care mai de care mai iscusite.
În data de 17 august 1962 începe goana dinspre Est spre Vest, doi tineri se hotărăsc să escaladeze Zidul, unul dintre reușește, plin de răni, să ajungă în siguranță pe partea de Vest. Prietenul său nu are același noroc, astfel, paznicii din Vest, trebuie să privească oripilați, cum un om este împușcat în fața lor, pentru că făcea o alegere bazată pe propriile sale convingeri. Acesta a încercat totuși să ajungă de cealaltă parte, cât timp escalada zidul a mai fost împușcat de câteva ori. Într-un final cade de pe zid și este lăsat să se chinuie într-o baltă de sânge timp de o oră până când a rămâne fără suflare.
În tot acest timp a urlat după ajutor, gardienii din partea de Vest au încercat să îl ajute, i-au aruncat bandaje și îl încurajau să lupte. O mulțime de oameni s-a adunat în preajma Zidului, indignați țipau către cei care îl împușcaseră să facă ceva pentru el, dar totul a fost în zadar. Făptașii erau foarte siguri de justețea faptei lor, au asistat la agonia unui om, ca mai apoi să îi ridice trupul neînsuflețit fără pic de remușcări. Acesta este doar un exemplu din multele situații ce au dus la moartea unor oameni nevinovați.
Cele mai interesante modalități de a ajunge în Vest
1. Trenul spre libertate
Harry Deterling, un inginer feroviar din partea de Est, a observat, la o distanță de numai patru luni de la ridicarea Zidului, că există o gaură făcută în Zid și, pe lângă asta, mai era și o cale ferată părăsită încă funcțională. Aceasta făcea legătura dintre o suburbie estică și partea vestică, o descoperire ce avea să îi schimbe complet viața. Înarmat cu mult curaj și speranță în suflet a cerut să fie transferat pe un tren cu o rută desfășurată în apropierea respectivei căi ferate. Apoi a început „operațiunea ultimului tren spre libertate”.
În ziua de 5 decembrie 1961, Deterling, își invită familia și prietenii la bordul trenului spre libertate. A dat drumul aerului din frânele de urgență ale trenului și a pornit cu toată viteza spre Berlinul de Vest. Asta sub privirile polițiștilor de frontieră înmărmuriți de uimire. După ce au ajuns la destinație cu bine, unul dintre călători a anunțat poliția berlineză vestică de sosirea lor. După spectaculoasa ieșire, Germania de Est, a blocat definitiv linia de cale ferată în ziua următoare.
2. Salvat de câțiva polițiști petrecăreți
Wolfgang Engels, unul dintre soldații estici implicați în construirea Zidului Berlinului în 1961, ia decizia, doi ani mai târziu de la finalizarea lui, să evadeze în Vest. Conform publicației The Local planul lui nu a fost tocmai bine gândit sau aplicat. Cu toate acestea în data de 16 aprilie 1963, Engels, fură un tanc al armatei germane de est și trece direct prin construcția de beton. Strigând că pleacă în Occident și oricine dorește îl poate urma. Din păcate, tancul nu a fost destul de puternic pentru a sparge Zidul.
Engels a coborât din tanc și a încercat să treacă deasupra Zidului, dar s-a blocat în sârma ghimpată. Polițiștii de frontieră din RDG îl observă și încearcă să îl oprească, bărbatul este împușcat de două ori în spate. Din fericire, câțiva polițiști din Vest l-au văzut și i-au sărit în ajutor. Aceștia erau în trecere, tocmai ce ieșiseră dintr-un bar aflat în apropierea frontierei, l-au ajutat să coboare. Engels a declarat celor de la The Christian Science Monitor că și-a recăpătat conștiința când era în bar alături de cei care l-au salvat: „Când mi-am întors capul și am văzut toate mărcile occidentale de băuturi alcoolice pe raft, am știut că am avut succes”.
3. Iubirea îți dă aripi sau… mașina libertății
Heinz Meixner s-a hotărât să facă tot posibilul să fie alături de iubita lui, care locuia în Germania de Est. Austriacul s-a îndrăgostit de o fată din RDG, aceasta a cerut autorităților din țara sa permisiunea de a se căsători cu el în țara natală, dar au refuzat-o. Așa că, Heinz, se gândește la o modalitate de a o elibera pe Margarete Thurau și pe mama acesteia, prin propriile sale puteri.
Sursa: rarehistoricalphotos.com
Prin urmare, cumpără o mașină decapotabilă foarte joasă, pe care o modifică, îi scoate parbrizul, scoate puțin din aerul roților totul pentru a scade din înălțimea vehiculului. În data de 5 mai 1963, Mexiner, alături de Margarete și mama acesteia, ajung în mașină la punctul de frontieră numit Checkpoint Charlie. Când Meixner a ajunge în fața polițiștilor de frontieră să îi inspecteze mașina, calcă puternic accelerația, trecând în mare viteză chiar pe sub bariera de frontieră și ajung cu bine în Berlinul de Vest.
4. Tunelurile salvatoare
Acestea mai sunt denumite și „Tunelurile bătrânilor” pentru că au fost create de 12 vârstnici, aceștia au putut săpa două tuneluri secrete care treceau pe sub Zid. Prin intermediul lor au putut să își dobândească libertatea. Timp de 16 zile au săpat continuu, astfel au putut face două tuneluri de 32 de metri, atât era de parcurs până în Germania de Vest. În anul 1964, 57 de oameni au ajuns, pe parcursul a două nopți, în țara libertății, reușind să ducă la bun sfârșit cea mai mare evadare din Est. Fapt ce a dus la o altă denumire de „Tunelul 57”.
Libertatea a fost un vis de neatins pentru mulți locuitori din RDG
Așa cum am anunțat la începutul articolului, nu toate încercările de evadare s-au soldat cu o reușită. Din păcate mulți dintre cei care au vrut să ajungă în partea de Vest a Berlinului au pierit încercând. Conform Memorialului Zidului Berlinului, 140 de oameni au murit în proximitatea Zidului Berlinului sau au fost uciși în apropierea graniței când au fost prinși evadând. 251 de oameni care au încercat să treacă prin punctele de control de la frontieră în diverse mijloace de transport au fost, de asemenea, uciși. Pe lângă toate astea au existat multe victime conexe, care au pierit din cauza suferinței provocate de apropiații lor, executați în încercarea de a părăsi RDG.
Chiar dacă la nivel individual, ingeniozitatea i-a salvat pe mulți, pentru un mare bine, a fost nevoie de forța tuturor pentru a dărâma Zidul Berlinului. În luna august a anului 1989 membrii familiei au devenit ultimii RDG-iști care au evadat în Vest. Asta pentru că , după numai 3 luni de zile, au început protestele masive pro-democrație, iar zidul ororii a fost spart în data de 9 noiembrie 1989, iar Germania s-a reunit în 1990.
