Home > Cultură > Mitologie > Insula Paștelui și misterele sale: cultul Omului-Pasăre
Cultură Mitologie

Insula Paștelui și misterele sale: cultul Omului-Pasăre

Insula Paștelui și misterele sale: cultul Omului-Pasăre

Oceanul Pacific are multe insule misterioase, dar una dintre ele iese mai mult în evidență: Insula Paștelui. Această insulă este destul de mică, măsurând 24,6 km în lungime și 12,3 km în lățime. A fost casa unor nativi care aveau o mitologie uimitoare, care au creat lucruri de care ne minunăm și acum. Prin intermediul acestui material prezentăm mai multe detalii despre Insula Paștelui și despre cultul Omului-Pasăre.

Insula Paștelui este cea mai îndepărtată insulă care a fost locuită. Se află în cel mai estic punct al triunghiului polinezian și este cea mai estică zonă în care au locuit polinezienii. Insula face parte din Chile, aflându-se la 3.686 km de această țară. Cea mai apropiată zonă care a fost locuită se află la 2.075 km. Acest lucru arată cât de îndepărtată era insula și ce distanță parcurgeau primii coloniști.

Primii coloniști

Nu se cunoaște exact când a început insula să fie locuită de polinezieni. Pentru a determina cele mai vechi dovezi de locuire, cercetătorii au folosit diverse metode: datarea cu radiocarbon și glotocronologia (metodă care datează limbile primitive, bazată pe statistica lexicală). Primii care au studiat Insula Paștelui au stabilit că a început să fie locuită în 300 sau 400 d.Hr. Ulterior, s-a spus că primii coloniști au venit în 700-800 d.Hr. Din punct de vedere cronologic, insula a fost locuită pentru o perioadă relativ scurtă.

Peisajul pe care l-au văzut primii coloniști este diferit de ceea ce vedem astăzi pe insulă. Cercetările spun că zona era foarte împădurită, iar coloniștii polinezieni au început să o defrișeze. O parte din păduri a dispărut, iar șobolanul polinezian adus de coloniști a contribuit la acest lucru. Exploratorul olandez Jacob Roggeveen a fost cel care a dat numele „Insula Paștelui” deoarece a descoperit insula în duminica Paștelui din 1722, numind-o Paasch-Eyland (în olandeză). În limba rapa nui, limbă vorbită doar pe Insula Paștelui, insula se numește „Rapa Nui” sau „Marea Vâslă”.

Despre cultul Omului-Pasăre (Birdman)

Mitologia și cultura nativilor din Insula Paștelui (Rapa Nui) se remarcă prin unicitate și diferă de celelalte culturi indigene. Una dintre cele mai interesante credințe de pe insulă este Tangata Manu sau cultul Omului-Pasăre. În limba nativilor, “tangata” înseamnă om iar „manu” înseamnă pasăre. Omul-Pasăre era câștigătorul unui concurs care se desfășura în fiecare an pe Insula Paștelui. Prin această modalitate, triburile alegeau un om care să conducă întreaga insulă. Criteriile după care se făcea alegerea erau curajul și îndemânarea războinicului tribal, nicidecum conflictul sau violența.

În fiecare an, războinicii aleși din triburi coborau pe Rano Kau (o stâncă abruptă) și înotau până la mica insulă Motu Nui pentru a recupera un ou de chiră cenușie (sterna fuscata sau „rândunică de mare”). Bărbații trebuiau să parcurgă acest traseu dificil, să înoate și să escaladeze stâncile. La sfârșit, trebuiau să ofere șefului lor de trib un ou întreg. Șeful tribului care primea primul oul nevătămat, avea să conducă Insula Paștelui până la următoarea întrecere.

Această modalitate de a alege un nou conducător a apărut în anul 1500 d.Hr. și a dispărut în 1867 d.Hr., atunci când a fost eliminată de misioanarii creștini. Înainte de ceremonia Omului-Pasăre, oamenii își alegeau liderul printr-un război între triburi. Când au fost descoperiți de către europeni, populația insulară număra doar 15.000 de oameni și continua să scadă. Nativii Rapa Nui și-au dat seama că războaiele dintre triburi vor decima populația, ducând la dispariția ei. Astfel, ei au inventat un mod pașnic prin care își alegeau conducătorul.

Ceremonia Omului-Pasăre era dedicată zeului Make-Make, zeul fertilității și cel care a creat oamenii. Reprezentările zeului apar pe toată insula, în special în petroglife. Au fost identificate patru zeități asociate cu Birdman: Make-Make, Haua-tuꞌu-take-take (șeful ouălor), soția acestuia – vîꞌe Hoa și vîꞌe Kenatea, o altă zeiță. Ceremonia avea loc primăvara, care începea în septembrie pe Insula Paștelui, datorită poziției sale geografice. Oamenii se adunau și mergeau la Orongo, un loc sacru care se află în vârful de sud-est al insulei. Aici aveau loc sărbători și festivități care durau câteva zile, până la întoarcerea păsărilor migratoare.

În timpul ceremoniei, oamenii cu puteri speciale care slujeau șefilor de trib, alegeau tineri care să le reprezinte tribul și să meargă după ou. Acești clarvăzători se numeau „ivi atua” și alegeau tinerii pe baza unor viziuni. Cei aleși se numeau „hopu manu”. Competiția începea la întoarcerea păsărilor care-și făceau cuiburi pe insula plină de stânci. Tinerii coborau pe stanca foarte abruptă și înotau 1,5 km până la insuliță iar acolo așteptau ca păsările să depună ouăle. Primul care aducea un ou întreg șefului său de trib, era desemnat câștigător iar șeful său era proclamat Tangata Manu (Omul-Pasăre), cea mai înalta poziție socială din Insula Paștelui.

Cultul strămoșilor

Cultul Omului-Pasăre ar fi înlocuit un ritual mult mai vechi, cultul strămoșilor Moai. Dovada este reprezentată de statuile din piatră ale Insulei Paștelui, figuri monolitice săpate în stâncă. Fiecare statuie antropomorfă măsoară câțiva metri în înălțime și poate ajunge la 86 de tone. Au fost create în perioada 1250-1500 d.Hr. și sunt o reprezentare a strămoșilor, căpeteniile care au condus insula și au fost păstrate în piatră pentru totdeauna.

A rămas un mister cum au reușit oamenii insulei să sculpteze statuile (nu aveau roată sau unelte din fier) sau să le transporte și să le așeze în poziție verticală. Cu timpul, crearea statuilor monolitice s-a oprit iar cultul strămoșilor Moai a fost înlocuit de cultul Birdman. Nu mai era nevoie de idoli din piatră pentru a reprezenta strămoșii, Omul-Pasăre devenise o personificare a lor.

Citeste si