Nu se cunoaște exact când a fost inventat alcoolul, dar dovezile ne arată că a fost produs prima dată acum zeci de mii de ani. Descoperirea vaselor pentru bere din Epoca de Piatră sunt o dovadă că băuturile fermentate există din perioada neolitică, adică de acum 10.000 de ani. De asemenea, unii cercetători au sugerat că berea ar fi apărut ca aliment de bază înaintea pâinii.
Din pictogramele egiptene, aflăm că vinul a apărut în jurul anului 4.000 î.Hr., la fel ca în Grecia. În acele vremuri, alcoolul nu era consumat ca astăzi. Era considerat un medicament și o parte importantă a dietei.
După inventarea alcoolului, oamenii au început să îl folosească pe post de medicament. Pe lângă efectul euforic, alcoolul este un bun antiseptic, iar în doze mai mari poate avea efecte sedative. Nu este de mirare că avem formula „hai să bem pentru sănătate”.
Primele dovezi
Prima dovadă a folosirii alcoolului ca medicament datează de 5.000 de ani. Este vorba de un vas găsit în mormântul lui Scorpion I, unul dintre primii faraoni egipteni. Arheologii au identificat compușii care se aflau în vas – urme de vin și ierburi medicinale.
Vinul făcea parte din medicina romană antică, fiind singurul alcool cunoscut de romani. Distilarea a apărut mult mai târziu – în Evul Mediu. Se cunoaște că alcoolul poate să extragă elementele active ale plantelor. Ierburile medicinale erau infuzate în vin și se obțineau un fel de tincturi.
Hipocrate sau părintele medicinei moderne, era cunoscut pentru acest tip de remediu. El avea o rețetă pentru viermii intestinali – Hippocraticum Vinum. În acea perioadă (400 î.Hr.), Hipocrate punea plante medicinale în vin și obținea o infuzie. După descoperirea distilării, aceste infuzii au devenit mai puternice.
Alcoolul era numit „Apa Vieții”
Cruciadele din 1095 au dus la răspândirea creștinismului, religie care a adus informații privind alchimia și distilarea – preluate de la savanții arabi. Alcoolul sau „Apa Vieții” a început să fie distilat în toată Europa. Și-a căpătat acest renume pentru ca era mai sigur să bei alcool în acele vremuri, sursele de apă fiind contaminate. Tincturile din plante au devenit foarte populare.
Prima consemnare despre alcoolul medicinal îi aparține lui Roger Bacon, filozof și scriitor englez din secolul XIII. El vorbește despre efectele pozitive ale vinului, dar și despre pericole în cazul consumului excesiv.
În cantități mici, vinul menține sănătatea stomacului, păstrează căldura naturală a corpului, îmbunătățește digestia, apară organismul de boli. Consumat în exces, întunecă gândirea și afectează creierul, ducând la tremurul membrelor. Colonizarea europeană (secolele XV-XVI) va aduce în farmacii multe plante exotice, fructe de pădure, coji, scoarțe și mirodenii. Din ele au fost făcute multe remedii care aveau la bază alcoolul.
Ginul a fost produs în scopul utilizării medicale. Se credea că ienupărul, care este un diuretic, îi poate vindeca pe coloniștii olandezi din Indiile de Vest. Aceștia sufereau de boli tropicale și febre. Unele mărci de gin care există și astăzi, de exemplu Benedictine și Chartreuse, erau folosite ca medicament general sau tonic pentru stomac și au fost produse în mânăstirile din Europa.
Efecte nocive și beneficii
În secolul al XVIII-lea au început să apară preocupări legate de efectele nocive pe care le poate avea alcoolul – alcoolism, criminalitate și sărăcie. În 1725, Colegiul Regal al Medicilor scrie prima petiție care vorbește despre consumul excesiv de băuturi spirtoase. Încep să apară mișcări asemănătoare și în Marea Britanie.
În epoca în care trăim, alcoolul este acceptat în societate, dar trebuie să păstrăm măsura. Există dovezi științifice care arată că alcoolul, consumat în cantități moderate, are anumite beneficii pentru sănătate: reducerea riscului de a dezvolta boli de inimă sau diabet, sau reducerea riscului de accident vascular cerebral.
