Ioana d’Arc a fost o tânără care a trăit în ultima fază a Războiului de o sută de ani. Acest război a însemnat o serie de conflicte militare între Franța și Anglia, care au început în 1337 din cauza unei dispute de moștenire asupra tronului francez. S-a terminat în 1453. Cei 116 ani de război au văzut ascensiunea și căderea mai multor regi și nobili. Ioana d’Arc este unul dintre cele mai cunoscute personaje din această perioadă.
Ioana d’Arc, copilul care auzea voci
Ioana d’Arc s-a născut în jurul anului 1412 în Domrémy, un sat situat în nord-estul Franței. Acest sat se afla pe teritoriul Ducelui de Burgundia. Deși burgunzii erau aliați ai englezilor, oamenii din Domrémy au rămas loiali Franței. Tatăl Ioanei a fost un fermier pe nume Jacques D’Arc, iar mama ei a fost o femeie pe nume Isabelle Romée sau Isabelle de Vouthon. Conform credinței populare, Ioana și-a petrecut copilăria pe pășuni cu oi și vite, deși această percepție este nefondată. Se spune că era un copil pios, care adesea îngenunchea în biserică absorbită în rugăciune.
Apariția Sfinților Ecaterina și Mihail la Ioana d’Arc (1843) de Hermann Anton
La vârsta de 13 ani, Ioana d’Arc a spus că a început să audă voci divine pe care le-a numit „sfaturi”. Mai târziu, ea a identificat aceste voci cu sfinții și îngerii, inclusiv Sfântul Arhanghel Mihail, Sfânta Margareta și Sfânta Ecaterina. Potrivit Ioanei, vocile i-au spus că Dumnezeu i-a dat o misiune extrem de importantă care a implica soarta Franței. I s-a spus să ajute la expulzarea dușmanilor săi, adică englezii, care ocupau teritoriul francez, și să-l instaleze pe Carol al VII-lea ca rege al Franței.
Ioana întâlnește regele
În 1428, Ioana d’Arc a fost instruită de viziunile ei să-l întâlnească pe Robert de Baudricourt, un susținător al lui Charles, și comandantul garnizoanei orașului vecin Vancouleurs. Inițial, de Baudricourt a fost sceptic și a respins cererea Ioanei. Ioana a decis să plece, dar s-a adaptat din nou în luna ianuarie a anului următor. De data aceasta, Ioana a rămas în Vancouleurs, iar persistența ei l-a făcut pe de Baudricourt să cedeze. Comandantul garnizoanei i-a oferit Ioanei o escortă cu trei oameni de arme și un cal pentru călătoria ei la Chinon, unde Charles avea curtea sa. Ioana și-a tăiat părul și s-a îmbrăcat în haine de bărbat, ca o protecție a modestiei ei în timpul călătoriei.
Ioana d’Arc l-a întâlnit pe Carol al VII-lea, regele Franței
Când Charles a auzit de Ioana și de misiunea ei divină, nu era sigur ce să facă. La două zile după ce Ioana a ajuns la Chinon, a fost testată în prezența regelui. Pentru a o testa, Charles s-a deghizat printre curtenii săi, dar Ioana l-a recunoscut și l-a salutat pe rege fără ezitare. Ioana i-a promis lui Charles că îl va vedea încoronat la Reims, locul tradițional al învestirii regale franceze. Charles nu a fost „oficial” regele Franței, deși a deținut acest titlu din 1422.
Inspirație și strategie în luptă
Împotriva sfatului majorității consilierilor și generalilor săi, Charles a decis să-i dea o șansă Ioanei d’Arc. El i-a oferit o armură și un cal, și i-a dat o armată pentru a o conduce la Orléans, care era sub asediul englezilor. În timp ce englezii păreau să fi deținut controlul în Orléans timp de jumătate de an, asediul s-a terminat la doar nouă zile după sosirea Ioanei. Deși Ioana este adesea percepută ca un războinic neînfricat, ea nu a participat la lupta activă. În loc de o armă, Ioana a ținut un banner și a servit ca sursă de inspirație pentru trupele ei. Era, de asemenea, responsabilă pentru formularea strategiilor militare, conducerea trupelor sale și angajarea în acte diplomatice cu englezii.
Ioana d’Arc călare. (1505)
După victoria de la Orléans, Ioana d’Arc i-a condus pe francezi la victoria de la Patay și Troyes, precum și la eliberarea a numeroase orașe franceze de sub stăpânirea englezilor. Apoi drumul spre Reims a fost deschis, iar pe 17 iulie 1429, Charles a fost încoronat ca rege al Franței la Reims.
De ce a fost acuzată Ioana d’Arc? De ce a fost arsă pe rug?
Următoarea țintă a Ioanei a fost eliberarea Parisului, care a început în iulie și s-a încheiat cu un eșec în luna septembrie a aceluiași an. În mai 1430, Ioana a fost capturată de burgunzi la Compiegne, și apoi vândută englezilor. Ioana d’Arc a fost judecată în fortăreața engleză de o curte ecleziastică. Inițial, au fost 70 de acuzații împotriva ei, care au variat de la vrăjitorie la furt de cai. În cele din urmă, aceste acuzații au fost reduse la doar 12, inclusiv purtarea de haine pentru bărbați și afirmația că Dumnezeu a vorbit cu ea direct. În schimbul unei recunoașteri a vinovăției, Ioanei i s-a oferit închisoare pe viață.
Capturarea Ioanei
Ea a semnat un document prin care își recunoaștea păcatele, deși s-a speculat că Ioana era analfabetă, deci nu știa ce semnează. Cu toate acestea, câteva zile mai târziu, Ioana d’Arc și-a îmbrăcat din nou ținuta masculină, posibil din cauza amenințărilor cu violul sau violenței din partea gardienilor. În plus, ea le-a spus judecătorilor care i-au vizitat celula că vocile au reapărut. Astfel, ea a fost condamnată să ardă pe rug ca un „eretic recidivist”. În timpul arderii ei, un călugăr dominican a consolat-o ținând un crucifix pentru ca ea să-l privească în timp ce murea. Chiar dacă a fost arsă, tânăra Ioana nu a cedat.
De-a lungul timpului, percepția asupra Ioanei d’Arc s-a schimbat. În 1450, Carol al VII-lea s-a dus la Rouen și a cerut o investigație asupra execuției Ioanei. Mai târziu, Papa Calixtus al III-lea a anulat verdictul lui Cauchon din 1431, declarând-o pe Ioana eretică, iar la 16 mai 1920, Papa Benedict al XV-lea a făcut-o pe Ioana d’Arc sfântă. În luna iunie a acelui an, Parlamentul francez a declarat, de asemenea, o sărbătoare națională în onoarea Ioanei. De-a lungul anilor, numeroase opere de artă au fost inspirate de legendara Ioana d’Arc.
