Mihai Viteazul este personajul principal de astăzi, devenit celebru în istoria românilor ca fiind artizanul Unirii de la 1600. Cu toate acestea, Lucian Boia susține în cartea sa, „De ce este România altfel”, faptul că nu ar fi fost vorba despre o unire, ci mai degrabă despre o cucerire a Moldovei și Transilvaniei de către Țara Românească. Indiferent cum au stat lucrurile de fapt în 1600, Mihai Viteazul rămâne un simbol al României de astăzi. După cum spunea chiar marele domnitor, Unirea a fost „Pohta ce-am pohtit eu”, el fiind primul conducător al celor trei state care formează România: Țara Românească, Moldova și Transilvania. Realizările legate de unire nu constau doar în teritorii, ci și în partea de spiritualitate. Mihai Viteazul este cunoscut în istorie ca fiind domnitorul care a adus unitatea spirituală a românilor ortodocși și catolici. În 1599, domnitorul a primit cheile fortăreței Alba Iulia și a înființat Mitropolia Ortodoxă din cetate.
Pe 28 octombrie 1599, la Șelimbăr, are loc bătălia dintre Andrei Bathory și Mihai Viteazul, acesta din urmă ieșind învingător. Triumful l-a dus în Cetatea Alba Iulia, unde s-a proclamat „Domn din mila lui Dumnezeu al Țării Românești și al Ardealului”. Cheia cetății i-a fost oferită chiar de episcopului romano-catolic Demetrius Napragy. De la acest eveniment încep să apară schimbări importante, Mihai Viteazul fiind considerat un domnitor care a condus țara noastră la România modernă de astăzi. Imediat după instalarea lui pe tron este înființată Cancelaria domnească, care emite acte oficiale în limba română. O altă instituție extrem de importantă în Transilvania înființată de domnitor este Mitropolia Bălgradului. La scurt timp după urcarea pe tron, pe 9 iulie 1600, Mihai Viteazul reușește să inaugureze o catedrală mitropolitană și o clădire aferentă acesteia. Hramul Mitropoliei era „Sfânta Treime”. Din păcate, clădirea construită de Mihai Viteazul nu mai este astăzi, ea fiind demolată în 1751 de către autoritățile habsburgice.
Povestea din spatele Mitropoliei Bălgradului. Preoții și boierii se împotriveau construcției unei biserici ortodoxe
În spatele Mitropoliei construite de Mihai Viteazul este o poveste impresionantă, considerată o ”minune dumnezeiască” care a avut loc la Alba Iulia de astăzi. Modul în care s-au desfășurat evenimentele a fost prezentat de către Petru Movilă, Arhiepiscop și Mitropolit al Kievului. Se pare că noul domnitor venit la cetate nu avea permisiunea poporului său pentru a construi această Mitropolie ortodoxă, oamenii fiind de credință latină la acea vreme, adică catolici, sub slujba Papei.
Mihai Viteazul a reușit să câștige bătălia împotriva lui Andrei Bathory, așa că a urcat pe tronul Cetății Alba Iulia, la vremea aceea numită Bălgrad. A început să facă modificări importante pentru evoluția țării, dar a vrut să construiască și o biserică ortodoxă. Când au auzit de această idee, preoții, boierii și mare parte a orășenilor s-au împotrivit, considerând că așa ceva este împotriva credinței lor latine, cea a Papei. Nu îngăduiau o biserică ortodoxă, susținând că acesta ar fi o credință străină. Pentru a-și duce la îndeplinire dorința, domnitorul a găsit o metodă inedită prin care să le câștige tuturor încrederea. Doar Dumnezeu poate decide dacă o biserică ortodoxă poate fi ridicată la cetate.
Mitropolitul Movilă susține că Mihai Viteazul a venit cu o propunere pentru catolici. Fiecare din cele două părți să pună câte un vas cu apă sfințită în biserică, iar dacă apa creștinilor ortodocși nu se va strica după 40 de zile, biserica nu va fi construită.
„Haideţi, zice, în mijlocul oraşului şi acolo să ni se aducă apa curată, iar arhiereul meu şi preoţii săi o vor sfinţi în văzul tuturor. Tot aşa vor face şi ai voştri, deosebit, şi, sfinţind-o, o vom pune în biserica voastră cea mare, în vase osebite, pe care le vom astupa şi le vom pecetlui cu peceţile noastre, pecetluind şi uşa bisericii pentru 40 de zile. Şi a cui apa va rămâne nestricată, ca şi cum de-abia ar fi fost scoasă din izvor, credinţa aceluia este dreaptă, iar dacă apa cuiva se va strica, credinţa lui este rea. Dacă apa mea va rămâne nestricată, voi n-o să va mai împotriviţi şi o să-mi îngăduiţi să zidesc biserica, iar dacă nu, facă-se voia voastră, n-am s-o zidesc”, se arată în documentul lui Petru Movilă.
Minunea dumnezeiască care i-a convins pe catolici să accepte biserica ortodoxă a lui Mihai Viteazul
A doua zi de la propunerea domnitorului, se întâlnesc cu toții în piața mare. Episcopul și preoții ortodocși au sfințit apa după obicei, cu slujba, cruci și lumânări aprinse. În celălalt colț al pieței, catolicii făceau același lucru, însă ei au sărat apa sfințită. Fiecare a turnat apa într-un vas deosebit și le-au sigilat, punând pecețile pe ambele părți ale vaselor. Acestea au fost duse în biserică, ușile s-au închis și sigilat, iar toată lumea a plecat acasă, urmând să revină peste 40 de zile pentru a vedea dacă apa sfințită este bună de băut.
Timpul de așteptare nu a fost cel propus inițial. După 25 de zile de la sfințirea apei, episcopul ortodocs a declarat că a primit un semn de la Dumnezeu și este momentul ca cele două vase să fie descoperite. Credincioșii s-au adunat în biserică, iar catolicii au făcut slujbă înainte de ruperea sigiliului. Spre surprindere lor, în momentul în care vasul a fost destupat, un miros greu de suportat a cuprins întregul lăcaș de cult. Rușinați, preoții s-au retras, unii dintre ei convertindu-se la ortodocși. După o astfel de minune, nimeni nu se mai putea pune în calea lui Mihai Viteazul. Acesta a decis să înceapă imediat construirea bisericii, însă aceasta nu a fost făcută în oraș, ci într-un loc apropiat de cetate, pentru a nu fi dărâmată.
Biserica construită de Mihai Viteazul a servit drept Mitropolia Ardealului mai bine de 100 de ani. În 1714, clădirea a fost dărâmată în totalitate de regimul habsburgic, însă acest eveniment important din istoria ortodoxiei nu a fost uitat. În 1988, în același loc ales de domnitor, a fost ridicată o bisericuță din lemn, sfințită în 1992.
