Jacques-Louis David este un nume probabil nu tocmai familiar pentru cei care nu sunt pasionați de mișcărilor artistice clasică și neoclasică. A fost unul dintre cei mai cunoscuți pictori ai erei neoclasice. În timpul Revoluției Franceze opera sa a devenit un simbol omniprezent al epocii lui Napoleon. De la reprezentări ale Revoluției Democratice la monarhi vechi și noi, David a reușit să exploreze tema luptei și să se angreneze chiar în frământările politice ale Revoluției Franceze, iar cu toate astea să iasă la liman cu reputația nealterată, ceva ce puțini dintre conaționalii săi au reușit să realizeze.
Cu toate acestea, nu ne putem raporta la David strict ca la un simplu pictor. Vorbim despre un om care s-a avântat cu pricepere în valul răsturnărilor politice, a fost o persoană care a avut un cuvânt de spus în istoria Franței. Să nu subestimăm rolul central pe care l-a jucat în evenimentele Revoluției. A fost un om puternic cu mult mai departe de ipostaza sa de pictor, capacitatea lui de a merge înainte atunci când mulți dintre prietenii săi căzuseră, a fost o dovadă a importanței sale ca gânditor politic și lider. Nu numai că a descris vremurile în care a trăit, ci a fost el însuși o forță care a pus lucrurile în mișcare.
Este important să înțelegem cum de a ajuns să fie atât de apreciat printre cei din domeniul său. Se poate cumva să fie ceva care se subînțelege dar abilitatea lui de pictor a fost cea care l-a ajutat să-și creeze un renume. Cu toate acestea, era clar încă de la începutul carierei sale faptul că avea aspirații care întreceau limita de a ajunge un artist foarte bun. De la început a aspirat către domenii care ieșeau din sfera artei.
A devenit din ce în ce mai interesat de influențele greco-romane, arta antică, arhitectura și modul de viață străvechi. Acest lucru s-a datorat parțial impactului cultural pe care la avut descoperirea orașului Pompei din anul 1748, care a sfârșit în mod tragic din cauza erupției Vezuviului din anul 79 d. Hr. Subiectele tablourilor sale s-au axat în această perioadă din ce în ce mai mult pe reprezentarea scenelor exponențiale din Antichitate, ducând la punerea fundamentelor neoclasicismului. De asemenea, s-a infiltrat în cercuri ai oamenilor importanți și influenți ai societății încă de la o vârstă fragedă. David a fost înscris ca student la College des Quatres Nations, la Paris, unde a cunoscut-o pe Antoine-Laurent Lavoisier, care a devenit om de știință și chimist.
Prin intermediul acestei rețele a apărut ca o figură notabilă, cu aspirații politice realizabilr. Cu toate acestea, în timp ce implicarea sa politică s-a manifestat strict ca un efort de a influența acest aspect al lumii, interesele sale politice s-au extins dincolo de aceasta. În mod special, pe măsură ce valul a început să se transforme și a urmat revoluția.
Jacques-Louis David a fost ales de liderii Revoluției pentru a descrie momentul în care răscoala lor a început cu adevărat. David însuși fusese prezent în „grădinile” de la doar câțiva pași de Palatul Versailles, ceea ce sugerează că era deja un bărbat interesat de politica epocii sale, nu numai de arta sa. Pe fondul ritmului rapid al evenimentelor care au urmat, David nu a terminat niciodată această pictură. Multe dintre figurile sale, unite în unitate patriotică în momentul depunerii jurământului, au luptat în curând unul împotriva celuilalt. Ideologii politice diferite au zburat în speranța de a conduce noul guvern revoluționar.
