James Dean, rebelul cu mai multe cauze

Epilog

30 septembrie 1955. Doi tineri își pregătesc mașina pentru o cursă la Salinas. Unul dintre ei propune să ducă mașina pe o remorcă, dar șoferul nu este de acord. Vrea să conducă până în zona unde urmează să se organizeze competiția, să se acomodeze cu mașina. În jurul orei 15:30 un polițist îi oprește și tânărul blond primește o amendă. Depășise viteza legală cu 10 mile pe oră. Cei doi prieteni opresc pentru a se răcori, apoi continuă drumul către Salinas, cu o viteză din ce în ce mai mare, șoferul lăsându-se furat de mirajul puterii motorului. La ora 17:45 se află pe Route 41, iar din direcția opusă vine un Ford Tudor Coupe din 1950 alb-negru. Șoferul acestuia face un viraj scurt la stânga, intră pe cealaltă bandă, direct în Porsche-ul în care sunt cei doi călători spre Salinas, care au în momentul impactului 137 de km pe oră. Ciocnire frontală.

Peste 30 de minute, la spital, tânărul blond care conducea Porsche-ul murea, iar toate ziarele din America și din întreaga lume anunțau pe pagina principală decesul faimosului James Dean, la numai 24 de ani. Dean, un mare pasionat de mașini și de viteză, mersese cu o zi înainte la un mecanic celebru să își ia noul automobil, un Porsche 550 Spyder. Ceruse scaune de tartan și numărul 130 colantat pe capotă, precum și dungi de culoare roșie pe aripile mașinii. Pe capacul motorului era scris supranumele ales de actor pentru curse: „the little bastard”. În ziua aceea a fost văzut rulând prin Los Angeles și actorul englez Alec Guiness povestea după tragicul accident că mașina i s-a părut sinistră și chiar i-ar fi spus lui Dean: „Te rog să nu te mai urci niciodată în ea. Dacă te mai urci în mașina asta, până săptămâna viitoare, la ora asta, vei fi mort.”

Viața ca o poveste pe repede înainte

Viața lui James Dean este o poveste și nu pentru că sfârșitul tragic a venit atât de repede. Este o poveste și încă una frumoasă pentru că rolurile sale au o legătură cu copilăria, cu adolescența, cu familia sa. Și Salinas, ultima lui destinație, este în mod ironic valea în care au fost țesute cărțile lui John Steinbeck, câștigător de Nobel pentru literatură și autor al romanului „La răsărit de Eden” care a stat la baza scenariului filmului omonim, unul dintre cele trei filme imense în care a apucat să joace atât de tânărul actor.

Celebritatea i-a adus-o „Rebel fără cauză”, este clar. După premiera acestui film a devenit un personaj iconic pentru generații de adolescenți din America și din lumea întreagă și fiindcă vorbeam de similitudini, nu putem să nu acceptăm că și James Dean a fost un adevărat rebel. În scurta lui viață, a reușit să își atingă marele vis, acela de a deveni actor și după ce a plecat a lăsat doar întrebarea care nu va avea răspuns niciodată: cum ar fi fost cariera lui dacă ar fi pus Porsche-ul acela în remorcă? Știm azi că a fost primul actor care a primit o nominalizare postumă la premiile Oscar, știm că a jucat în doar trei filme și mai știm, cu siguranță, că de atunci, din 1955, fiecare tânăr actor este primit cu speranța unui nou James Dean.

S-a născut într-un orășel din Indiana, în 1931, singurul copil al familiei sale. Când tatăl s-a hotărât să urmeze o școală pentru a deveni tehnician dentar, au părăsit ferma și munca specifică ei și au luat drumul Californiei. James era un copil dificil, nu era apropiat decât de mama lui care, când el avea șapte ani, a început să acuze dureri și să slăbească alarmant. Un cancer de col uterin l-a lăsat orfan de mamă și acesta era doar primul episod de durere. După ce mama lui este îngropată în pământul uscat al Californiei, tatăl îl trimite la unchiul și mătușa lui, în Indiana, unde aceștia aveau o fermă.

Peste mulți ani, buna sa prietenă Elizabeth Taylor spunea că atunci, în copilăria din Indiana, un pastor îi insuflase pasiunea pentru cursele de mașini, pentru teatru și luptele cu tauri. Lui Taylor i s-a confesat și despre abuzul sexual l-a care l-a supus pastorul respectiv. Micul James merge la școală și este vedetă încă de atunci, fiind foarte bun în ceea ce privește activitatea școlară, dar excelând și la baschet, baseball. Se apucă de teatru, are performanțe de invidiat la competițiile de public speaking, atât de la modă în anii acei.

James Dean alege să își îndeplinească visul vieții lui

Tatăl lui se recăsătorește în California și, după împlinirea vârstei de 18 ani, James se întoarce la el, începând să studieze pentru a deveni avocat. Nu rezistă însă decât un semestru și alege o altă specializare, mai apropiată sufletului său: teatrul. Urmează un scandal de proporții, tatăl lui îl amenință că dacă nu va continua studiile în drept nu îl va mai susține deloc. Pus să aleagă între tatăl lui, cu care oricum nu avea o relație foarte bună, și visul vieții lui, James Dean alege teatrul. Fără susținerea nimănui, fără niciun venit stabil, Dean abandonează cursurile UCLA chiar înaintea împlinirii  vârstei de 20 de ani. Actoria era însă planul cel mare și o ia de la baza piramidei, modest dar niciodată timid. Apare, cum se întâmpla în acei ani cu majoritatea tinerilor actori, într-o reclamă pentru Pepsi Cola. Rolurile încep să vină, ușoare și slab plătite, cum a fost rolul apostolului John în producţia de televiziune „ Hill Number One”, urmat de altele la fel de minore în diferite filme de duzină.

Succesul era departe, la fel și dolarii, astfel încât îl regăsim parcagiu la Studiourile CBS, unde face cunoștință cu un director al unei agenţii de publicitate, Rogers Brackett, omul care urma să îi devină un adevărat mentor. Primește de la Bracket o locuință, dar și permanentă îndrumare în carieră. La sfatul lui James Whitmore se deplasează la New York pentru o slujbă de cascador într-o emisiune. Este rapid concediat, apoi este distribuit în episoade din seriale CBS ca „ The Web”, „ Studio One” sau „Lux Video Theatre”.

Se reîntoarce către educație și susține cu succes admiterea în Organizația Actors Studio, fiind cel mai tânăr actor primit la cursurile acesteia. După absolvire primește roluri mai interesante în aceleași seriale CBS, dar nu este mulțumit, știind că locul lui este la Hollywood, acolo unde este chemat după un rol senzațional în piesa de teatru „The Immoralist”.

Apogeul în doar 12 luni

Elia Kazan, regizorul născut în Imperiul Otoman și deja câștigător de două ori al Oscarului cu „Gentleman’s Agreement” în 1947 și cu „On the waterfront” în 1954, este omul de film care îi schimbă și viața și cariera, oferindu-i prilejul de a străluci în rolul lui Cal Trask din „East of Eden”. Inițial Kazan l-a cerut pe Brando, cu care urcase pe scena Oscarurilor recent, însă cineva i l-a sugerat pe tânărul Dean.

Rebel și pe platourile de filmare

Un moment inedit a fost întâlnirea dintre actor și autorul romanului, John Steinbeck, care inițial a fost oripilat de personalitatea vulcanică a lui James, care venise la audiții de parcă el trebuia să aleagă actorul. Paradoxal, tocmai această atitudine a fost cea care l-a propulsat în câștigător al rolului. 23 de ani avea James Dean atunci când a intrat pe platoul de filmare al celui mai important film din cariera lui de până atunci. A continuat să fie un rebel, opunându-se mereu tragerii de duble, propunând improvizații tot timpul. Din toată echipa de filmare, regizorul Elia Kazan era singurul care zâmbea, mulțumit, văzând sclipirea de geniu în puștiul blond.

Următorul rol a fost cel al lui Jim Starck din „Rebel fără cauză”. Acest rol este cel care l-a transformat în icoană a adolescenților. Două filme, două roluri de băieți cu caracter puternic, cu suferințe interioare, de băieți care caută dragostea unui tată rece, care parcă nu înțelege nimic. Știau oare regizorii că i-au oferit un rol pe care îl jucase, de fapt, toată viața?

Încearcă să schimbe registrul și primește rolul unui ajutor de fermier din Texas, un sudist care se îmbogățește subit, după ce descoperă zăcăminte de petrol. Filmul s-a numit „Giant” și a fost ultimul film al regretatului James Dean.

Când nu filma, își trăia visul. Pasionat de toate sporturile cu motor, chiar înainte de filmările la „Rebel fără cauză” a obținut locul 1 la începători și locul 2 pe tabloul principal la Raliul Palm Springs, apoi locul 3 la Bakersfield. Alarmați de euforia vulcanică a tânărului, studiourile care îi semnau contracte i-au interzis ca pe timpul filmărilor să mai concureze și a trebuit să se conformeze.

Nu a mai șofat pe pistele de concurs, dar șoselele nu i le putea interzice nimeni. O mașină, acel Porsche 550 Spyder în care a urcat să plece către Salinasul atât de frumos scris de John Steinbeck a fost cea în care s-a terminat povestea actorului atât de frumos, atât de iubit, la numai 24 de ani.

Iar noi rămânem cu acea întrebare la care nimeni nu poate răspunde: cum ar fi fost cariera lui James Dean dacă nu ar fi murit la 24 de ani, dacă în numai 12 luni și trei filme a reușit să cucerească și Hollywoodul și lumea toată?

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor