Nu cred că m-aș fi gândit că voi aborda vreodată cu atâta dezinvoltură (ca pentru micul dejun) un Curs de Instituții Europene, dar dacă e scris de Jean-Luc Sauron (Traducere de Oana Gherăsoiu-Roșu, Polirom, 2010), dar iată că s-a întâmplat. Cred că am luat o mare parte din seria Collegium numai și numai ca să mă provoc să trec de la beletristică în zona de cărți politice și să ies astfel din zona mea confort.
Când am deschis cartea despre care acum vă vorbesc am avut senzația că reiau lecțiile din liceu, dar la un nivel cu totul și cu totul upgradat, pentru că învățasem multe dintre acele lucruri (le tocisem) atunci și le regăsesc acum aici ca: Planul Marshall; Tratatul de la Maastricht; Primul pilon; Al doilea pilon; Al treilea pilon; Tratatul de la Amsterdam; Organele NATO; Convenția pentru Prevenirea Torturii; Lupta împotriva rasismului, xenofobiei, antisemitismului și intoleranței etc. Nu e o carte ușoară, e dificilă pentru că se adresează cumva segmentului preocupat, nu e un autor care să mizeze pe neștiința lectorilor săi (având în vedere că e manual, e firesc), e sigur că datele de aici sunt pentru înaintarea într-un trecut istoric care încă ne mai dă târcoale.
Trece în revistă evenimentele cele mai importante care au consolidat democrația în lume de-a lungul timpului, mai ales tratatele, acestea sunt cele mai relevante semne că au existat negocieri în urma cărora s-au făcut promisiuni, ba de pace, ba de autonomie și integritate teritorială, ba înțelegeri de coalizare pentru prosperitate, sau înțelegeri în vederea unor strategii militare. Sigur este că ba s-au respectat, ba nu s-au respectat aceste tratate ( Rusia este cea care a creat în 99% dintre situații ) și în fine a fost nevoie și de organizații precum ONU, NATO, Uniunea Europeană care să creeze niște idealuri comune adunând la un loc membrii, adepți, funcționând după exemplul statelor evoluate și supunându-se să respecte regulile de funcționare impuse. În mod evident că România, de pildă, s-a conformat, mai tot timpul, fiind un stat cu oameni politici care au făcut confuzia între propriile interese și interesele statului. Ei bine, povestea e mult-mult mai complexă decât pare.
De la macro la micro, evenimentele majore impactează comunitățile, membrii, popoarele. Ei bine, aici mă refer la anumite probleme survenite în educație și de acolo descind alte fenomene ca rasismul, xenofobia, antisemitismul și intoleranța, și pentru acestea fiecare țară a creat legi potrivite (din punctul lor de vedere, conform cu rațiunea codului statal). Și practic nu există subiect pe care să nu-l cuprindă acest manual de la Construcția Europei, rezultat al luptei ideologice (1947-1969) și până la Statele participante la OSCE în 2004.
Una dintre cele mai apăsătoare problemă între toate oscilările și conflictele din istorie a fost securitatea. Cum să ne protejăm de atacuri, asta s-a discutat la nivel diplomatic. Este o temă recurentă reluată cu fiecare război și la fiecare atac terorist, dar și în cazuri izolate de violență. Nu s-a putut găsi niciodată o soluție care să garanteze siguranța absolută. Și de aici o întreagă filosofie a securității care presupune de la tehnici la instrumente de prevenție și apărare. Dar un factor important a fost întotdeauna în acest sens, factorul uman, soldații în speță, armatele lumii.
De recomandat mai ales pentru pasionații de instituții, de dări de seamă foarte concise privind diverse organizații din toată lumea, cum au fost ele întemeiate? de cine? de ce? când? Ne folosesc realmente? Țin în frâu malaxorul și ceasul care se rotește ca o bombă, gata-gata să explodeze? Suntem sau nu în pericolul de a fi atacați cu o armă nucleară care să provoace extincția întregii planete?
Nu cred că numai practicanții, sau specialiștii în drept, sau politică ar fi interesați de o astfel de carte suport-curs, pentru că e posibil, așa cum sunt și eu, să fie oameni care se vor informați indiferent de preocupările lor cotidiene. Jean-Luc Sauron a demonstrat o muncă de cercetare colosală oferind informații prețioase pentru o mai bună cunoaștere a lumii în care locuim deocamdată. Există, poate și guri rele care se vor declara nemulțumite din cine știe ce motive (dar eu cred că este un curs ireproșabil pentru că conține referințe enorm de multe cantitiv și mai ales că este o carte extrem-demonstrativă cu cifre sofisticate și alte date exacte-matematie).
Așadar luați cartea lui Jean-Luc Sauron, Curs de instituții europene s-ar putea să vă dea idei pentru viitoarea voastră carieră (cine știe?), sau s-ar putea să vă furnizeze material pentru diverse viitoare lucrări ale voastre, sau s-ar putea să vă convingă să renunțați la beletristică (glumesc), dar aproape că pe mine m-a convins. Luați cartea aceasta ca pe o introducere în lumea birocrației, a democrației, a diplomației și în general a semnăturilor pe foi și a focurilor de arme în spate. O lume plină de controverse, aproape de a o considera încărcată de fake-facilities. Cum erau reclamele la dero Bona Prima în 1998 „Bona Prima, mai alb, mai strălucitor!”.
Găsiți Curs de instituții europene aici!
