Jean Negulescu. Povestea unui vis

Negulesco, regizorul american

La început a fost pictor și pictor a rămas în sufletul lui pentru toată viața, apoi a atins culmile succesului ca regizor, scenarist și producător de film, a fost inclus la un moment dat în top 10 cineaști ai epocii de aur a Hollywood-ului, pus alături de nume imense ca Wilder, Kazan, Huston sau Mankieewicz.
Despre acest personaj, autor a patruzeci de lungmetraje și a peste o sută cincizeci de scurtmetraje documentare, primul regizor de origine română nominalizat la premiile Oscar, dr. Manuela Cernat scria în monografia dedicată acestuia cu ocazia centenarului nașterii:

„Deşi aproape necunoscut în România, Jean Negulescu a fost una dintre gloriile Hollywood-ului, un deschizător de drumuri în cinematografia americană a anilor ’40-’50 şi viu aplaudat în anii ’60, lucrând cu cele mai cunoscute staruri ale lumii.”

Jean Negulescu are la Craiova, orașul în care s-a născut la 26 februarie 1900, o stradă ce îi poartă numele iar la Hollywood, acolo unde a strălucit, o stea pe Walk of Fame. A primit de asemenea titlul de Comandor al Ordinului Artelor şi Literelor, titlu conferit de guvernul Franței. Este primul cineast din istoria cinematografiei care a realizat un film cinemascope, ,,How to marry a millionaire”, film ce i-a adus un premiu BAFTA.

Pictorul plecat din Craiova la început de secol XX a lucrat cu Greta Garbo, Joan Crawford,  Sophia Loren, Marilyn Monroe, Lauren Bacall, Angie Dickinson, Gary Cooper, Maurice Chevalier, Fred Astaire, Cary Grant.

Negulescu, pictorul visător român

Jean Negulescu a venit pe lume în familia unui negustor craiovean, Gheorghiţă Negulescu. Părăsea România la doi ani după terminarea marelui război, cu gândul de a studia economia şi administraţia. În anii războiului activase ca voluntar în Crucea Roşie, se remarcase și în activitățile Ligii Naţionale a Cercetaşilor. Una dintre amintirile frumoase ale tinereții petrecute în România este întâlnirea cu George Enescu. Se afla la Iași și participa la un recital susţinut de compozitor, un spectacol caritabil ale cărui încasări mergeau către militarii români de pe front. Negulescu i-a schițat un portret lui Enescu, apoi compozitorul l-a cumpărat. Episodul este consemnat și în memoriile sale, unde scrie că Enescu a fost atât de încântat de portret încât a dorit să-l păstreze, oferind o sumă importantă.

Tânărul craiovean ajunge în orașul luminilor și se înscrie la şcoala de arte „Académie Julian“, spre stupoarea tatălui, care își dorea ca fiul să studieze economia la Paris, pentru a-i putea prelua afacerile. Supărat, refuză să îi mai trimită alocaţia lunară, crezând că astfel fiul va renunța la artă. Se înșela. Tânărul Negulescu, pentru a continua să viseze, spală vase în restaurantul „Chartier“ de pe Boul’Mich, poate cea mai boemă perioadă a vieții lui, aceeași în care ajunge să îi cunoască pe Constantin Brâncuşi, Pablo Picasso, Tristan Tzara sau René Clair. Clair era deja cunoscut în lumea nouă a cinematografiei, abia debutase ca actor în filmul „Le Lys de la vie“ („Crinul vieţii“), ecranizarea basmului Reginei Maria.

Revine în țara natală în anul 1922 și semnează scenografia unei piese de teatru la Craiova, apoi organizează  prima sa expoziţie personală de pictură, eveniment ce are loc la Ateneul Român. Se întoarce la Paris și este atins de tuberculoză, vinde pe bani mulți un tablou cineastului american Rex Ingram, putând astfel să plătească o recuperare pe Riviera Franceză, la Cagnes-sur-Mer. Seara, tânărul pacient era dansator la hotelul „Negresco“ din Nisa.

Se căsătorește cu o americancă bogată şi proastăt divorţată din Chicago. Femeia îi organizează, după nuntă, o expoziţie în impresionanta galerie pariziană „Campagne Première“, pleacă apoi amândoi la New York și după câțiva ani se mută la Washington. Divorțul l-a trimis pe Jean Negulescu pe ţărmul Oceanului Pacific, în California, acolo unde avea întâlnire cu succesul.

Stea pe cerul Hollywood-ului

Greta Garbo îi pozează pentru o pictură și Negulescu are o viziune. Renunță la cariera de pictor și se dedică în totalitate filmului. Când ia această hotărâre, are doar 19.000 de dolari, bani rezultați din vânzarea ultimei expoziţii personale. Îi sacrifică pe toți pentru a debuta ca regizor şi producător independent. Filmul va fi „Three and a Day“ („Trei şi o zi“) povestea unei zile din viaţa a trei oameni, un pictor, o balerină şi un fermier. A fost un eșec atât de puternic, încât nu a putut fi lansat niciodată.

Începe să acumuleze experiență, lucrând în diferite echipe de filmare, în diferite ipostaze, asistent de regie mai întâi (semnându-se deja Jean Negulesco), regizor devenind după câțiva ani de muncă. În anii ’30 le-a fost asistent lui Franck Tuttle, Donovan Pedelty, Norman Taurog, Stephen Roberts, Frank Borzage, Harlan Thompson, Michael Curtiz, William Nigh.

În 1932 este asistentul lui Frank Borzage la realizarea „A Farewell to Arms“ („Adio, arme“), ecranizarea romanului lui Ernest Hemingway, cu Helen Hayes, Gary Cooper şi Mary Forbes în rolurile principale. Filmul a câştigat două premii Oscar. Continuă să stea în umbra marilor regizori și în anul 1933 realizează, alături de Harlan Thompson, filmul „Kiss and Make-Up“ („Sărut şi fard“), o comedie de mare succes.

Renunță la contractul cu Paramount și semnează cu Warner Bros, unde debutează ca regizor de lungmetraj, oferindu-i-se scenariul pentru  „Singapore Woman“ („Femeia din Singapore“), film ce va fi lansat în anul 1941, cu Brenda Marshall, David Bruce şi Virginia Field în rolurile principale. Tot la Warner Bros realizează în 1944  două mari filme: „The Mask of Dimitrios“ („Masca lui Dimitrios“) şi „The Conspirators“ („Conspiratorii“), primul cu Sydney Greenstreet, Zachary Scott, Faye Emerson, Peter Lorre, George Tobias, Victor Francen, al doilea cu Hedy Lamarr, Paul Henreid şi, din nou, Sydney Greenstreet, Peter Lorre, Victor Francen.

În 1946 regizează „Nobody Lives Forever“ (Nimeni nu trăieşte veşnic“), cu John Garfield, Geraldine Fitzgerald, Walter Brennan, Faye Emerson, de asemenea „Three Strangers“ („Trei străini“), cu interpreţii favoriţi ai regizorului Sydney Greenstreet, Peter Lorre, Geraldine Fitzgerald. Activitatea lui regizorală continuă astfel: în 1947 realizează alături de Ida Lupino şi Dane Clark, „Deep Valley“ (Valea cea adâncă“), în 1948 sunt premierele a două filme extrem de importante pentru cariera lui Jean Negulescu: „Johnny Belinda“, cu Jane Wyman, Lew Ayress, Charles Bickford, Agnes Moorehead, film ce a contabilizat 12 nominalizări la premiile Oscar, inclusiv pentru regie şi „Road House“ („Hanul“), cu Ida Lupino, Cornel Wilde, Celeste Holm, Richard Widmark.

Este o certitudine faptul că ,,How to marry a millionaire” este cel mai cunoscut dintre filmele lui Jean Negulesco. Comedia romantică a fost realizată la 20th Century Fox şi a avut premiera în 1953, cu Betty Grable, Marilyn Monroe, Lauren Bacall, William Powell, David Wayne, Rory Calhoun şi Cameron Mitchell în rolurile principale. Premiera filmului a fost și debutul campaniei publicitare ce o va transforma pe Marilyn Monroe în sex-simbolul Statelor Unite ale Americii.

Monroe i-a fost recomandată de un prieten de la revista „Life“, John Florea și despre ea va declara într-un interviu:

„Marilyn Monroe este visul împlinit al oricărui barbat din lumea largă. Este femeia cu care visezi şi trebuie să-ţi înşeli nevasta. Mort să fii, să nu te înnebunească!”

A continuat să regizeze până în anul în care a împlinit venerabila vârstă de șaptezeci de ani. În 1970 lansa pelicula „Hello-Goodbye“ („Salut şi la revedere“), cu Michael Crawford, Geneviève Gilles şi Ira von Fürstenberg în distribuţie. Ultimii ani ai vieții i-a trăit la Marbella, în Spania, unde avea o proprietate la care ținea mult. Filmele lui Jean Negulescu au fost nominalizate de treizeci și unu de ori la premiile Oscar și au obținut patru statuete.

În 1968 revenea în România și vizita studiourile de la Buftea, căzând de acord apoi pentru regizarea unei coproducţii româno-americane, de fapt un remake după „Masca lui Dimitrios“. Din nefericire, proiectul nu s-a mai materializat.
În 1990 a devenit membru onorific al Uniunii Cineaştilor Români, iar în 1992 a fost ales ca membru de onoare al Academiei Române.

Un alt craiovean, Mihnea Gheorghiu,  preşedintele Uniunii Cineaştilor, a înfiinţat Fundaţia Internaţională „Jean Negulescu“, entitate care i-a avut ca iniţiatori pe Geo Saizescu, Manuela Cernat, Sergiu Nicolaescu, Laurenţiu Damian sau Nicolae Cabel.

Un moment în care imensa sa personalitate artistică a fost omagiată a avut loc la 24 februarie 2000, zi în care Arhiva Naţională de Filme-Cinemateca Română a organizat în colaborare cu Fundaţia ,,Jean Negulescu” şi Canalul HBO un spectacolul de gală consacrat lui Jean Negulescu, spectacol prilejuit de centenarul naşterii acestuia. Evenimentul a avut loc la sala Eforie a Cinematecii Române și a cuprins și vernisarea unei expoziţii de grafică şi fotografie privind viața și opera artistului, precum şi proiecţia ,,Humoresca”, oferită de canalul HBO.

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor