Home > Cultură > Literatură > Kaizan Nakazato și începuturile literaturii japoneze moderne cu Dai-bosatsu Tōge:„The Sword of Doom” (Sabia damnaţiunii)
Cultură Literatură

Kaizan Nakazato și începuturile literaturii japoneze moderne cu Dai-bosatsu Tōge:„The Sword of Doom” (Sabia damnaţiunii)

*Kaizan Nakazato și începuturile literaturii japoneze moderne cu Dai-bosatsu Tōge - „The Sword of Doom” (Sabia Doomului)

Kaizan Nakazato a fost un idealist al cărui spirit stoic l-au făcut să fie o voce unică în literatura japoneză și universală. Cu un univers ce poate părea destul de fad și de lipsit de semnificații, însă, pentru cei dispuși să îl citească atent, pot descoperi o meditație sfâșietoare asupra angoasei infinite față de soarta omului.

Viața lui Kaizan Nakazato

A avut o viață modestă din punct de vedere material, scriitorul a fost interesat de partea spirituală a ființei sale și a existenței în general. Nu a fost atras de bogăție sau de dobândirea unui renume. De altfel, avea o gândire cât se poate de atipică, ca a unui ascet, dorind să se desprindă de toate dorințele lumești. Se știe că mult timp s-a preocupat doar de atingerea idealurilor sale, ca un credincios fidel zeului său. A preferat să ducă o viață solitară, nedorindu-și o soție. Locuia într-o cameră simplă de numai 10 metri pătrați și se hrănea doar cu legume. S-a stins din viață din cauza îmbolnăvirii cu febră tifoidă la vârsta de 59 de ani.

Scriitorul s-a născut într-o familie de fermieri de orez, fiind cel de-al doilea fiu al familiei, pe numele său adevărat de Nakazato Yanosuke. A avut parte de un trai auster în timpul copilăriei sale pentru că tatăl lui a decis să își schimbe profesia după ce și-a pierdut pământul. Nakazato alege să se angajeze ca operator telefonic și ca profesor suplinitor, imediat după absolvirea liceului, totul pentru a putea să își întrețină familia.

În această perioadă devine un mare fan de-al lui Matsumura Kaiseki, fondatorul Doukai. Aceasta din urmă fiind o mișcare religioasă, considerată chiar și o „nouă religie”, al cărei sistem de idei îmbină mai multe învățături de-ale Creștinismului, Confucianismului și Taoismului. De aici s-a inspirat și în alegerea pseudonimului său literar de Kaizan.

Kaizan Nakazato este un scriitor important pentru că a fost primul care a deschis noua eră a literaturii populare japoneză prin celebra lui operă Dai-bosatsu tōge tradusă în engleză prin The Sword of Doom (Sabia damnaţiunii), care, în mod paradoxal, nu a fost dusă la bun sfârșit.

Dai-bosatsu tōgeThe Sword of Doom 

În cadrul seriei urmărim povestea de viață a lui Ryunosuke Tsukue, un samurai imoral și un adevărat maestru în mânuirea katanei, cu un stil ceva mai puțin tradițional. Îl vedem pentru prima dată în postura de criminal când ucide un bătrân călugăr budist, care ceruse să moară mai repede. Mai apoi va ucide un adversar în cadrul unei competiții ce nu trebuia să ajungă până în punctul autoapărării.

Regulile confruntării pălesc în umbra frustrării adversarului său care află că Ryunosuke i-a violat soția, atunci oponentul se hotărăște să divorțeze de ea.  Ryunosuke este atacat pe nepregătite chiar după ce arbitrul anunțase că este remiză, de aici începe o confruntare violentă, ce duce la moartea soțului dezonorat și a altor aliați de-ai săi. Acestea sunt doar câteva dintre episoadele sângeroase ale personajului, de-a lungul seriei se va pierde din ce în ce mai mult. Fiind vânat de fratele adversarului său pentru a răzbuna moartea acestuia.

Sursa: slantmagazine.com

Romanul a devenit cunoscut și datorită ecranizării sale din anul 1966 în regia lui Kihachi Okamoto. Deși cartea lui Nakazato era deja celebră când a fost lansată, după numai un an de la moartea împăratului Meiji, cel care a coordonat și sprijinit trecerea Japoniei de la un stat ermetic feudal, la o unul modern. Romanul a fost publicat într-un ziar în mai multe părți, însumând 41 de volume, autorul nereușind să-l finalizeze înaintea morții sale.

Filmul a mai fost adaptat în două părți de Hiroshi Inagaki în 1935. Iar după război, a fost refăcut în trei părți de Kunio Watanabe în 1953 și în trei părți de Tomu Uchida între 1957 și 1959. Și nu în ultimul rând, a mai fost ecranizat tot în trei părți în regia lui Kenji Misumi și Kazuo Mori în 1960 și 1961.

Recomandări autor