„La răscruce de vânturi ” este considerat unul dintre cele mai apreciate romane ale literaturii clasice, fiind un titlu care trebuie citit cel puțin o dată în viață. Geniul creator al lui Emily Brontë reușește să aducă la viață doi protagoniști atipici, respingători, a căror poveste de dragoste atrage tocmai prin brutalitatea sa. Roman realist și psihologic, conturează tragedia a doi eroi care s-au iubit până în pragul nebuniei și mai departe de viața în această lume.
Viața lui Emily Brontë, o scriitoare pierdută în propria lume
Emily Brontë s-a născut în data de 20 august 1818 în orașul Yorkshire, Regatul Marii Britani. A avut parte încă de mică de o creștere aleasă, căci tatăl său, Patrick Brontë era de profesie profesor. Acest lucru a însemnat că Emily și sora sa, Charlotte, s-au putut bucura în voie de universul miraculos al literaturii. Părintele lor s-a ocupat personal de educația fiicelor sale, ceea ce a însemnat pentru acestea că și-au putut urma dragostea pentru citit în voie, fără să fie îngrădite de sistemul de învățământ anglican. Mai mult, se pare că relația dintre ele și tatăl lor era una foarte apropiată, motiv pentru care bărbatul își considera fetele adevărate intelectuale, cu care adesea purta fel și fel de discuții pe diferite teme.
Momentul cel mai greu al copilăriei autoarei a fost reprezentat de moartea mamei sale, pe când avea o vârstă destul de fragedă. Lipsa ființei cele mai iubite a determinat-o să fie un copil retras, care adesea își construia în propria minte lumi în care să evadeze. Pe lângă cărțile în care se pierdea de-a dreptul, micuța Emily iubea să se retragă în universul său și să-l construiască după bunul plac, cu poeme și povești fantastice.
La vârsta de 17 ani a ajuns eleva unei scoli de prestigiu, iar apoi i-a călcat pe urme tatălui său și a devenit profesoară. Ulterior, s-a mutat în Belgia alături de Charlotte și s-a orientat spre studiul limbilor străine, afirmându-se cu această ocazie datorită inteligenței și memoriei sale.
Singurătatea poate părea înspăimântătoare pentru cei mai mulți dintre noi, dar nu și pentru Emily Brontë, care ar fi preferat oricând să rămână în lumea construită de imaginația sa decât compania altor persoane. Spirit introvertit, a început să-și exprime credințele și sentimentele în poeme, pe care în anii următori le-a publicat fie singură, fie alături de surorile sale, care și ele erau foarte talentate atunci când venea vorba de scris.
Scriitoarea s-a stins din viață la doar treizeci de ani, răpusă de o tuberculoză netratată. Inima sa a încetat să bată în data de 19 decembrie 1848, după ce Emily a refuzat încă de la început sfaturile și tratamentele propuse de medici .
„La răscruce de vânturi” este singura operă care a rămas posterității de la Emily Brontë, fiind considerat unul dintre cele mai bune romane ale literaturii clasice. Publicat în anul 1847, conturează o poveste tragică de dragoste, protagoniștii fiind predestinați să se iubească mai presus de viață și moarte.
„La răscruce de vânturi”, o capodoperă a literaturii clasice
Prin„La răscruce de vânturi ”, Emily Brontë reușite să se dezică de tiparul poveștilor de dragoste ideale, unde destinul aduce împreună doi îndrăgostiți, a căror evoluție îi formează pentru o viață împreună. Romanul lasă cu succes impresia că are în centru o poveste de dragoste, când de fapt, geniul scriitoarei depășește cu mult această graniță. Pe lângă sentimentele puternice ale protagoniștilor, sunt aduse în lumină episoade grotești, respingătoare, menite să evidențieze latura monstruoasă a acestora. Conturate mai mult din umbre decât din culori, personajele depășesc granița dintre iubirea ideală și destin, iar povestea lor, menită eșecului în această lume, are șansa să se împlinească abia după ce aceștia au trecut în neființă.
Romanul debutează într-o manieră realistă și-i prezintă neșansa lui Heathcliff de a se naște într-o familie fără viitor. Adoptat de domnul Earnshaw pe când era doar un copil, este adus în familia acestuia și obligat să suporte invidia și agresiunea fratelui său adoptiv Hindley, în timp ce Catherine, sora lor, reușește să vadă mai departe de pielea sa închisă și de caracterul său brutal și ajunge chiar să-l îndrăgească.
Heathcliff este fascinat încă de la început de figura lui Catherine, pe care o protejează și o răsfață cu fiecare ocazie. Dragostea nu va avea însă să-i unească, căci protagonista ajunge să se căsătorească din vanitate și orgoliu cu un alt bărbat, Edgar Linton.
Deși în aparență îndrăgostită de Linton, care era o fire sensibilă, iubitoare și al cărui aspect fizic era foarte plăcut, Catherine îl păstrează în inima sa pe Heathcliff. Cei doi bărbați din viața sa sunt două figuri opuse, atât prin înfățișare cât și prin caracter, însă eroina nu-l poate iubi decât pe unul: cel al cărui suflet era exact ca al ei.
„Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Eu sunt El. El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă.”
Caracterul brutal, agresiv al lui Heathcliff este respins de cititorii care se așteaptă să găsească în el un erou al literaturii clasice. În aceeași măsură, și Catherine, adorată până la nebunie de acesta, se dezice de tiparul feminin victorian și se afirmă ca o fire rebelă, capabilă să se revolte și să recurgă la gesturi care le egalează pe cele ale corespondentului său masculin.
Interacțiunea dintre ei nu este tipică îndrăgostiților, ci mai degrabă specifică celor care-și poartă o deosebită ură. Heathcliff și Catherine se ciocnesc ca două forțe opuse, gata oricând să explodeze și să se respingă. Iubirea pe care și-o poartă există fără să fie alimentată de gesturi sau cuvinte, iar ulterior va ajunge să depășească granițele acestei lumi. Chiar dacă Catherine este căsătorită cu Edgar Linton, iar Heathcliff din răzbunare ajunge să se căsătorească cu cumnata acesteia, Isabella, totul va ajunge în cele din urmă să se rezume la dragostea lor.
Momentul în care Catherine moare este și momentul în care Heathcliff încetează să fie om. Absența femeii iubite îl transformă într-un adevărat monstru, iar viața capătă un singur sens: răzbunarea. Este urmărit de amintirea celei pe care n-a avut-o niciodată, ajunge chiar în pragul nebuniei, iar ura care-i împânzește sufletul ajunge să se reverse asupra moștenitorilor săi. Catherine și Linton au avut o fiică, care a purtat numele mamei sale, în timp ce fiul anti-eroului și al Isabellei s-a numit Linton.
„Catherine Earnshaw, fie să nu ai odihnă câtă vreme trăiesc. Spui că te-am ucis; atunci bantuieste-mă. Victimele îşi bântuie ucigaşii. Cred, ştiu că fantomele rătăcesc pe pământ. Fii cu mine întotdeauna, ia orice formă, înnebuneşte-mă. Numai nu mă părăsi în abis, unde nu te pot găsi! Ah, Doamne! Este de nerostit! Nu pot trăi fără viaţa mea! Nu pot trăi fără sufletul meu!.”, ajunge Heathcliff să-i strige iubitei sale moarte.
În cele din urmă, Heathcliff primește reuniunea pe care și-a dorit-o atât de mult. După ce și-a obligat fiul să se căsătorească cu Catherine cea tânără și a adus multă suferință în jurul său, ajunge să-și dea ultima suflare și să-și urmeze iubita în Lumea de Dincolo.
Surse folosite pentru acest material: World Biography, Emily Brontë, La răscruce de vânturi, Editura RAO, 2018.
