Muzică si filme

Leaving Las Vegas, o veritabilă estetică a urâtului!

Leaving Las Vegas, o veritabilă estetică a urâtului!
Credit imagini: filmdaily.co & amazon.com

Leaving Las Vegas, romanul lui John O’Brien. De fapt, primul său roman, dacă e să respectăm adevărul istoric. După ce a aflat că romanul său va fi ecranizat, autorul s-a sinucis. La două săptămâni după vestea asta, mai exact.

Stilul de scriere este unul direct, predomină prezentul și ca atare, este dinamic și destul de obositor pe alocuri, cu ceva exces de pasaje descriptive, folosite probabil pe post de respiro, în partea de jos a sinusoidei.

Povestea este una banală, la prima vedere. Un om pierde absolut tot – familie, serviciu, prestigiu. Ben e cel care se hotărâște să moară de data asta, nu Veronica. Dar nu oricum, ci potrivit propriilor sale reguli. Ben vinde tot și pleacă spre Las Vegas. Bâlciul deșertăciunilor.

Trecerea spre stele sau spre nimic îi va fi facilitată de alcool. Mult, de toate felurile, formele și culorile. Ben nu face discriminări între substanțele ebriante. Ben se decide să moară în Las Vegas, bând până încheie toate socotelile cu lumea asta mizerabilă. Numai că acolo o întâlnește pe Sera, cu e, nu cu a, care practică a doua cea mai veche meserie din lume. Sera e prostituată. Ben vrea în continuare să moară. Pe de altă parte, Sera de-abia acum începe să vrea să trăiască.


Din punctul de vedere al tehnicii de scriere, Leaving Las Vegas este foarte similar cu o altă bijuterie literară, Requiem for a dream, a lui Hubert Selby Jr.

Aceeași frumusețe sclipitoare a urâtului, a decăderii. Aceleași pasaje lungi și uneori voit-neclare. Are parte de grandios, patetic, eroic, solemn. Nu stă la îndemâna oricărui măscărici să-și ia viața.

O altă similitudine, poate voită, este aceea cu Bukowski-cel mai liber american, cum îmi place mie să-l numesc, cu care a și fost comparat, de altfel, de către cei de la Publishers Weekly.

De obicei, când cartea este foarte bună, vine un regizor egoist și strică tot. Nu și în cazul ăsta. Revenind la film, cred că Nicholas Cage  și Elisabeth Shue au făcut rolul vieții lui.

De citit neapărat cartea și de văzut și filmul după, chiar merită. E unul dintre cazurile alea fericite.