Timp de mai bine de 4000 de ani, personalitatea lui Lilith a colindat întreaga lume, trăind în imaginația poeților, a scriitorilor și a artiștilor. Originile sale întunecate datează încă din perioada demonologiei Babiloniene, când amuletele erau folosite pentru a îmblânzi și a stăpâni acest spirit periculos care se năpustea asupra femeilor gravide și a infanților.
Lilith a migrat apoi în Egipt, Israel și Grecia. Are parte chiar și de o apariție în Biblie, înfățișată ca un demon fioros împietrit de profetul Isaiah. Urmează apoi o altă apariție a acesteia în calitate de cea de-a cincea soție a lui Adam.
În cele mai multe manifestări ale mitului săi, Lilith reprezintă haosul, seducția și profanul. Cu fiecare apariție a sa, a abătut câte un blestem asupra umanității.
Denumirea de „Lilith” provine din cuvântul sumerian care înseamnă demoni feminini și spirite ale vântului. Sânii ei sunt umpluți cu otravă, ci nu cu lapte, iar ea este o ființă frustrată că nu poate procrea și nu-și poate duce menirea la capăt. În schimb, este foarte agresivă cu bărbații din jurul său, pe care îi pedepsește în fel și chip.
Lilith este menționată pentru prima oară în poemul epic sumerian „Epopeea lui Gilgameș”, găsită pe o tăbliță din Ur care datează din anul 2000 î.H.r. Gilgameș este primul erou al literaturii, fiind înzestrat cu puteri deosebite.
Prima înfățisare a ei datează tot din aceeași perioadă și este reprezentată de un desen găsit de o placă de retacotă. Pictura babiloniană o prezintă ca pe o femeie frumoasă, dezbrăcată și posesoare de aripi. Părul îi este ornamentat cu numeroase coarne. Ea stă deasupra a doi lei și între două bufnițe, care se supun voinței sale. Astfel, Lilith este asociată cu aceste animale de pradă nocturne, simboluri ale terorii și ale zborului.
În primele incantații împotriva lui Lilith, călătorește pe aripi de demon, ea aparținând lumii de dincolo. Legenda spune că femeile însărcinate încercau să își protejeze casele de Lilith, pentru a-și apăra pruncii nenăscuți. Astfel, într-o lume în care morțile copiilor erau numeroase, ea era adesea figura demonică căreia îi erau atribuite.
În Renaștere, Michelangelo o portretizează pe Lilith ca o ființă mitică, jumătate femeie, jumătate șarpe, înconjurat de-a lungul trunchiului Copacului Vieții. Mai târziu, fumusețea ei l-a captivat pe poetul Dante Gabriel Rosetti, care i-a deschis părul magic ca fiind prima rămășită de aur de pe pământ. I-a urmat apoi James Joyce, care a descris-o ca fiind sfânta avorturilor.
Feministele din ziua de astăzi o celebrează pentru încercarea ei de a-și câștiga independența față de Adam. Numele lui Lilith reprezintă numele unei reviste dedicate femeilor, precum și cel al unei organizații pentru drepturile lor.
