Home > Diverse > Muzică si filme > „Luna mea de nebunie”, o adaptare a cărții „Brain on Fire: My Month of Madness”
Muzică si filme

„Luna mea de nebunie”, o adaptare a cărții „Brain on Fire: My Month of Madness”

„Luna mea de nebunie”, o adaptare a cărții „Brain on Fire: My Month of Madness”

Filmele inspirate din viața reală au devenit clar printre preferatele mele. Răsfoind această categorie oferită de Netflix, am descoperit filmul „Luna mea de nebunie”. După cum știți, descrierile de pe platformă nu sunt extrem de lungi și nici nu ne oferă foarte multe informații, însă acele câteva rânduri sunt mai mult decât suficiente să te facă curios. Povestea unei tinere jurnaliste, diagnosticată cu o boală rară, sună destul de tentant, așa că am luat punga de floricele lângă mine, m-am învelit cu păturica mea pufoasă și am rămas cu ochii în ecran timp de 95 de minute, atrasă de modul în care decurg lucrurile.

Filmul a fost lansat în anul 2016, însă eu abia acum l-am văzut și o spun cu mâna pe inimă că se merită. Este o poveste de viață care te face să înțelegi că totul se poate schimba în doar câteva minute, iar de la o viață în plină ascensiune poți deveni o legumă, pe patul unei secții de psihiatrie. „Luna mea de nebunie” este o adaptare a romanului „Brain on Fire: My Month of Madness”, scris de Susannah Cahalan. Filmul este în regia lui Gerard Barrett, iar scenariul are câteva modificări la care s-au pus de comun acord regizorul și autoarea cărții. Rolul principal i-a fost oferit lui Chloë Grace Moretz, o actriță care și-a început cariera la doar șapte ani. Printre actori se numără și Thomas Mann, Richard Armitage sau Carrie-Anne Moss.

Susannah Cahalan a avut puterea să scrie despre cea mai grea perioadă din viața ei și să ofere o lecție tuturor celor care au probleme de sănătate. Filmul este o dramă bibliografică, în care ne este prezentată o lună din viața unei tinere jurnaliste, diagnosticate cu o boală autoimună rară, numită encefalopatie.

„Luna mea de nebunie”, recenzie film

Un fundal negru și câteva întrebări fără răspuns care o macină pe eroina noastră; așa debutează filmul. Apoi ne este prezentată ea, pe un pat de spital, conectată la aparate și cu membrele legate pentru a nu-și face rău singură. Pare să nu înțeleagă cu exactitate ce se întâmplă și cum a ajuns acolo, însă acțiunea se mută destul de repede și ne este prezentată Susannah Cahalan, o tânără jurnalistă aparent sănătoasă, care lucrează pentru celebra publicație New York Post. Atunci când se aștepta mai puțin, încep să apară convulsii și stări destul de confuze, pe care nu le poate înțelege.

După mai multe analize, jurnalista ajunge la medici psihiatri. Aceștia susțin că Susannah suferă de tulburări bipolare, iar în cele din urmă încep să fie convinși că tânăra are schizofrenie. Acest diagnostic nu este acceptat de către părinți, însă nici de unul dintre medicii sub supravegherea cărora se află tânăra. Toate speranțele pacientei se pun în doctorul neurolog Souhel Najjar, care este convins că ea suferă de o boală mult mai complicată decât schizofrenia. Inițial acesta nu a vrut să se implice în caz, însă povestea l-a atras și a decis să facă totul pentru a o salva pe tânăra fată.

Scenariul filmului este destul de asemănător cu povestea spusă în cartea lui Susannah Cahalan. În cele 95 de minute, ne este prezentat zbuciumul interior al pacientei, care nu înțelege în totalitate ce se întâmplă cu ea. Chinuită de halucinații, jurnalista începe să își pună o serie de întrebări la care nu găsește răspuns. Stresul, lipsa somnului și stările zilnice fac ca boala să se agraveze, iar în cele din urmă să arate ca o nebună care se zbate între viață și moarte. Totuși există miracole în medicină, așa că Susannah Cahalan are parte doar de o lună de nebunie, în cele din urmă fiind diagnosticată corect și tratată pentru boala de care ea suferă.

Mesajele din spatele peliculei

Atunci când și-a povestit viața , cu siguranță eroina noastă nu se aștepta să devină și subiectul unui scenariu de film. Totuși viața este mult mai complicată decât ne așteptăm și ne oferă o serie de lecții importante. „Luna mea de nebunie” ne aduce în prim plan două situații legate de medicină, iar una dintre ele este să nu credem într-un diagnostic pus mult prea ușor. În cazul lui Susannah Cahalan, ambiția părinților a făcut ca tânăra jurnalistă să aibă parte de un miracol și de tratamentul corespunzător. Dacă aceștia ar fi crezut orbește în medici, copilul lor poate nu și-ar mai fi revenit niciodată, ea fiind diagnosticată cu schizofrenie în primă fază.

Pe de altă parte, întreaga poveste ne aduce în atenția noastră medicii care dau totul pentru pacienții lor. Specialiști care sunt dispuși să ia în considerare toate simptomele, fără să se grăbească să dea un verdict. Doctorul Najaar este cu adevărat un înger pentru eroina noastră, care a reușit să facă un miracol în lumea medicinei. Boala de care suferă Susannah a fost recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății abia în 2009, ceea ce ne arată cât de greu i-a fost cadrului medical că trateze encefalopatia autoimună.

„Luna mea de nebunie” este un film care merită vizionat de toți cei care sunt pasionați de mister și nu numai. Este o poveste de viață reală, care bate orice scenariu de film. În opinia mea, cele 95 de minute sunt pline de lecții și de viziuni asupra unei situații apărute din senin, iar întrebările retorice din mintea eroinei ne fac să medităm mai mult asupra propriei noastre vieți, asupra experiențelor și asupra viitorului.

Un site orientat către cititor!

Citește ultimele știri din lumea mondenă, actualitate, politica, social, economie, showbiz, vedete, divertisment, media și sport pe Monden.ro

Raportează o greșeală

Urmatorul text selectat o sa fie trimis editorilor nostri: