„Mamă, noi ne ducem şi ne jucăm pe gheaţă” Filmul tragediei din Vaslui, unde doi frați s-au înecat într-un lac de acumulare. Disperat, tatăl

Doar că, la marginea unui luciu de apă, totul s-a rupt în două: doi au rămas pe mal, iar ceilalți doi au făcut pasul care a schimbat totul.

Lacul de acumulare Tăcuta, din județul Vaslui, părea liniștit. O peliculă subțire, albă, suficientă cât să-ți dea impresia că ține. În astfel de locuri, iarna poate părea prietenă până în secunda în care îți arată că nu e.

Secundele care au tăiat seara în două

Frații au ajuns în apropierea lacului și, pentru câteva clipe, totul a arătat ca un joc. Doi dintre copii au rămas la margine, privind, iar ceilalți doi s-au apropiat de gheață. Nimeni nu a apucat să măsoare cât de tare e stratul înghețat. Nimeni nu a avut timp să transforme o presimțire într-un „nu”.

Primul a fost un băiat de 12 ani. A făcut pasul, iar gheața a cedat. Nu a fost un zgomot mare, nu a fost o crăpătură „ca în filme”. Doar o cădere bruscă și apa care, în plină iarnă, nu iartă.

Sora lui, de 14 ani, a reacționat instinctiv. Nu a stat pe gânduri, nu a calculat distanțe. A încercat să-l prindă, să-l tragă, să-l țină la suprafață. Într-o fracțiune de moment, a alunecat și ea. De pe mal, ceilalți doi frați au văzut cum gheața, care părea un drum, s-a transformat într-o capcană.

În acea clipă, cuvintele mamei par să rămână agățate de ger, ca o replică ce nu mai poate fi întoarsă:

„Au zis: mamă, noi ne ducem şi ne jucăm pe gheaţă. A nins acum şi e gheţuş. Duceţi-vă, zic”

Copiii erau însoțiți de frații lor vitregi. Au crescut într-o familie cu o mamă necăsătorită, iar acum, tocmai ei au rămas pe margine, neputincioși, în fața unui luciu de apă care a înghițit orice plan pentru seara aceea. A urmat fuga după ajutor, un alergat fără direcție clară, cu mintea înțepenită între „repede” și „nu e destul de repede”.

Strigătele de pe mal și gestul care n-a suportat așteptarea

Vestea a ajuns la adulți cu brutalitatea unei propoziții scurte. Pe mal, timpul a început să se măsoare altfel: în respirații tăiate, în pași care se afundă în zăpadă, în încercări de a vedea prin luciul rece unde, cu o secundă înainte, erau două siluete.

Primarul localității a povestit că tatăl copiilor a intrat în apă încercând să-i salveze. A fost acel tip de reacție care nu negociază cu frica și nici cu frigul: un salt, o mână întinsă, o luptă cu o apă care trage în jos și cu o gheață care se sfărâmă când o atingi.

De pe mal, în asemenea momente, totul pare aproape: încă un pas, încă o secundă, încă o șansă. Dar lacul nu funcționează după speranțe. Intervenția s-a transformat într-o cursă contra unui șoc instalat rapid, iar agitația de la fața locului a lăsat în urmă aceeași întrebare care macină orice părinte: dacă ajungeam cu un minut mai devreme?

Cei doi copii, de 12 și 14 ani, nu au mai putut fi salvați și au murit înecați în lacul de acumulare Tăcuta, iar tatăl lor a ajuns la spital în șoc hipotermic, după tentativa disperată de a-i scoate din apă.