Manifestul Comunist. Un strigăt pentru mișcarea comunistă din Europa

„Manifestul Comunist”, scris de Karl Marx și de Friedrich Engels în 1848, este unul dintre cele mai predate texte în sociologie. Liga Comunistă din Londra a comandat lucrarea, care a fost publicată inițial în limba germană. La acea vreme, a servit ca un strigăt de adunare politică pentru mișcarea comunistă din Europa. Astăzi, oferă o critică timpurie a capitalismului și a implicațiilor sale sociale și culturale. Pentru studenții la sociologie, textul este un primer util asupra criticii lui Marx asupra capitalismului, dar poate fi o provocare pentru cei din afara acestui domeniu de studiu. Un rezumat care descompune punctele sale principale poate face manifestul mai ușor de digerat pentru cititorii familiarizați doar cu sociologia.

Istoria Manifestului

„Manifestul Comunist” provine din dezvoltarea comună a ideilor lui Marx și ale lui Engels, dar Marx a scris proiectul final. Textul a devenit o influență politică semnificativă asupra publicului german și a dus la expulzarea lui Marx din țară. Acest lucru a determinat mutarea sa permanentă la Londra și publicarea manifestului în limba engleză, în 1850, pentru prima dată.

În ciuda primirii sale controversate în Germania și a rolului său central în viața lui Marx, textul nu a primit o mare atenție până în 1870. Apoi, Marx a avut un rol important în Asociația Muncitorilor Internaționali și a sprijinit public mișcarea socialistă din 1871. Textul a crescut în popularitate datorită rolului său într-un proces de trădare organizat împotriva liderilor Partidului Social Democrat German.

După ce manifestul a devenit mai cunoscut, Marx și Engels au revizuit și republicat cartea în versiunea familiară cititorilor de astăzi. Manifestul a fost citit pe scară largă în întreaga lume incepand cu sfârșitul secolului al XIX-lea și rămâne fundamentul criticilor capitalismului. El a inspirat apeluri pentru sisteme sociale, economice și politice bazate pe egalitate și democrație, mai degrabă decât pe exploatare.

Introducere în Manifest

„Un spectru bântuie Europa – spectrul comunismului.”

Marx și Engels încep manifestul subliniind că puterile europene au identificat comunismul cu o amenințare. Acești lideri cred că comunismul ar putea schimba structura puterii și sistemul economic cunoscut sub numele de capitalism. Având în vedere potențialul său, potrivit lui Marx și lui Engels, mișcarea comunistă necesită un manifest, ceea ce textul în cauză intenționează să fie.

Partea 1: Burghezi și proletari

„Istoria întregii societăți existente de până acum este istoria luptelor de clasă.”

În prima parte a manifestului, Marx și Engels explică evoluția capitalismului și structura clasei de exploatare care a rezultat din acesta. În timp ce revoluțiile politice au răsturnat ierarhiile inegale ale feudalismului, în locul lor a apărut un nou sistem de clasă compus în principal dintr-o burghezie (proprietarii mijloacelor de producție) și proletariat (lucrătorii salariali). Marx și Engels explică:

„Societatea burgheză modernă care a încolțit din ruinele societății feudale nu a scăpat de antagonismele de clasă. A stabilit noi clase, noi condiții de opresiune, noi forme de luptă în locul celor vechi.”

Burghezia a obținut puterea de stat prin crearea și controlul sistemului politic post-feudal. În consecință, explică Marx și Engels, statul reflectă viziunea și interesele minorității bogate și puternice și nu pe cele ale proletariatului, care alcătuiesc majoritatea societății. Apoi, Marx și Engels discută despre realitatea crudă și exploatativă a ceea ce se întâmplă atunci când muncitorii sunt forțați să concureze între ei și să-și vândă munca proprietarilor de capital. Când se întâmplă acest lucru, legăturile sociale care foloseau pentru a tine oamenii împreună, sunt date deoparte. Lucrătorii devin dispensabili și înlocuibili, un concept cunoscut sub numele de „legătură de numerar”.

Pe măsură ce sistemul capitalist crește, se extinde și evoluează, metodele și relațiile sale de producție și proprietate sunt din ce în ce mai centralizate în cadrul acestuia. Amploarea globală a economiei capitaliste de astăzi și concentrarea extremă a bogăției în rândul elitei globale ne arată că observațiile din secolul al XIX-lea facute de Marx și Engels au fost corecte. În timp ce capitalismul este un sistem economic larg răspândit, Marx și Engels susțin că este sortit eșecului. Asta pentru că, pe măsură ce proprietatea și bogăția se concentrează, condițiile de exploatare ale muncitorilor se înrăutățesc în timp, însămânțând semințele revoltei. Autorii susțin că, de fapt, această revoltă este deja; ascensiunea Partidului Comunist semnalează acest lucru. Marx și Engels încheie secțiunea cu această concluzie:

„Ceea ce burghezia produce, prin urmare, mai presus de toate, sunt propriile sale gropi. Căderea sa și victoria proletariatului sunt la fel de inevitabile.”

Partea a 2-a: Proletari și comuniști

„În locul vechii societăți burgheze, cu clasele și antagonismele sale de clasă, vom avea o asociație, în care libera dezvoltare a fiecăruia este condiția pentru dezvoltarea liberă a tuturor.”

În această secțiune, Marx și Engels explică ce vrea Partidul Comunist pentru societate. Ei încep prin a sublinia faptul că organizația iese în evidență, deoarece nu reprezintă o anumită facțiune de lucrători. Mai degrabă, reprezintă interesele lucrătorilor (proletariatul) în ansamblu. Luptele de clasă pe care capitalismul le creează și burghezia care guvernează aceste interese, depășesc granițele naționale.

Partidul Comunist încearcă să transforme proletariatul într-o clasă coerentă, cu interese clare și unificate ale clasei, să răstoarne domnia burgheziei, să confiște și să redistribuie puterea politică. Cheia pentru a face acest lucru este abolirea proprietății private. Marx și Engels recunosc că burghezia răspunde acestei propuneri cu dispreț și batjocură.

Marx și Engels continuă să declare cele 10 obiective ale Partidului Comunist:

• Eliminarea proprietății de teren și aplicarea tuturor chiriilor de teren în scopuri publice.
• Un impozit pe venit.
• Abolirea tuturor drepturilor de moștenire.
• Confiscarea bunurilor tuturor emigranților și rebelilor.
• Centralizarea creditului în mâinile statului, prin intermediul unei bănci naționale cu capital de stat și cu un monopol exclusiv.
• Centralizarea mijloacelor de comunicare și de transport în mâinile statului.
• Extinderea fabricilor și a instrumentelor de producție deținute de stat; punerea în cultură a terenurilor reziduale și îmbunătățirea solului, în general, în conformitate cu un plan comun.
• Răspunderea egală a tuturor la locul de muncă. Înființarea armatelor industriale, în special pentru agricultură.
• Combinarea agriculturii cu industriile prelucrătoare; eliminarea treptată a tuturor distincțiilor dintre oraș și țară printr-o distribuire a populației.
• Educație gratuită pentru toți copiii din școlile publice. Abolirea muncii în fabrică pentru copii în forma sa actuală. Combinarea educației cu producția industrială.

Partea a 3-a: Literatura socialistă și comunistă

În a treia parte a manifestului, Marx și Engels prezintă o imagine de ansamblu a trei tipuri de critică împotriva burgheziei. Printre acestea se numără socialismul reacționar, socialismul conservator sau burghez și socialismul sau comunismul critic-utopic. Ei spun că primul tip fie încearcă să se întoarcă la o structură feudală, fie încearcă să păstreze condițiile așa cum sunt. Acest tip se opune de fapt obiectivelor Partidului Comunist.

Socialismul conservator sau burghez provine de la membrii burgheziei care știu că trebuie să abordeze unele nemulțumiri ale proletariatului pentru a menține sistemul. Marx și Engels spun că economiștii, filantropii, umanitarii, cei care conduc organizații caritabile și mulți alți „do-gooders” îmbrățișează și produc această ideologie specială, care încearcă să facă ajustări minore ale sistemului, mai degrabă decât să il schimbe.

În cele din urmă, socialismul critic-utopic oferă critici reale ale clasei și ale structurii sociale. O viziune a ceea ce ar putea fi, acest tip de comunism sugerează că scopul ar trebui să fie crearea unor societăți noi și separate, mai degrabă decât lupta pentru reformarea societății actuale. Acest tip se opune unei lupte colective a proletariatului.

Partea 4: Poziția comuniștilor în raport cu diferite partide de opoziție existente

În secțiunea finală a „Manifestului Comunist”, Marx și Engels subliniază că Partidul Comunist sprijină toate mișcările revoluționare care contestă ordinea socială și politică existentă. Manifestul se încheie cu un apel pentru proletariat, sau clasa muncitoare. Invocând faimosul lor strigăt de raliu, Marx și Engels spun: “Proletari din toate țările, uniți-vă!”