Uneori entuziasmul poate juca feste omului, acesta alergând plin de speranță spre zidul ce i se înfățișează sub formă de poartă, trezit la realitate se va găsi pe sine lipsit de speranță. De-a lungul istoriei mișcări ce au spart cu mult granițele realității au angrenat oamenii în demersuri ce s-au dovedit în final a fi cu mult în defavoare lor. Numai un Dumnezeu ne poate încă salva, va spune Martin Heidegger când va fi întrebat, după mai bine de două decenii de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, cum poate omul sau filosofia să schimbe să schimbe mersul lumii. Interviul, acordat de Martin Heidegger directorului publicației Der Spiegel, Rudolf Augstein, la data de 23 septembrie 1966, care va fi publicat după moartea filosofului, este un răspuns pentru numeroasele controverse iscate pe fondul unor decizii luate în timpul deținerii funcției de rector al Universității din Freiburg.
Fapte mai mult sau mai puțin cunoscute sunt puse sub lupă. Filosoful lămurește mai multe aspecte asupra atitudinii sale față de studenții și prietenii săi evrei. De asemenea sunt aduse în discuție raporturile sale cu Husserl și Karl Jasper. Valoarea interviului constă în faptul că înlesnește întâlnirea omului cu filosofia. Vedem omul Heidegger explicând propria viață prin prisma filosofiei sale.
Desigur, vom întâlni un Heidegger asumat, ce nu se va dezice de nimic din trecutul său, oferind un răspuns tuturor întrebărilor, nu se va ascunde când va fi confruntat cu „problema evreiască”, dar întreaga conversația este centrată pe importanța filosofiei în viața omului. Se orientează spre esența umană, spre menirea gândirii, meditează asupra sarcinii pe care trebuie să o îndeplinească, dacă există o modalitate de salvare a lumii prin intermediul gândirii. Vom întâlni omul Heidegger care caută scăparea omului modern fără a numi nicio autoritate care ar putea să indice niciun adevăr absolut.
Pentru o viziune globală a problematicii vizată de interviu, între coperțile cărții sunt cuprinse declarațiile lui Walter Biemel, din conferința ținută la Facultatea de Filosofie a Universității din București din data de 25 aprilie 1994, un interviu acordat de același lui Alexandru Boboc și corespondența filosofului cu Karl Jasper. Oricum am încerca să ne apropiem de acest alt Heidegger pe care, probabil, de care am dori să ne apropiem pentru a-l cunoaștem mai bine sau să-l întâlnim pentru prima dată, ce vom reuși cu siguranță este să înțelegem că, pentru cei care au reușit să-l cunoască în realitate, memorabil a rămas fie profesorul Martin Heidegger, fie filosoful Martin Heidegger.
Indiferent de puterea sau neputința acestuia de-a schimba realitate, orbit sau nu de zidul acela îmbrăcat cu straiele libertății, putem spune deliberat că demersul său a fost întotdeauna alimentat de convingeri și intenții nobile. Deciziile erau venite, cel mai adesea, din acel altceva, atât de mult explicat, lămurit, interpretat și iubit, care este esențial omului.
Interviu în revista ”Der Spiegel: însemnări despre „cazul Heidegger”, Martin Heidegger, traducere de Alexandru Boboc. Poate fi achiziționat de aici.
