Martin Luther King Jr. a fost un activist social și un ministru baptist care a jucat un rol cheie în mișcarea americană pentru drepturile civile de la mijlocul anilor 1950 până la asasinarea sa în 1968. King a căutat egalitate pentru afro-americani și pentru toate victimele nedreptății, prin proteste pașnice. El a fost forța motrice din spatele evenimentelor din bazinele hidrografice, cum ar fi Boicotarea autobuzului Montgomery din martie 1963 de la Washington, care a contribuit la realizarea unei legislații precum Legea drepturilor civile și Legea privind drepturile de vot. King a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1964 și este amintit în fiecare an de Martin Luther King, Jr. Day, o sărbătoare federală americană din 1986.
Primii ani
Martin Luther King Jr. s-a născut pe 15 ianuarie 1929, în Atlanta, Georgia, fiind al doilea copil al lui Martin Luther King Sr., pastor, și al Albertei Williams King, fostă profesoară. Împreună cu sora sa mai mare Christine și fratele mai mic Alfred Daniel Williams, el a crescut în cartierul Sweet Auburn al orașului, apoi la unele dintre cele mai proeminente și prospere persoane din țară. Un elev talentat, King a urmat școli publice și la vârsta de 15 ani a fost admis la Colegiul Morehouse, alma mater al tatălui său și al bunicului matern, unde a studiat medicina și dreptul.
Deși nu a intenționat să calce pe urmele tatălui său prin aderarea la minister, el s-a răzgândit sub îndrumarea președintelui Morehouse, dr. Benjamin Mays, un teolog influent și un avocat al egalității rasiale. După ce a absolvit în 1948, King a intrat la Seminarul Teologic Crozer din Pennsylvania, unde a obținut o diplomă de licență, a câștigat o bursă prestigioasă și a fost ales președinte al clasei sale (unde predominau albii).
Căsătoria
King s-a înscris apoi într-un program de absolvire la Universitatea din Boston, completându-și cursurile în 1953 și obținând un doctorat în teologie sistematică doi ani mai târziu. În timp ce se afla în Boston, a cunoscut-o pe Coretta Scott, o tânără cântăreață din Alabama care studia la Conservatorul din New England. Cuplul s-a căsătorit în 1953 și s-a stabilit în Montgomery, Alabama, unde King a devenit pastor al Bisericii Baptiste Dexter Avenue. Cuplul a avut patru copii: Yolanda Denise King, Martin Luther King III, Dexter Scott King și Bernice Albertine King.
Boicotarea autobuzului Montgomery
Familia King trăia în Montgomery de mai puțin de un an, când orașul extrem de segregat a devenit centrul luptei înfloritoare pentru drepturile civile din America. La 1 decembrie 1955, Rosa Parks, secretară a capitolului local al Asociației Naționale pentru Progresul Persoanelor Colorate (NAACP), a refuzat să cedeze locul unui pasager alb într-un autobuz Montgomery și a fost arestată. Activiștii au coordonat boicotarea autobuzelor care va continua timp de 381 de zile.
Boicotarea autobuzului Montgomery a pus o presiune economică severă asupra sistemului de transport public și a proprietarilor de afaceri din centrul orașului. L-au ales pe Martin Luther King, Jr. ca lider al protestului și purtător de cuvânt. In noiembrie 1956, King – puternic influențat de Mahatma Gandhi și de activistul Bayard Rustin – a intrat în lumina reflectoarelor naționale ca un susținător inspirat al rezistenței organizate, nonviolente. King devenise, de asemenea, o țintă pentru albi, care i-au incendiat casa în ianuarie.
Tentativa de asasinat
Pe 20 septembrie 1958, Izola Ware Curry a intrat într-un magazin din Harlem unde King semna cărți și a întrebat, „Ești Martin Luther King?” Când el a răspuns „da”, ea l-a înjunghiat în piept cu un cuțit. King a supraviețuit, iar tentativa de asasinat nu a făcut decât să-l îndrepte spre nonviolență:
„Experiența din ultimele zile mi-a adâncit credința în spiritul nonviolenței; dacă este necesar, schimbarea socială va avea loc în mod pașnic.”
Conferința de conducere creștină de Sud
Încurajat de succesul Montgomery, în 1957, el și alți activiști pentru drepturile civile – majoritatea colegi miniștri – au fondat Conferința de Conducere Creștină de Sud (SCLC), un grup angajat să obțină egalitatea deplină pentru afro-americani prin proteste nonviolente. Motto-ul SCLC a fost „Niciun fir de păr din capul unei persoane nu ar trebui să fie lezat.” King va rămâne la cârma acestei organizații influente până la moartea sa.
În rolul său de președinte al SCLC, Martin Luther King, Jr. a călătorit prin țară și în întreaga lume, oferind prelegeri despre protestul nonviolent și despre drepturile civile, și întâlnindu-se cu personalități religioase, activiști și lideri politici. În timpul unei călătorii de o lună în India, în 1959, el a avut ocazia să întâlnească membrii familiei și urmașii lui Gandhi, omul pe care l-a descris în autobiografia sa ca fiind „lumina călăuzitoare a metodei noastre de schimbare socială nonviolentă.” King a scris, de asemenea, mai multe cărți și articole în această perioadă.
Scrisoarea din închisoarea Birmingham
În 1960, King și familia sa s-au mutat în Atlanta, orașul său natal, unde s-a alăturat tatălui său – co-pastor al Bisericii Baptiste Ebenezer. Această nouă poziție nu i-a împiedicat pe King și pe colegii săi de la SCLC să devină pioni-cheie în multe dintre cele mai importante bătălii pentru drepturile civile din 1960.
Filozofia lor nonviolentă a fost pusă la încercare în mod deosebit în timpul campaniei din Birmingham din 1963, în care activiștii au folosit marșuri pentru a protesta împotriva segregării, practicilor de angajare și a altor nedreptăți, într-unul dintre cele mai divizate orașe din America.
Arestat pentru implicarea sa pe 12 aprilie, King a scris manifestul drepturilor civile cunoscut sub numele de „Scrisoarea din închisoarea Birmingham”, o apărare elocventă a nesupunerii civile adresată unui grup de clerici albi care i-au criticat metodele.
Marșul de la Washington
Mai târziu în același an, Martin Luther King, Jr. a lucrat cu o serie de grupuri civile și religioase pentru a organiza Marșul de la Washington pentru Locuri de Muncă și Libertate, un miting politic pașnic menit să facă lumină asupra nedreptăților cu care afro-americanii au continuat să se confrunte în întreaga țară.
A fost organizat pe 28 august și a avut între 200.000 și 300.000 de participanți. Evenimentul este considerat un moment important în istoria mișcării americane pentru drepturile civile și un factor în adoptarea Legii drepturilor civile din 1964.
„I Have a Dream”
Marșul de la Washington a culminat cu cel mai faimos discurs al lui King, cunoscut sub numele de „I Have a Dream”, un apel plin de viață pentru pace și egalitate pe care mulți îl consideră o capodoperă a retoricii. Stând pe treptele Memorialului Lincoln – un monument dedicat președintelui care cu un secol mai devreme a doborât instituția sclaviei în Statele Unite – el și-a împărtășit viziunea asupra unui viitor în care „această națiune se va ridica și va trăi adevăratul sens al crezului său: „Considerăm că aceste adevăruri sunt evidente, că toți oamenii sunt creați egali”.
Discursul și marșul au cimentat reputația lui King în țară și în străinătate; mai târziu, în același an, a fost numit „Omul Anului” de revista TIME, iar în 1964 a devenit cea mai tânără persoană care a primit vreodată Premiul Nobel pentru Pace. În primăvara anului 1965, King a atras atenția internațională asupra violenței care a izbucnit între segregații albi și demonstranții pașnici din Selma, Alabama, unde SCLC și Comitetul de Coordonare Nonviolent student (SNCC) au organizat o campanie de înregistrare a alegătorilor.
Captată la televizor, scena brutală i-a indignat pe mulți americani și i-a inspirat pe susținătorii din întreaga țară să se adune în Alabama și să ia parte la marșul de la Selma la Montgomery condus de King și susținut de președintele Lyndon B. Johnson, care a trimis trupe federale pentru a menține pacea. În luna august, Congresul a adoptat Legea drepturilor de vot, care a garantat dreptul de a vota – acordat pentru prima dată de al 15-lea Amendament – tuturor afro-americanilor.
Asasinarea lui Martin Luther King Jr.
Evenimentele din Selma au adâncit o ruptură crescândă între Martin Luther King, Jr. și tinerii radicali care i-au respins metodele nonviolente și angajamentul de a lucra în cadrul politic stabilit. Pe măsură ce liderii de culoare mai militanți, cum ar fi Stokely Carmichael, au devenit proeminenți, King a extins domeniul de aplicare al activismului său pentru a aborda probleme precum războiul din Vietnam și sărăcia în rândul americanilor de toate rasele. În 1967, King și SCLC s-au angajat într-un program ambițios cunoscut sub numele de Campania Săracilor, care urma să includă un marș masiv asupra capitalei.
În seara zilei de 4 aprilie 1968, Martin Luther King a fost asasinat. A fost împușcat mortal în timp ce se afla pe balconul unui motel din Memphis, unde King călătorise pentru a sprijini greva muncitorilor de la salubritate. În urma morții sale, un val de revolte a măturat marile orașe din țară, în timp ce președintele Johnson a declarat zi națională de doliu. James Earl Ray, un deținut evadat și un cunoscut rasist, a pledat vinovat pentru crimă și a fost condamnat la 99 de ani de închisoare. Mai târziu, el și-a retras mărturia și a câștigat câțiva avocați, înainte de moartea sa din 1998.
Ziua MLK
În 1983, președintele Ronald Reagan a semnat un proiect de lege pentru crearea unei sărbători federale în onoarea lui King. Stabilită în a treia zi de luni din ianuarie, Ziua Martin Luther King a fost sărbătorită pentru prima dată în 1986.
Citate din Martin Luther King Jr.
În timp ce discursul său „I Have a Dream” este cea mai cunoscută parte a scrierii sale, Martin Luther King, Jr. a fost autorul mai multor cărți: „Stride Toward Freedom: The Montgomery Story”, „Why We Can’t Wait”, „Strength to Love”, „Where Do Do We Go From Here: Chaos or Community?” și „Trumpet of Conscience” publicat postum cu o prefață de Coretta Scott King.
Iată câteva dintre cele mai faimoase Citate ale lui Martin Luther King, Jr.
„Întunericul nu poate alunga întunericul; numai lumina poate face asta. Ura nu poate alunga ura; numai dragostea poate face asta.”
„Libertatea nu este niciodată dată în mod voluntar de către asupritor; trebuie să fie cerută de cei oprimați.”
„Este întotdeauna momentul potrivit să facem ceea ce este corect.”
„Adevărata pace nu este doar absența tensiunii; este prezența justiției.”
„Viețile noastre încep să se termine în ziua în care devenim tăcuți în legătură cu lucrurile care contează.”
„Liber în sfârșit, liber în sfârșit, Slavă Domnului că suntem liberi în sfârșit.”
„Credința face primul pas chiar și atunci când nu vezi întreaga scară.”
„În cele din urmă, nu ne vom aminti cuvintele dușmanilor noștri, ci tăcerea prietenilor noștri.”
„Cred că adevărul neînarmat și dragostea necondiționată vor avea ultimul cuvânt. De aceea, dreptatea, învinsă temporar, este mai puternică decât răul triumfător.”
„Am decis să rămân cu dragostea. Ura este o povară prea mare pentru a fi suportată.”
„Fii un tufiș dacă nu poți fi un copac. Dacă nu poți fi o autostradă, fii doar o urmă. Dacă nu poți fi un soare, fii o stea. Pentru că nu este vorba de mărirea pe care o câștigi sau o pierzi. Fii cel mai bun din ceea ce ești.”
„Cea mai persistentă și urgentă întrebare a vieții este: ‘Ce faci pentru alții?'”
