Monden > Divertisment > Literatură > Mihaela Noroc, Atlasul Frumuseții
Literatură

Mihaela Noroc, Atlasul Frumuseții

Mihaela Noroc, Atlasul Frumuseții
Sursa imagine: carturesti.ro

Atlasul Frumuseții (Traducere din engleză de Andreea Niță și Iulia Vladimirov, Humanitas, 2017), semnat de Mihaela Noroc, este de fapt un album de fotografii însumând 350 de pagini. Ridică în mod deosebit pe rampa mondială povești despre 500 de femei din 50 de țări în care a călătorit autoarea-fotograf. Fiecare fotografie este însoțită de o poveste, fiindcă fiecare femeie își are propria poveste, propriul chip unic și propria frumusețe.

Este o carte pe care am primit-o în dar și care mi-a deschis, pot spune, noi orizonturi către diversitatea meseriilor și a situațiilor de viață în care poți găsi o femeie în zilele obișnuite. Femei de succes, femei lesbiene, femei care poartă copii în pântec, sau care îi alăptează, îi duc cu ele peste tot, femei libere și curajoase, luptătoare anti ISIS, sau refugiate din Siria, femei în uniformă în Coreea de Nord, sau femei pregătite pentru o nouă zi de muncă în India, roșcat, blonde, brunete, albe, de culoare, înalte, slabe, toate sunt extraordinare. Am călătorit la pas, cu bicicleta și rucsacul alături de Mihaela Noroc și am cunoscut forța feminină în toată splendoarea. Un lucru este cert și este ceea ce le unește pe femeile din întreaga lume: dorința de a obține independența.

Zone de conflict, mai cu seamă Afganistan oferă lecții serioase despre ceea ce înseamnă pacea, ce înseamnă integritatea teritorială și securitatea națională. Am văzut o femeie care tocmai își pierduse soțul cu câteva săptămâni înainte să nască. În fotografie deja alăpta copilul, muncea foarte mult ca vânzătoare de sucuri și avea numai cincisprezece ani. Mame adolescente sunt pe tot globul, iar în unele regiuni și țări aceasta este o tradiție. O altă fotografie arată o adolescentă în așteptarea căsătoriei sale. A fost promisă soțului ei de la vârsta de treisprezece ani și este o căsătorie aranjată. Sunt mesaje absolut umane și care trag semnale de alarmă. Este impresionant că autoarea a reușit să ajungă la aceste femei care să se lase fotografiate. Unul dintre cele mai impactante mesaje din carte aparține lui Ezdah din Regiunea Kurdistan, Irak care face parte dintr-o unitate de femei luptătoare împotriva ISIS: „Mi-ar plăcea să văd cartea ta. Dar nu știu dacă voi mai fi în viață când va fi publicată.” (p.178)

Albumul inedit pe care îl avem în față a fost publicat în numeroase limbi, a devenit un proiect extrem de vizibil și astfel joacă un rol nu doar în descoperirea esteticii femeilor și a diversității estetismului corporal din întreaga lume, ci are și un rol politic, pentru că este acel gen de proiect care face pod între culturi. Și aici vorbim despre o paletă de culturi, tradiții și religii. Pentru că vom vedea că intoleranța rasială, etnică, religioasă și orice fel de intoleranță provoacă mari tragedii. Așa cum vedem aici femei văduve pentru că au participat la executarea publică a soțului lor din motive religioase. Femi care rămân cu copii mici de crescut. Și nu sunt cazuri izolate, dar sunt acele cazuri care ne fac atenți că egalitatea este un mit și că încă nu avem lumea ideală pe care o isăm și că poate ar fi bine să reflectăm la acest fapt.

Mihaela Noroc ridică prin Atlasul Frumuseții încă o problemă globală majoră, aceea a drepturilor femeilor în lume. Drepturile femeilor sunt aproape inexistente, ce am putut să constat din cate e că aceste femei au reușit numai datorită unor familii care le-au susținut, sau au reușit să facă o carieră, unele dintre ele, muncind din greu, altele au ratat câte ceva în drumul lor spre emancipare pentru că au făcut munci de reproducere și munci domestice. Există situații în care femeile nu ajung să își urmeze visul. Și ele sunt descurajate profund în general, aceasta e ceea ce vedem și în scurtele informații pe care le aduce autoarea despre fiecare portret în parte, despre fiecare femeie. Într-adevăr am văzut o explozie de prototipuri de frumos. Iar frumusețea nu are vârstă, nuanță a pielii, înălțime, sau culori. E pur și simplu mereu altceva. E mereu un tablou aparte. Dar când vezi atâta frumusețe în fiecare pagină nu ai cum să nu rămâi serios impresionat. Nu ai cum să nu te gândești, cum ar fi să trăiești în fiecare dintre aceste corpuri viața lor măcar pentru o zi, indiferent de situația în care se află, de țara în care trăiește de privilegii sau de lipsuri.

Atlasul Frumuseții este un instrument de suroritate și unificare, reprezintă un îndemn la sprijinul reciproc pe care femeile ar trebui să îl manifeste una față de alta, elimină din context patriarhatul și face loc puterii și energiei feminine, așa încât la final, după ce am închis cartea nu pot decât să aplaud. Am trăit emoții diferite în fiecare pagină. Am râs și uneori m-a emoționat foarte tare, am intrat în niște zone întunecate, am simțit pericolul. M-am gândit la explozii. Și m-am gândit la ce înseamnă iubirea în vremea războaielor, la teama că poți pierde ființele dragi, la ceea ce ne face pe toate atât de reziliente. Care este secretul nostru al tuturor? Acela de a demonstr că se poate chiar dacă sângerăm atât de mult lunar și ni se cere să muncim în condiții aspre concomitent cu studiile și cu munca de procreere precum și cea domestică. Uneori mă întreb, asta s-a întrebat cu siguranță și Mihaela Noroc, de unde vine superputerea noastră?

Atlasul Frumuseții, aici!