Drumul în viață al lui Mihai Bendeac a fost unul presărat cu multe episoade dificile, mai ales că actorul a recunoscut în repetate rânduri că s-a confruntat cu depresia. Sănătatea mintală nu i-a stat însă în cale, iar acum, ajuns la vârsta de 37 de ani, este gata să-și împătășească cu publicul său emoțiile și trăirile. Cartea lui este gata, iar curând va ajunge pe rafturile librăriilor din țară.
Cea care i-a fost inspirație a fost chiar mama sa, care a început să așterne pe hârtie amintiri din viața fiului său. Mihai s-a hotărât apoi să-i preia inițiativa și să se pună și el pe scris, prezentând totul din propria lui perspectivă. A fost mereu un om sincer și deschis cu publicul său, așadar nu ar trebui să ne suprindă că a ales încă o dată să facă confesiuni din viața sa personală în fața celor care îl admiră și sunt dornici să afle mai multe detalii despre el.
Actorul este de părere că tot procesul de scriere a fost mai mult un „exercițiu de sinceritate”, care i-a servit drept terapie. A trăit intens fiecare episod pe care l-a readus la viață prin intermediul cuvintelor, deschizând astfel multe să uși pe care le închisese demult. Trecutul său a prins astfel o formă, iar cititorii lui vor avea ocazia să-l vadă pe Mihai în diferite ipostaze ale vieții sale, de la un copil vulnerabil la bărbatul care este astăzi.
„În primul rând că nu am încercat să surprind, am încercat să fac un exercițiu de sinceritate, știi, și mi-am dat seama, la final, că, de fapt, terapeutic a fost în primul rând pentru mine. Eu m-am speriat în primă instanță, pentru că sunt în cartea asta niște lucruri de care acum mi-e teamă.”, a declarat Mihai pentru revista Viva.
Fiecare persoană care și-a lăsat cumva amprenta în viața sa și-a găsit un loc în carte lui Mihai Bendeac. A folosit atât nume reale cât și fictive, iar câteva capitole sunt dedicate unor conversații cu mama sa. În esență, auto-biografia lui unește realitatea și ficțiunea, fiind o descărcare a sufletului actorului. Acesta chiar a mărturisit că anumite capitole au fost foarte dificil de redactat, mai ales în momentele în care memoria sa a scos la iveală detalii și evenimente pe care trecerea anilor le îngropase de mult. Le-a asupat apoi sub o ploaie de lacrimi, iar în cele din urmă și-au găsit un loc între celelalte destăinuiri ale sale.
