Home > Cultură > Celebrități > Mihail Drumeș, scriitorul atâtor trecute adolescențe
Celebrități Cultură Premium

Mihail Drumeș, scriitorul atâtor trecute adolescențe

În dulcii ani interbelici, Mihail Drumeș a fost, cum s-ar spune în amarii ani ce ni s-au dat nouă, un influencer de seamă. Și nu în mii de like-uri sau milioane de vizualizări se cuantifica influența lui, ci în zeci de mii de cărți vândute. Faima lui a avut ecou după ecou, ediții noi ale „Elevului Dima dintr-a șaptea”, „Scrisorii de dragoste”, „Invitației la vals” sau ale „Cazului Magheru” având locul lor pe rafturile librăriilor. Sunt la fel de frumoase scrierile lui Mihail Drumeș, este o certitudine acest fapt, anii ce au trecut aducând modificări doar în cifrele cititorilor.

Viața ca o „scrisoare de dragoste”

Născut la 26 noiembrie 1901 în localitatea Ohrida din fosta Iugoslavie, copil al sârboaicei Despina Gero și al macedoneanului Vasile Dimitrie, Mihail a fost al patrulea dintre cei şase copii ai cuplului. Nu împlinise trei ani când familia se stabilea definitiv la Balş, în judeţul Olt, un orășel cunoscut azi pentru traficul greu. Este și momentul în care tatăl lui își schimbă numele din Dimitrie în Dumitrescu.

Între 1908 și 1913, Mihail Dumitrescu urmează cursurile Şcolii Primare de Băieţi din Balş, învăţător fiindu-i Constantin Dinculescu. Acesta îl ridică în clasa a III-a în picioare, îl scoate în faţa clasei și îl laudă pentru o compunere. Le spune celorlalţi elevi “să se uite bine la el căci va fi un mare scriitor“. Povestea este menționată de profesorul Ion Negreanu în volumul II al monografiei oraşului Balş, editată în 2015 și relatată chiar de Drumeș în prefaţa scrisă la cartea lui Filip Dinculescu, fiul învăţătorului său, „Caii regelui“. Mai multe amintiri ale copilăriei trăite în Oltenia au fost scrise de Mihail Drumeș în publicaţia periodică „Oltul“.

Continuă școala la Gimnaziul „Ioniţă Asan“ din Caracal, apoi se mută la prestigiosul Liceu „Carol I“ din Craiova. În 1917 este război, studiile sunt întrerupte. În anul 1925 trece cu succes examenul de Bacalaureat la colegiul din capitala Olteniei şi se înscrie la cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti. La 16 ani începuse să scrie „Pata de sânge“, debutul însă a venit abia peste zece ani cu volumul de proză „Capcana“..

Inedite sunt și versurile și proza semnate de autor cu numele Mihai V. Demetrescu în perioada Balș în revista şcolară „Licăriri” (1915-1916), precum și activitatea literară din vremea studenției, colaborând cu articole despre teatru şi cu proză la „Ştirea”, „Flamura” sau „Rampa”. Ca funcţionar în Ministerul învăţământului (între anii 1928 şi 1937), a continuat să publice proză în „Dimineaţa”, „Convorbiri literare”, „Universul literar” şi în volume.

Succesul

În 1936 are un succes răsunător romanul “Invitația la vals”, poate astfel să își asume conducerea unei edituri, Editura Bucur Ciobanu. Inițiază aici în perioada 1942-1947 un program minunat prin care tipărea cărți pentru copii și adolescenți, semnând chiar el majoritatea textelor, printre ele regăsindu-se biografii de oameni celebri precum Dante, Gutenberg, Magellan, Mozart, Nobel, relatări dedicate marilor invenţii şi realizări cum au fost locomotiva, telegraful, automobilul, avionul, Canalul Suez, prelucrări literare ale folclorului românesc, indian, arab, grec, german, danez, francez, repovestiri pentru tineri ale capodoperelor literare ale lui Homer, Defoe, Swift, Schiller, Goethe, Gogol, Mark Twain, Sienkiewicz. Semnează zeci de broşuri cu pseudonimul Moş Ene, Barbu Apelevianu, Dinu Gherghel, Ilarie Magheru,

Romulus Burghelea sau Unchiul Victor. Mare parte dintre aceste rezumate sunt difuzate şi la Radio. Reia apoi scrierea, revenind după o lungă pauză cu romane noi sau cu cele vechi updatate. Paradoxal, deși romanele sale au un extraordinar succes, devenind rapid fără excepție ceea ce azi numim best-seller-uri, este ignorat, poate din invidie pură, de criticii vremurilor.

Opera

Volumul de debut, „Capcana”, apărut în 1927, este o colecție de proze scurte, la vremea respectivă fiind practic o noutate epică prin calitatea descrierii unor trăiri interioare ale personajelor. Recidivează minunat cu romanul „Sfântul Părere” în 1930, retipărit în 1942 cu titlul „Cazul Magheru” și apărut chiar într-o altă versiune mult modificată şi adăugită în 1971. Cartea este o abordare a dezvoltării unei personalităţii, excelează prin acuratețea scriiturii, prin relatarea unor momente biografice, paralel cu raţiunea, un rol la fel de important în desfăşurarea cronologiei unei vieți avându-l subconştientul.

„Invitația la vals” este un roman pasional, cu descrieri emoționante ale orgoliilor și pasiunilor regăsite în orice relație. Impresionează prin modul de reconstituire a procesului de autocunoaştere, prin metodele literare de captare a atenţiei prin intensificarea trăirilor generate de tensiuni. În toate romanele sale, Drumeș construiește un veritabil miraj al nefericirii.

„Scrisoarea de dragoste” a apărut, în ediție definitivă, în 1982. Ediția princeps din 1938 este astfel amplificată prin adăugarea unei părți noi, în fapt scrisorile personajului feminin. Este o interpretare personală a lui Drumeș a personajului Julien Sorel, o analiză a motivelor care determină oamenii să renunțe la iubire pentru a parveni. Scrisorile personajului feminin, în antiteză cu acțiunile egoiste ale bărbatului, dezvăluie o altă față a eternului feminin.

Poate cel mai cunoscut roman al lui Drumeș, „Elevul Dima dintr-a şaptea” a apărut în 1945, dar o ediție definitivă a fost lansată abia în 1968. Citim aici rânduri emoționante și bine este ca lectura să fie făcută la vremea adolescenței, pentru că sunt consemnate în roman trăiri provocate de un nou mediu şcolar, de firești tulburări erotice sau de vise, aspiraţii naive către misterele vieţii.

Mihail Drumeș a scris în 1961 volumul „Se revarsă apele”, carte despre care s-a scris că a fost un rateu compozițional și în care se puteau lectura amănuntel despre satul oltenesc de la început de secol, despre modul de a vieţui al ţăranilor.

Elevul Dima

Mihai Drumeș a fost și dramaturg, deși acest lucru este mai puțin cunoscut. Avea şaisprezece ani când prezenta piese de teatru unor persoane din lumea teatrului şi chiar unor instituţii din fenimen, dar abia în 1934 i se va juca pe o scenă comedia „O crimă pasională”. După premiera de la București, urmată de aprecieri pentru inventivitate şi curaj din partea majoritatății cronicarilor, piesa a fost montată și la Cluj și aici, în inima Ardealului, a produs un imens scandal.

A mai scris o satiră, „Codrul Vlăsiei”, care a fost refuzată de Teatrul Naţional din Bucureşti, dar a fost pusă în scenă la Galaţi în 1966. Dramaturgia lui Mihail Drumeș mai cuprinde „Ioana d’Arc” (1937), „Năluca” (1940), de fapt o dramatizare a romanului “Scrisoarea de dragoste” precum și piesele din volumul „Trei comedii”(1940), acestea fiind difuzate la Radio.

De menționat este și ciclul „Povestea neamului românesc” apărut în două volume în 1978 și 1979, o istorie inedită, abordabilă, informaţiile istorice fiind completate de o atractivă ficţiune. Romanele lui Mihail Drumeș au fost traduse în mai multe limbi: franceză, germană, spaniolă, slovacă, bulgară, turcă, fiind publicate în Europa şi America Latină.

Deși scriitorul nu a fost prea des elogiat de critici, succesul lui a fost imens, milioane de adolescenți interbelici, cu tinerețea în anii comunismului sau în anii postrevoluționari citind cu zâmbetul pe buze aventurile unor tineri în ale căror trăiri, bucurii și suspine se regăseau. Romanele lui încă se află pe rafturile librăriilor, singura problemă este modalitatea în care îl putem face să detroneze rețelele de socializare din topul preferințelor tinerilor de azi.

S-a stins în 1982, într-o zi geroasă de februarie

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor